Meniu Acasă

11 ani de Canada – sunt inca sanatoasa la cap

Ieri am implinit 11 ani de Canada. Nu e o cifra rotunda, dar pentru noi fiecare an e un milestone. La Milestones am si fost aseara sa mancam, sorry, sa marcam, ziua asta memorabila din viata noastra. Ne era o foame de-am fi mancat-o si pe ea. Nu sarbatorim Canada, oricat ar merita, aia o facem la 1 Iulie, cu toata lumea, pe 10 Noiembrie ne sarbatorim pe noi in Canada. E un proiect al nostru, pana in momentul de fata, alaturi de copil, cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata. Tin minte, chiar la inceput ne intalnisem cu niste romani, care erau la momentul ala de vreo 10 ani in Canada, si ne ziceau ca de la un punct in colo, nu-i mai numeri. Nu-i numeri, dar nici nu-i uiti. Adevarul e ca sunt multi, daca ii gandesti asa, mindfully, trag greu la cantar, dar de la un punct in colo nu-i mai simti asa, de fapt, nici nu-ti vine sa crezi ca au trecut atatia. Se contopesc de ramai si tu uimit cand ii socotesti. Colega mea are 25 de ani de Canada si la fel simte si ea. Asta probabil voiau sa zica romanii aia, ca de la un punct in colo nu li se mai simte numarul, iar greutatea, nici atat.

N-au trecut 11 ani doar de cand am venit, ci si de cand am plecat, dar in toti anii astia mie nu mi-a fost niciodata dor de Romania. Nu dor din ala tanguitor si schizofrenic. Eu am ajuns la concluzia ca dorul de genul ala e o boala mintala. O sa las mai jos un text pe care l-am scris ieri dimineata, dar nu l-am mai publicat, ca un preambul la ce vreau sa zic.

Tin minte ca acu’ unspe ani, a venit mama la Bucuresti si m-a dus la mall sa-mi cumpere haina noua. Plecam maine in Canada si ma imbraca frumos de drum. Haina de pe mine era tot ce aveam, dar macar era noua. Nu mai am nici haina aia demult si la fel as putea spune ca doar mi s-a parut. S-a intamplat totul parca in alta viata. Senzatia ca am trait mai multe vieti pana acum, fara absolut nicio legatura una cu alta si cel mai putin cu asta de acum, poate doar cu numaratoarea de la inceput, o am si vizavi de alte momente din trecut. De copilarie, de exemplu. Din balconul, de la etajul 1, ma uitam cum nenea…nenea…, nu mai tin minte, chiar nu mai tin minte cum il chema, desi era vecinul de sub noi. Daca mi-ar fi zis cineva pe-atunci ca-i voi uita numele, il scuipam in ochi. Uite, vorba asta, n-am uitat-o, desi de la el o stiam. Ma uitam la el, din balcon, imi intrau in ochi crengile unui zarzar care crescuse pana la geamul nostru, si-l vedeam cum ingrijea un trandafir roz inflorit. M-a vazut si mi-a zis ca “da o fuga pana la Barlad”, de ca si cum era ici colea, si-l uda inainte de-a pleca. A plecat de tot. Nu atunci, dar la putin timp. A plecat cu toti gandacii de colorado de pe cartofii pe care si-i plantase in fata blocului si carora si-acum le simt pe mana dara portocalie pe care si-o lasau pe mainile noastre mici si murdare de pamant. Nimic, nimic din ceea ce eram si traiam atunci nu mai sunt eu, cea de acum. Pe omul ala niciodata nu-l voi mai vedea, iar din apartamentul ala, peste strada Eroilor, nu ma mai pot uita. M-am mutat de cateva ori in viata mea, dintr-o casa in alta, dintr-un oras in altul, dintr-o tara in alta, si de fiecare data am avut senzatia ca am inceput ceva nou, fara ca ceea ce am lasat in urma sa ma afecteze vreodata. Ma mai intorc cu gandul la trecut, rar, dar se mai intampla, dar nu sunt ganduri care sa ma raneasca, care sa ma tarasca dupa ele inapoi si sa ma pedepseasca ca am plecat. Nu. Viata mea actuala e completa. Am inclusiv prieteni imaginari, lol. Pe mine 😂. Cea din trecut. Sa traiesti captiv intr-o viata anterioara e aproape schizofrenic. Si daca visezi sa te intorci in Romania, aia are mai mult legatura cu viitorul decat cu trecutul. Pentru ca n-ai cum sa te intorci la ceva ce mai exista doar in mintea ta. Vei incepe o viata noua, n-o vei retrai pe cea moarta si dezgropata. Prin urmare, daca dorul e o casa primitoare in care sa ma mai vizitez pe mine, cea din versiunile anterioare, din cand in cand, in pragul careia sa ne strangem mainile si din care sa plec in pace, da, aia am si eu, dar daca e o casa bantuita, din care fantomele trecutului nu ma lasa sa traiesc ACUM, nu, aia nu am. Sunt inca sanatoasa la cap.

Categorii:Jurnal

Francisca

16 răspunsuri

  1. Foarte frumos scris, felicitări!
    Până la urmă ubi patria ibi bene
    Totuși chiar faptul că insiști că nu ți-e dor poate fi un indicator că îți este 🙂

    1. Dupa cum am zis, depinde ce se intelege prin dor. In viata asta un singur lucru m-ar devasta de dor in asemenea hal incat sa-mi pierd mintile, si nu, aia nu e sa plec din Canada 😂

    1. Ma bucur ca e asa. Cel putin in momentul de fata eu nu am de gand si nici motive sa ma mut in alta tara. Dar m-ar mai tenta, de exemplu, sa traiesc in America, zona calda, sau Australia, poate. In Europa, nu. Pe mine ma atrag tarile astea in care imigrantii au facut istorie. Imi dau senzatia ca noi le-am cucerit, nu invers 🤤

    1. Debandada politica din Romania e de noaptea mintii, dar eu nu despre asta vorbeam. Asta e din sfera rationalului. Adica, un motiv sa mai sarbatoresti si anul asta ca ai plecat. Eu ma refeream mai mult la partea emotionala a experientei. Tu ai noroc ca sunteti cu totii laolalta. Si mie mi-ar fi placut sa am familia mai aproape, dar, na, asta e. Asta nu era sigur ca se intampla nici daca nu plecam din Romania. Fratii mei, de exemplu, nu traiesc in Romania dinainte de-a pleca eu in Canada. Cunosc, de exemplu, o familie, cea de care ziceam in text ca sunt veniti in Canada de 25 de ani, fiul ei, de seama mea, tocmai s-a mutat in California. Sunt sigura ca nu asta a fost intentia parintilor cand s-au mutat aici, dar s-au bucurat ca fiul lor a plecat acolo unde i-a placut. Asta e o chestie care nu tine in totalitate de controlul tau. Eu, sincer, mi-as dori ca familia, si aici ma refer la parinti, sa fie mai aproape pentru ei mai mult decat pentru mine. La sensul ca daca traiau in Canada era mai bine. Pentru toata lumea.

  2. Și din Canada pleacă lumea, care cum pune mâna pe niște bani nu mai rămâne aici, pentru ce?..mai vin în vizită o dată la cinci ani ( Celine Dion, Shania, Jim Carrey, Alanis Morissette, mai nou și Bianca Andreescu s-au tirat fuguța în țările mai frumoase și calde cum au dat de un pic de cașcaval)
    N-ai ce face aici , dealuri și munți sunt peste tot, Ro are avantajul ca în două trei ore ești unde vrei tu în Europa, Turcia, nordul Africii, la vacanțele făcute 2013-2018 pe trei continente plecând din România un average canadian nici nu visează.
    E adevărat , am decis că pentru copii e mai avantajos aici deocamdată, dar când nu va mai fi, sincer, sigur ne vom muta în Ro, pentru vacanțele din insulele grecești sau Antalya dacă nu altceva.
    Politica din Ro ne lasă indiferenți ..;)

    1. Eu nu m-as muta in Romania nici sa ma platesti cu toti banii lui Celine Dion. Unde s-a mutat ea, da, m-as duce si eu. In Romania, no way. Eu daca nu as avea parintii acolo pe care sa vreau sa ii mai vizitez, probabil nu m-as mai duce niciodata. Si si asa, gasesc greu motivatie. N-am mai fost de 6 ani si si in urmatorii 6 m-as bucura mai tare sa vina ei aici decat sa ma duc eu. Pentru mine drumul pana acolo si drumurile pe-acolo sunt o corvoada.

