Meniu Acasă

Mamele si “metime”-ul lor

Ma gandeam ca daca se nimereste pe aici si vreun psihoterapeut de meserie, demult mi-a schitat profilul, sau diagnosticul. Nu ca mi-ar pasa ca o face, mai ales c-o face gratis, dar ma gandeam la asta ieri, cand mi-a dat prin cap ceva, ce am considerat ca merita scris pe blog. Am eu o luminita care se aprinde si tiuie cand vine comanda, pe care trebuie imediat sa o impachetez. Eu sunt extrem de impulsiva si daca ar fi dupa mine as lua imediat foarfeca si mi-as croi gandurile, dar acum nu mai am timp ca alta data, si, de aceea, de multe ori se aprind luminite pe care le aman pana a doua zi dimineata cand ma pot ocupa de ele, pana se trezeste Cati, daca intre timp nu se sting. Si mai bine. M-am lungit cu aceasta introducere, dar are legatura cu luminita care mi s-a aprins ieri.

Am fost weekendul asta la Niagara. Nu sa vedem cascada, aia e pentru turisti, ci la un aqua-parc de distractie pentru copii. Sunt mai multe acolo. Noi am fost la Fallsview Water Park, care e pe terasa hotelului Sheraton. M-am distrat cu Cati de nu va pot zice. M-am tavalit prin apa, era o piscina de copii, nu puteai merge prin ea decat tarash, m-am aruncat in apa de pe tobogane, mi-am rasturnat galeti in cap, am si uitat ca era un frig acolo de, in alte conditii, imi bagam picioarele in apa lor si plecam. Am reusit insa sa patrund in moment cu totul, sa fiu prezenta si sa particip la bucuria lui Cati, facandu-i-o si mai mare. Imi erau buzele mov, dar erau numai un zambet. A fost cel mai bine petrecut timp liber in conditiile date, desi daca n-o aveam pe Cati, n-as fi luat neam in seama o asemenea distractie. As fi preferat sa-mi termin cartea de citit, sau poate sa scriu pe blog. Si sa scriu pe blog era mai bine decat sa dardai de frig pe acoperisul ala. Daca nu era Cati. Dar pentru ca e Cati, nu as fi dat never ever distractia cu ea nici pe carte, si cu atat mai putin pe blog. As fi putut, bineinteles. L-as fi putut trimite pe Bobi doar, sau as fi inchiriat o bona si as fi trimis-o pe ea singura. Da, gura pacatosului adevar graieste, as fi trimis bona singura, ca pe Cati nu i-as fi dat-o companie. N-am dat-o nimanui in toti anii astia, nu ca sa am eu “metime”. Asa am inteles ca ii zice cand vrei sa scapi de copil ca sa-ti termini cartea de citit sau sa-ti faci unghiile la coafor. Sau unde se fac unghiile. Iar daca nu vrei sa faci asta esti o mama din aia plictisitoare care nu are viata. Pentru mine, dimpotriva, aia e viata plictictisitore. Nu ca n-o am, oho, si cate as putea face daca n-ar fi Cati, dar eu simt un gol in mine dupa fiecare moment in care nu am fost cu ea. Se intampla rar sa nu fim impreuna in timpul liber, si de obicei se intampla de nevoie. Cand trebuie sa fac curat in casa si se duce ea cu daddy la magazin. Eu sufar ca n-am fost cu ei. Cand se intorc acasa o intreb ce-au facut, ce-au cumparat, vreau sa-mi povesteasca in detaliu, sa simt ca as fi fost si eu acolo. Va dati seama ca daca la un drum pana la magazin am crize existentiale, as innebuni cu totul de tristete ca o bona sa se bucure de viata in locul meu. Nu stiu ce ar zice un psiholog despre asta, dar vreau sa il asigur ca inainte de a-mi pune diagnostic, am si eu “metime”. Cati e “metime”-ul meu 😘

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

  1. Beau cafeaua si rad . Rad pentru ca asta simt si eu doar ca eu ma impart intre 4 surse . Una dintre ele vine noaptea la mine in pat cand viseaza urat :)) Eu o duc inapoi la ea dupa ce adoarme . Prunci astia sunt importanti pentru sufletul nostru . Nu as putea trai fara ei aproape . Pana si fotografia , care a devenit o pasiune , este legata de ei . Invat si o fac pentru ei si impreuna cu ei .
    https://www.facebook.com/triplenana2017
    Ei sunt inspiratia si motivatia mea . Nu as fi eu fara ei . Da , ma bucur cand reusesc sa imi fac timp pentru mine fie ca e vorba de o carte , un curs nou sau pedi dar tot mai drag desi uneori obositor imi este timpul petrecut cu ei … pe de alta parte una e sa ii lasi cu bona alta cu bunicii … tu sti ca ei sunt alaturi de cineva care ii adora , copii castiga o experienta emotionala importanta , bunici au o implinire emotionala unica ,este un win-win pentru toti . Din pacate suntem o generatie care a ales sa emigreze si asta ne imparte intre doua continente . Dar a fost o alegere asumata . Nu le putem avea pe toate . Dar pruncii nostri merita un sacrificiu asumat .

    1. Bine, eu probabil as simti la fel si daca as lasa-o o zi la bunici, dar inteleg foarte bine ce zici si iti dau dreptate. Bunicii sunt altceva si evident as incuraja o relatie de calitate cu ei. Dar astia care am emigrat nu trebuie sa-si faca griji in sensul asta. Pot avea copilul numai pentru ei:))). Tu esti intr-o situatie mai speciala, as zice chiar exceptionala, pentru ca locuiti aproape unii de altii, din ce ai povestit tu, pe aceeasi strada, lucru care nu li se intampla tuturor, nici daca nu emigreaza. Eu daca ramaneam in Romania, as fi trait la Bucuresti, iar ai mei ar fi fost in capatul celalalt al tarii. Da, s-ar fi vazut mai des, dar sa dezvolte o relatie de genul celei pe care o ai tu datorita faptului ca sunteti foarte aproape, e putin probabil. Lumea de azi e mai larga, iar genul de relatii care cu generatii in urma erau by default, acum sunt exceptionale.

      Cat despre bone, cu tot respectul fata de cei care au gasit in asta o solutie pentru ei, eu n-am lasat-o si nici n-o las cu un strain in casa ca n-am de ce. Singurul motiv pentru care as chema una ar fi daca Doamne fere ni s-ar intampla ceva si ar fi musai. Altfel, daca nu ma pot duce cu ea undeva, nu ma mai duc nici eu deloc. Atat de simplu. Are 4 ani si jumatate si thanks God 🙏, n-am lipsit o noapte de langa ea.