O jumatate de ora ca sa vedem cat de departe am ajuns

O jumatate de ora ca sa vedem cat de departe am ajuns

De obicei plecam toti 3 de-acasa. In acelasi loc ma refer. Ieri insa Bobi planuia sa mearga la pescuit cu amicul lui, planuri pe care vantul i le-a stricat. Iar la cum a batut zilele astea nu cred ca a stricat doar planuri. Inainte de-a afla ca nu se mai duce, eu ma hotarasem s-o duc pe Cati intr-o excursie la care ma gandisem de mai demult, asa ca atunci cand ne-a anuntat, eu aveam deja biletele cumparate. Putea sa-si ia si el la o adica, daca voia sa vina cu noi, doar ca el voia sa vina cu noi, dar nu acolo. Mai fusesem de doua ori inainte si i s-a parut boring. Eu banuiam insa ca lui Cati i-ar placea mult, desi am mai fost cu ea o data, dar era prea mica atunci ca sa inteleaga ceva. Nici acum nu stiu cat a inteles, istoric vorbind, despre ce era vorba, dar din alt motiv eram sigura ca-i ca trezi interesul. Bazandu-ma pe asta, in seara de dinainte, la culcare, i-am facut un fel de teaser la ceea ce urma sa se intample a doua zi, ca sa-i trezesc si curiozitatea. “Catius, maine vom merge intr-un loc unde putem intra in casele oamenilor. Poti sa te uiti la tot ce au prin casa, sa deschizi sertare, sa te uiti pe sub pat”. Really?!, m-a intrebat asa cu o sclipire magica in ochi. A fost momentul in care orice incercare a lu’ tac-su’ de-a ne face sa nu ne mai ducem acolo sa se loveasca de un refuz categoric. Mergem la Black Creek Pioneer Village, fie ca vii cu noi, fie ca nu. N-a venit. Nu stiu ce a facut pe acasa 5 ore cat am fost noi plecate, dar mi-a parut rau pentru el. Orice ar fi facut, nu cred ca s-a simtit mai bine decat noi. Am plecat cu autobuzul, din fata blocului. Nu ca nu am fi putut merge cu masina, dar asta a facut, pentru Cati, parte din aventura. Ea n-a fost cu autobuzul de prea multe ori in viata ei si i se pare amazing cand o duc cu bus-ul undeva. Cu atat mai mult cu cat locul asta e foarte aproape de noi.

Am facut jumatate de ora pana acolo. Dar a fost ca o calatorie in timp mai degraba, pentru ca Black Creek Pioneer Village e un fel de Muzeu al Satului. Un satuc de la 1,800 toamna, de pe cand s-a constituit Confederatia, cu case de la acea vreme. Pe bune. Adica acele case printre care te plimbi si la usa carora bati si intri sunt chiar de atunci, aduse acolo din diverse locuri ale provinciei. De exemplu, resedinta avocatului Burwick, o casa cu etaj si cu o arhitectura georgiana, construita in Woodbridge, la 1844. Deci chiar de dinainte de facerea tarii. Sau Half Way House Inn, un han adus la Black Creek din Scarborough, si care azi are o berarie la subsol, unde turistii pot degusta beri facute dupa retete si tehnici folosite pe-atunci. “Noi nu am mai coborat la berarie, nici macar sa facem o poza, ca turistul cel mic are fitilul rabdarii scurt si deja i se terminase si incepuse sa-i arda, in loc, pipota.” Asta scriam pe blog data trecuta cand am fost, cand Cati nici nu mergea pe picioarele ei. De data asta, am coborat in berarie, iar turistul cel mic, care intre timp s-a facut mare, facand ca totodata aceste case sa devina si mai vechi decat atunci, nu se mai dadea dus. Iar de data asta n-o mai putea lua pe sus 😋. S-a asezat la bar si-a inceput sa bifeze cu creionul lucrurile pe care le mai descoperise in muzeu, intr-un joc de tip Scavenger Hunt, pe care il primise de la intrare. Tocmai inconjurase o lampa ca cea a lui Alladin, pe care o gasise in croitoria satului, acolo unde femeile mergeau pe timpuri sa-si faca rochii. “Ca nu si le luau de la Zara ca noi 😂”. Am ajutat-o eu sa inteleaga, partea istorica a povestii.

Ca in ceea ce priveste jocul asta, singurul lucru cu care am ajutat-o a fost sa-i citesc lista. De gasit, a gasit ea totul, ca e extrem de analitica. Sunt 100% convisa ca toate artefactele alea sunt acum expuse si in mintea ei, exact ca la muzeu. Seamana cu tac-su’ ceva de speriat. Nu e genul de copil care se baga in seama, dar baga totul in seama. Aveti grija ce faceti cand va intalniti cu ea. Poate observa detalii care v-ar putea incrimina 😋.

In fine, va las mai jos lista sa vedeti ce-a mai gasit pe acolo. Ca nu pot sa zic ce-a mai cautat. Ca nu era nevoia. Ea pur si simplu le vedea.

Nu era nevoie sa caute nimic cu lumanarea. Desi erau o gramada de lumanari pe acolo. Si lampi cu gaz. “Asa se vedeau oamenii unii cu altii pe vremuri. N-aveau nici becuri in casa, iti dai seama, ce sa mai vorbim de frigider, masina de spalat vase sau Oled”, am incercat eu sa-i ofer o perspectiva a vietii pe care o traieste acum…Ca asta a fost si ideea excursiei. Sa cotrobaie prin trecut. Sa deschida sertarele cu papiote ale croitoresei si sa vada pe sub paturi olitele in care oamenii isi faceau noaptea nevoile. We have come a long way, Catius! Chiar daca am facut doar jumatate de ora pana mai aici 😉.

The end. Let’s go back…to the future! 😋

2 răspunsuri la “O jumatate de ora ca sa vedem cat de departe am ajuns”

  1. Chiar n-am stiut ca e asa de interactiv la Pioneer Village, bine de stiut, multumesc.
    Daca va plac scavenger hunts, ati incercat geocaching? Imbina fain mersul prin natura cu gasit de “cache-uri” la anumite coordinate GPS. In parcul din spat ele case I am gasit vreo patty .

    • Nu auzisem de geocaching, dar am cautat pe google ce inseamna si mi se pare interesant. Da, la Pioneer Village merita sa mergi macar o data, indiferent de varsta pe care o ai. Si Tripadvisor zice asta 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: