Sa stam stramb, dar sa judecam corect

O vreme dupa ce am venit din Romania, judecam situatiile in care ma gaseam, nu per se, ci per langa. Inclinata fiind mai spre a-mi place Canada, le gaseam circumstante atenuante, daca era nevoie. Pe forumul romanesc, care intre timp, din fericire, s-a inchis, se intampla acelasi lucru, doar ca de cele mai multe ori, cei care scriau pe acolo erau mai mult inclinati sa nu le placa si atunci ii gaseau numai noduri in papura. De aia la un moment dat am si renuntat sa mai citesc forumul ala pentru ca oamenii erau extrem de previzibili in ce ziceau. Erau ca niste placi stricate. Pur si simplu incapabili sa raporteze o situatie la alt criteriu de evaluare decat comparatia cu Romania. Daca era ceva de bine, nu stiu, ca iti tinea unul usa la spalatoria blocului, gestul era judecat in doua maniere. Daca iti placea in Canada ziceai “vezi, in Romania, n-ai sa vezi asa ceva”, daca nu-ti placea, cel mai probabil nu-l observai. Sau daca faceai efortul asta, intrebai, “dar ce, voi va spalati hainele la comun?”. Daca era ceva de rau, feri-te-ar sfantul!!! Uite, cum am dat eu recent un exemplu de copil needecat in parc. Ala caruia ii placea in Canada ar fi zis, “in Romania e si mai rau!” Sau, intr-o varianta mai light “si in Romania e la fel!” Daca visai sa te intorci in Romania, cu siguranta te bucurai ca si in Canada e la fel. Acestea erau niste bias-uri de gandire, folosite pe post de argumente ale unor situatii, de care insa oamenii nu erau interesati cu adevarat decat in masura in care ii facea pe ei sa se simta bine cu parerea lor, sa nu se afle de partea “gresita” a baricadei. Desi situatiile respective, cel putin cele descrise de mine mai sus, inventate, dar cat se poate de inspirate din fapte reale, nu aveau nicio legatura cu emigrarea lor.

Ca o paranteza, ca a picat bine, modul asta de gandire eu l-am observat si in pandemie. Incapatanarea de a judeca un lucru prin prisma unei pareri deja formate. Cand nu mai conteaza ce se intampla cu adevarat, important e sa te simti tu important, de parca numai despre tine ar fi vorba. Asta, dupa parerea mea, nu dovedeste decat ingustime de minte, dar si mai nasol e ca nu ajuta pe nimeni. Daca vrei sa schimbi un lucru sa zicem, trebuie sa-l intelegi. Si nu-l poti intelege daca nu-l gandesti. Cat mai obiectiv cu putinta, chiar daca nu iti pica bine. Sa-l faci sa fie de acord cu tine e pur si simplu nebunie. Dovedeste existenta unor probleme psihice, netratabile din pacate. Pentru ca cel in cauza nu poate admite ca n-are dreptate. Si nu va admite niciodata ca-i nebun 😀

Lucrurile trebuie vazute in esenta lor. Si judecate prin prisma unor criterii corespunzatoare. Ca ti-a tinut unul usa sau ti-a trantit-o in nas la spalatorie nu are nicio legatura cu faptul ca anul trecut ai iesit tu pe una definitiv. Genul asta de gandire il veti observa de obicei la cei care sunt mai proaspat emigrati, sau dimpotriva, la cei care se intorc in tara, de obicei, suparati. Ceilalti dintre sunt mai normali la cap 😘. Si mai sunt si cei care nu se trateaza niciodata.

%d blogeri au apreciat: