Cum vreau sa isi aminteasca de mine

Ma gandeam odata cum mi-ar placea mie sa-si aduca aminte Cati de mine? Nu doar atunci cand nu voi mai fi, dar si atunci cand nu-i voi mai fi in preajma, dar ma va simti acolo si-as face-o sa zambeasca. Da, mi-as dori ca amintirea mea sa ii relaxeze muschii fetei. Asa cum ne relaxam noi doua uneori. In acele momente, in care timpul si spatiul nu mai conteaza, sunt detalii banale pe care mintea nici nu le ia in seama pe moment, daramite sa le pastreze pe mai tarziu, dar ale caror intensitate e asa de mare ca pe ele vreau sa i le aduca mintea in fata, atunci cand mai tarziu ma va cauta.

Saptamana trecuta, era poate sambata, sau duminica, sau poate nici nu era weekend, ca-mi vine acum in minte ca ne-am dus spre dupa-masa, pesemne ca terminasem munca, am luat trotineta, si am zis ca mergem pana la Metro. Motivul pentru care imi amintesc magazinul e ca-i singurul pe o raza de jumatate de ora de plimbare. Nici nu mai tin minte ce ne-am dus sa cumparam. Stiu acum ca ne-am intors acasa cu Mac&cheese si inghetata. Cu care ne grabeam spre casa, una sa nu se raceasca, iar cealalta sa nu se topeasca. Le-am atarnat de manerele trotinetei, ca sa fie mai usoare si-am pus-o pe Cati sa se tina de toarta sacosei ca sa n-o calce masinile. Mi-aduc acum aminte ca tinea de toarta si o maimuta de plus pe care i-o cumparasem de la magazin si un balon micut pe care scria: Feel better soon. L-a ales la intamplare, dar tin minte ca ne-am amuzat apoi cand in seara aia, sau in alta imediat, se imbolnavise de covid. Asta a fost cand ne-am intors, dar cand ne-am dus, tin minte ca o apludam cand se indeparta mult de mine pe trotineta, dupa care fugeam ca sa ma apropii de ea. La un moment dat i-am zis sa stea putin sa-i fac o poza, ca prea era un moment frumos ca sa nu opresc timpul pe loc. Nu detaliile locului m-au facut sa scot telefonul din buzunar, ne duceam doar pe bulevard la vale, dar ne simteam atat de bine, eram atat de relaxate, atat de unite. In psihologia moderna, ii mai zice conectare cu copilul, dar eu nu vreau sa stric corola minunii care are intr-adevar loc in astfel de momente, printr-un cuvant atat de prost ales. Asa ca ii zic ‘unite’. Mi se intampla adesea cand ne ducem noi doua la magazin. Alea sunt momentele cand se intampla aproape intotdeuna. Asa ca am inceput sa le caut dinadins.

Eu sunt in general un om relaxat. Nu calm, dar relaxat. Bobi zice ca de-aia o sa traiesc 100 de ani. Eu si cand ma agit, ma agit sa ma relaxez intai. Nu seman cu cineva in sensul asta, dimpotriva, am invatat sa fiu asa. Ea nu m-a enervat niciodata atat de tare incat sa ma scoata cu adevarat din starea asta. Cand ridic tonul, nici eu nu cred, d’apoi ea! Mi s-a intamplat de multe ori sa-i vorbesc raspicat, dar din gat asa, nu din convingere. Asta in general. Dar in momente ca cel de la magazin, reusesc sa-i transmit energia asta si ei. Si cu asta vreau sa ramana de la mine. Daca o vrea sa fie si ea asa, treaba ei, eu nu-i impun modul de-a fi, sau de-a trai, dar pe mine, asa vreau sa ma tina minte. Relaxata! 😌

%d blogeri au apreciat: