Happy Family Day!

Era un curent mai demult, nu stiu daca ii mai trage si pe astia tineri din ziua de azi, potrivit caruia viata trebuie traita altfel. Ce-i aia sa te insori, sa te bagi la credit si sa caci, pardon faci, plozi? Daca iti mai doreai si un job din ala la primarie, din care sa iesi la pensie, iesi afara! Cu picioarele in fata please, ca n-ai ce cauta in viata asta. Ani sabatici, calatorii in jurul misterioasei lumi, secesiune! “Sclavia” era pentru cei lipsiti de imaginatie. Cei cu imaginatia bogata nu-si puteau imagina asa ceva. Tin minte caz real, ca nu din imaginatie vorbesc, cum o tanti care abia venise in Canada, exact asta ii reprosa barbatului, pe care l-a si alungat cateva zile pe la prieteni, ca ea n-a venit pana la capatul pamantului sa faca copii si credite la banci. Eu nu m-am visat niciodata pe cai din astia verzi, dar nu eram, in tineretile mele, nici vreo familista convinsa. Cum sunt acum. Nu din razvratire neaparat, ci din nestiinta. Nu stiam ce vreau de la viata asta. Si nici ce are cel mai bun de oferit. Eu nu-mi puneam intrebari pe atunci, prin urmare raspunsurile nu erau necesare. Nu-mi puneam si nici nu-mi faceam probleme. Stateam cu chirie intr-o garsoniera friguroasa, in care ma intorceam de la munca la 10 noaptea, dar nu ma intrebam de ce fac asta. Asa traise si tanti aia de care va ziceam mai sus, emigrase, remember, si asa credea ea, subconstient, probabil, ca-si rezolva problemele in viata. Fugind de ele. Neavand poate exemple de succes in familiile de provenienta, si ca romani, asa erau vremurile, munceau ai nostri la program fix, dar se chinuiau cu banii, aveau copii, pe noi, dar ne alungau cu lunile pe la bunici (vorbesc in general, pe noi nu ne trimiteau, ca nu ne primeau), mamele si tatii nu erau cele mai ideale cupluri, ajungeai inevitabil sa detesti oranduirea. Voiai altceva. Doar ca nu stiai ce. Doar sa fie cat mai departe de acele exemple. Te indepartai de familie, de casa, voiai sa fugi in jurul lumii, ca sa-ti cauti rostul in viata.
Eu, la anii mei, pe care ii fac acus, am aflat raspusul inainte de a pune intrebarea. Cel mai probabil din instict, mi-am gasit locul si fericirea mult mai aproape de mine. Tocmai in familie, in sotul meu grijuliu, in copilul meu frumos, in casuta mea cu credit, in jobul meu linistit. Vreau si sa calatoresc daca e. Acum asta mi-a mai ramas de facut 😉. Imi doresc foarte mult ca fiica mea sa plece in viata cu o idee sanatosa despre familie. Asta sa fie mostenirea noastra pentru ea.

Happy Family Day! 😘. Pentru cei care nu stiu, e long weekendul dedicat familiei in Canada si am incercat o schitare a ceea ce inseamna asta pentru mine. Inseamna sa calatoresti impreuna.

%d blogeri au apreciat: