Despre copilul meu

Cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata asta e copilul. Nu exista nimic care sa vina din urma macar, nici nu se pune problema sa egaleze, desavarsirea pe care mi-o da copilul meu. De-acum pot sa mor linistita. Dar, stai. Ca asta a venit la pachet si cu o frica incredibila. Aceea de a mi se intampla, Doamne fereste, ceva si-a ramane fara mine. E la fel de mare cu aceea de-a i se intampla ei ceva si-a ramane eu fara ea. Are 5 ani, iar dementa asta nu mi s-a diminuat. Ba imi da noaptea si niste lovituri de panica pe la spate de ma trezesc din somn. Si-i verific si ei respiratia. Inca fac asta. Ok, nu tot timpul, dar des. O iubesc atat de mult ca pur si simplu nu am resursele psihice sa dealuiesc cu asemenea sentiment profund si pendulez bipolar intre bucurie deplina si frica extrema. Dar si asa chinuita cum sunt, e cel mai frumos dar pe care l-am primit de la viata. Am descoperit prin ea ce inseamna adoratia. Nu pot sa gandesc niciodata nimic rau de ea, nici s-o judec, nici macar s-o etalez. Ma gandesc la ea si-mi place asa cum e, dar nu la sensul ca daca ar fi altfel as simti altfel, nu exista asemenea comparatii in sentimentele mele. Sunt sentimente pure, nu meschine.

Dar probabil ca sentimentele astea vin si ca reactie naturala la felul ei de-a fi. Nu stiu, ca numai pe ea o am si ea asa e. E un copil tare bun. Dar cand zic bun nu ma refer la sensul ala comun, de copil cuminte, ci de om bun. Are o bunatate in ea de ma uimeste. Ca nu e ceva ce-i vine de la mine, mie, dimpotriva, mi-e teama sa nu i-o stric. Eu pur si simplu nu pot face copilul asta mai bun decat e, pot cel mult sa n-o alterez. Eforturile de educare vor fi indreptate catre mine, nu catre ea. S-a nascut asa. Si desi eu am nascut-o, nu-i vine de la mine, ci de la Dumnezeu. Nu sunt religioasa, dar un om asa bun e dovada dumnezeirii.

Si sa stiti ca o cunosc foarte bine ca asta nu e doar parerea mea. La sfarsitul anului scolar, am primit o foaie de hartie, “communication of learning” ii zice, in care profesorii au notat lucruri pe care le-au observat ei in decursul anului la ea. Nu academic vorbind, ca nu conteaza asta la varsta ei, ci chestii care tin de personalitate si comportament. Si scria acolo, printre altele un lucru care m-a emotionat pentru ca a fost exact acelasi lucru pe care si profesorii de la gradinita mi-l spuneau despre ea, cand avea 2 ani. Ca empatizeaza cu colegii ei cand sunt raniti sau suparati si incearca sa-i ajute, iar daca nu poate, cere ajutor profesorilor. Nu a invatat asta de la mine. Pur si simplu stie. N-a lovit niciodata pe nimeni, n-a jignit niciodata pe nimeni, nu rade niciodata de nimeni. Ea e in extrema cealalta. Si oricat ar fi de vulnerabila extrema asta in lumea in care traim, ma bucur ca e acolo. Si ca am si eu de la cine invata.

4 răspunsuri la “Despre copilul meu”

  1. Am intilnit-o azi pentru prima oara pe Cati in parc la animalute si fetita a fost intr-adevar, o incintare. In 4 ani de cind ma duc saptaminal in parc, am vazut doar 3 copii care nu erau psihopati. Kati e unul dintre ei.
    Este exact asa cum o descrii, cu educatie inanscuta si nu dobindita si asta se vede. De-o vesnicie de cind il stiu eu pe barbatu-meu, a interactionat de buna voie cu 2 copii, Cati fiind unul din ei. cind l-am vazut ca o invita pe Cati sa interactioneze cu animalele lui, mi-a picat fata, ca baiatu’ nu suporta sa se apropie vreun copil de animalele lui ( si nu, nu va cunostea ca nu iti citeste blogul ). Yep, a fost big deal si Cati ne-a dat pe spate pe amindoi, sa-ti traiasca, sa infloreasca !

    • Veve, hai sa iti descriu si eu cum a fost intalnirea din parc. Am stiut din prima ca ala e sotul tau. Don’t ask. I just knew. Cand am ajuns acolo el vorbea in engleza, dar mi-am dat seama ca e roman. Cand i-a dat lui Cati boabele am stiut aproape 100%. De aceea banuiam ca doamna care statea jos erai tu, dar nu eram sigura, evident. Dar eram peste 50% sigura 😀, pentru ca ma gandeam ca ala e locul unde faci tu poze la pasari. Si cand am plecat de acolo, eram sigura ca ala e sotul tau mai mult decat eram sigura ca doamna erai tu.

      Eu am mai fost in parcarea aia cu ani in urma, dar azi am vazut din masina casutele pentru prima data. Bobi s-a dus pe partea cealalta sa monteze bicicletele pe masina si eu am adus-o pe Cati sa vada pasarile ca mi-au atras atentia casutele alea multe din copaci. Am fost uimita cati chipmunks erau acolo.

      Cati e exact asa cum o descriu. E un copil absolut deosebit. Si nu zic asta ca e a mea, ci ca…parca nu-i a mea 😂.

      Ma bucur ca mi-ai zis aici si mi-ai confirmat ca am intuitie buna 😉

  2. Erau multi chipmuncsi, ca de cind i-am dresat pe citiva sa manince din mina, au inceput sa vina toti mai multi, ca se spioneaza intre ei si daca cistigi increderea unuia, ti-i i-ai facut prieteni pe toti. Si acuma se duc si cersesc si de la straini sa le dea allune …Azi baiatu’ incerca sa dreseze ciocanitorile sa-i vina in palma ( si i-a iesit ).
    Da’ iti zic, daca Omu’ Meu s-a oferit sa isi imparta jucariile cu Cati, e big deal ! Si n-am cuvinte sa-ti povestesc ce minuatie de copil ai, da’ cred ca stii si singura .

    • Acum ca mi-ai confirmat ca erai tu, sa stii ca arati foarte diferit de cum te-am imaginat. Acum imediat stiu ca ar veni intrebarea, mai rau sau mai bine? Doar diferit, atata tot. Nu mai rau sau mai bine. Dar cred ca Veve aia pe care mi-o imaginam eu nu avea privirea pe care o ai in realitate. Cand am plecat, m-ai privit asa, foarte cald, genul ala de privire care te imbratiseaza, pe care foarte putini oameni o au. O cunosc foarte bine, am mai intalnit-o, chiar de curand la o ucraineanca fugita din razboi cu care am stat din intamplare la masa, la un summer bbq de la job, ocazie cu care am aflat ca mi-e colega. Nu are nicio legatura ucraineanca cu tine, zic doar ca la ea am mai vazut recent aceeasi privire calda, adresata mie. Genul ala de privire care te ia de bun, din start.

      Cu tipa asta de la job am avut o conexiune instanta, chiar daca nu prea vorbea engleza si ne intelegeam mai mult prin semne. Chestie care mie mi se intampla rar si sunt in general oamenii cu care am cele mai autentice relatii. Nu stiu daca asa esti tot timpul, dar asa te-am vazut in momentul ala.

%d blogeri au apreciat: