Emotii la Festivalul de Teatru

Ieri am iesit pe usa la 8:30 si am intrat inapoi la 9:30. AM si respectiv, PM. De data asta daddy chiar s-a dus la pescuit, iar noi doua ne-am facut de cap toata ziua. Daca ar fi sa numesc emotiile pe care le-am avut ieri, iar pe unele inca le am suficient cat sa-mi tina vie si dorinta de-a le nota aici, ar fi cateva, dar cred ca vocabularul meu in domeniul acesta, tot mai popular, de observare atenta a propriei persoane, este limitat. Nu am fost invatati sa ne imbratisam emotiile, ci mai degraba sa ne rusinam de ele. De aia am ajuns la varsta asta atat de multi cu probleme psihice. Si inca n-am imbatranit 😁.

De aceea, piesa de teatru The Big Sad, una din cele patru pe care le-am vazut ieri la Festivalul de Teatru Toronto Fringe se potrivea la fel de bine, daca nu si mai bine, la cei mari. A fost o piesa pentru copii teoretic, practic adultii au avut in primul rand de invatat din ea. Ca apoi si copiii sa aiba de la cine invata. Sa-si recunoasca emotiile, chiar si pe cele asa-zis negative, desi nu exista emotii negative sau pozitive, sunt doar emotii diferite si atat, sa le numeasca si sa stie ce sa faca cu ele. Este o practica absolut necesara pentru igiena mintala. E foarte in regula sa fii si trist in lumea asta vesela in care traim, sa-i lasi tristetii spatiu de manisfestare, ba sa le spui si celorlalti despre asta. In felul acesta, desi tristetea nu va disparea, vei putea trai mai usor cu ea. Cred ca daca oamenii si-ar recunoste si accepta sentimentele ar trai mai bine cu ei si intre ei. Iar lumea ar fi cu singuranta mai autentica si n-ar mai rade ca proasta in targ. Mi-a placut la nebunie piesa asta. A fost o piesa in stil canadian. Ii zic asa pentru ca aici am vazut genul asta de teatru inspirat din realitate. Nu orice realitate, ci cea a zilelor noastre. Abordeaza teme actuale, nu de pe vremea Regelui Arthur, iar actorii sunt imbracati pe scena ca pe strada. In blugi si tricou, nu in armura de cavaleri.

Desi am vazut ieri o piesa si din gama asta. The Questing Beast. O punere comica in scena a legendei medievale cu acelasi nume. Pe care eu nu o stiam, dar nici nu pot sa zic ca ma ajuta cu ceva ca o stiu acum. Dar a fost o piesa funny, jucata bine, care, apropo de emotii, m-a facut sa rad si sa ma bucur ca am stat si la asta, desi initial nu cumparasem bilete. Le-am cumparat acolo pe loc, dupa ce le vazusem pe primele doua si ne-au placut mult. Si lui Cati i-au placut. La prima, dupa fiecare runda de aplauze, ma intreba, gata, s-a terminat? Dar nu ca voia sa se termine mai repede, dimpotriva ca nu voia sa se termine si cauta prin raspunsul meu bucuria unui NU. Ca da, si NU poate aduce bucurie copiilor. Depinde ce ne intreaba, nu? A stat acolo frumos langa mine, 4 piese, una dupa alta, si mi-era drag de ea de nu mai puteam. Prietena mea cea mai buna. Imi place la nebunie sa ne luam de mana si sa ne petrecem asa timpul amandoua. Simt langa ea fericirea aia de a avea un prieten adevarat, libertatea de a avea un prieten care te accepta asa cum esti si te iubeste pentru ce esti. Sper ca si ea simte la fel.

Am luat apoi bilete si la a patra, ultima pe ziua de ieri, asa ca pot zice acum ca am mancat teatru pe paine. Si cam atat am mancat pentru ca noi, ca sa nu caram prea multe dupa noi, n-am luat decat cateva piersici in rucsac si o banana, bazandu-ne ca gasim ceva pe-acolo si ca oricum nu stam foarte mult. Uite asa, ultima piesa am vazut-o pe burta goala, iar la un moment dat, nu mai stiam daca ma doare de ras sau de foame.

Ca sa va dau si niste detalii tehnice, festivalul acesta de teatru e foarte vechi si are loc anual. Pe perioada pandemiei a fost intrerupt, motiv pentru care acum, cand ne-au cerut sa purtam masti, n-am zis nimic. I-am inteles pentru ca ei au fost cei mai afectati si, in definitiv, si noi.

Noi am fost acum la sectiunea de copii, dar e teatru prin tot orasul zilele astea, pentru toate varstele. Mi se pare cea mai misto perioada din an pentru ca mie teatrul imi da cele mai misto emotii. Si ma bucur ca am transmis aceste emotii transgenerational ca si Cati e foarte pasionata. Toate piesele mi-au pus noduri in gat, macar o data, pe care mi le-am inghitit, ca sa nu plang de-a dreptul. De atata emotie. M-am lasat inundata de un placut sentiment de apropiere de oameni si am iesit de acolo un pic mai bine. Ca dupa terapie.

De aceea ieri, nu ma uitam la bani. Nu era scump deloc, de fapt, toate biletele la un loc au fost mai ieftine decat obisnuim noi sa dam o data, dar voiam sa ii sustin pentru ca ma fac atat de fericita cu spectacolele pe care le tin.

Aici s-au jucat piesele pentru copii
In loc de intermission 🥰. De data aceasta nu intre acte, ci intre piese, copiii luau pauza de joaca pe afara. Intrau inauntru ca sa mai vada o piesa de teatru. Minunat!
%d blogeri au apreciat: