Meniu Acasă

La patinoar, I’m a natural

N-am apucat sa povestesc nimic de Canada’s Wonderland, dar pastrez o zi special pentru asta, chiar si o saptamana as putea, ca Wonderland e o destinatie turistica in sine. Mi s-ar parea cat se poate de rezonabil, mai ales daca ai copii, sa vii o saptamana la Toronto sa-ti petreci vacanta intr-unul din cele mai mari roller coastere din lume. Noi nu ne-am dat inca in Leviathan, am ales un trenulet mai mic, poate pe cel mai mic, dar a fost o experienta suficienta, mai ales pentru Bobi care urla ca locomotiva de m-am si speriat. Toata vara am fost acolo si niciodata n-am apucat sa facem acelasi lucru de doua ori, oricat de mult ne-am fi dorit. E atat de mare ca de fiecare data nimeresti in alt loc. Dar weekendul asta parca am nimerit cu totul altundeva. S-a schimbat complet decorul. Cascada Victoria, de pe care asta vara, se aruncau in cap scafandri, in marea de aplauze ale multimii innebunite, acum era o cascada uriasa de luminite care se varsa in cel mai frumos patinoar pe care l-am vazut vreodata in viata. Mie imi place foarte mult sa patinez. O fac in mod natural. Nu tin minte sa ma fi invatat cineva, nu tin minte nici cand am invatat eu, dar pur si simplu pot s-o fac. E ca si cu suitul pe water board. Auzeam de la multi in jurul meu ca nu e ceva usor pana inveti, ba am si fost martora unor incercari esuate in mod repetat ale cuiva, dar eu, chiar si inainte de a incerca, nu intelegeam de ce. Te sui pe el si asta e. Eu, nici mai mult, nici mai putin, m-am suit pe el si asta a fost. Imi venea ca o manusa placa sub picioare. Singurul motiv pentru care nu m-am dus in larg a fost ca pe cat de natural mi-e sa-mi tin echilibrul pe board sau pe patine, pe atat de imposibil mi-e sa inot. Am inceput sa ma mai deplasez pe distante mici, dar nu ma aventurez niciodata in apa adanca pentru ca ma duc tot inainte, la fund. Sunt cat un fulg de usoara, probabil as pluti, daca stangacia nu mi-ar fi asa de mare sa ma traga in jos.

In fine, revenind la Wonderland, am facut rezervare pentru toti trei pe patinoar, dar Bobi e cel mai confident cand vine vorba de sporturi riscante, el risca sa piarda banii, ca de dat nu se da si pace, asa ca m-am dus doar eu si Cati. Ce imi placea mie oricum, dar cu Cati nu mi-a placut oricum, ci in mod special. Ea nu se poate tine pe patine singura, dar a indraznit sa se urce pe patinoar, sa vrea sa incerce singura, cu ajutor, un ren simpatic pe care l-a luat de coarne, ceea ce e un inceput minunat. Acum doi ani, cand i-am pus prima data o pereche de patine in picioare, a vrut sa-mi dea cu ele in cap. Nu intelegea de ce i se duc picioarele in toate partile. Acum e mai mare, iar vointa ei de-a incerca orice si mai mare. Sambata, intr-o singura zi, a mers si la tenis, si la piscina si la patinoar si la toate mai voia. Pe patinoar ne-am dat realmente impreuna, eu impingand-o pe o foca, pe care ea statea asezata, reusind astfel sa nu cad nici eu. Au cazut altii din cauza noastra, dar asa e la patinoar. Altii mai si cad. Alunecam cu viteza pe gheata pe ritmuri de Feliz Navidad ca la un moment dat mi-a venit sa plang. Serios, era atat de frumos, ca devenise emotionant. Abia astept sa mergem iar weekendul asta, ca noi avem abonament la Wonderland, si sa ma duc sa-mi cumpar patine. Ziceam sa-mi aduca Mos Craciun, dar nu mai am rabdare pana atunci.

Categorii:Jurnal

Francisca