      Pe mine ma intereseaza calitatea vietii de zi cu zi, nu cea a doua zile de city break. Pot ajunge la Paris mai repede din Romania decat din Canada. Asa si? In restul zilelor tot in Romania traiesc. Iar asta cam are legatura si cu politica. Ca ne intereseaza sau nu.

      1. Mie doar amintiri plăcute îmi trezesc anii petrecuți în Ro..bineînțeles, nu să fii angajat sau să desfășori ceva activitate economică, eu vorbesc exclusiv de grătare cu prietenii și familia, excursii/drumeții în MM sau BV, sărbători , etc.turist în țara ta
        Nu te afectează birocrația cu nimic, daca nu ai interacțiune cu statul.
        Întradevăr, dacă te îmbolnăvești e o problemă, dar asta peste tot, vecina a făcut cancer aici și în câteva luni a fost gata, sooo..peste tot e valabil, dacă ai noroc, scapi 🙂

      2. La anii pe care ii am si responsabilitatile pe care le am in momentul de fata, pe mine ma intereseaza cel mai putin partea cu gratarele. La urma urmei, asa cum dealuri si munti sunt peste tot, asa si gratare poti face peste tot.

        Asta imi aminteste de cineva, care nu s-a putut niciodata adapta in USA cu gandul la petrecerile pe care le facea el in Romania cand era in liceu. S-a intors in Romania sa faca petreceri, dar ghici ce? Nu mai are cu cine. Ca oamenii aia cu care se distra el in tinerete nu mai sunt aceiasi. Au copii, au familii, iar modul de-a se distra a evoluat in consecinta. Oricum, eu merg si acum la gratare, in drumetii, nu pot zice ca imi lipsesc astea in vreun fel ca m-am mutat in Canada.

    2. „Nu te afectează birocrația cu nimic, daca nu ai interacțiune cu statul.”
      Agree to disagree – In nici o tara normal nu poti trai far asa intercationezi cu statul .
      -grătare cu prietenii și familia_ – iarasi nu le faci toata ziua -buna ziua … daca le mai faci .
      Prieteni am si aici, familie la fel … prietenii copiilor sunt aici nu in Romania . Asta iti vor spune curand . E logic , aici e lumea lor .
      Si va trebui sa alegi sa plangi dupa Romania sa fi alaturi de ei .
      Iar despre a compara sistemul medical de acolo cu cel de aici nici nu vorbim . Sunt si am fost un insider pentru amandoua sistemele si vorbesc fiindca le cunosc .

      1. Mie sistemul medical de acolo imi provoaca voma. Doctorii, sau ce sunt aia, conditioneaza inca actul medical pe baza plicului pe care li-l bagi in buzunar. Dar dupa, nu inainte, cat sa se numeasca cadou, nu spaga. Fi-mi-ar scarba. Deci, nu, acolo inainte de-a avea noroc sa scapi, trebuie sa ai bani ca sa ai noroc sa scapi.

  3. ce îmi place în Canada e great customer service .. în România mai rar.
    Și aici se fac grătare, aveți dreptate, nu ne putem plânge , dar canadezii nu prea știu să petreacă..:)
    I hear you cu responsabilitățile, the only reason I am here.
    ..
    La spital, oricât ar fi de bun, cel mai bine e să nu ajungi.

    1. Uite, la faza asta cu canadezii nu stiu sa petreaca, eu as putea sa iti spun ca romanii habar nu au sa petreaca. Nu stiu la ce te referi cand zici de canadieni, ca eu nu ma petrec cu ei, decat pe la party-urile de Craciun, sau pe la vreun gratar, cand se mai nimereste vreunul, dar eu nici la petreceri romanesti din alea cu manele nu ma duc. Nici macar la din alea cu Macarena si Cocojambo. Am si scris un articol recent pe tema asta. Pentru mine petreceri adevarate inseamna cele cu prietenii mei. Atat. Intamplator, sau nu, cei mai buni prieteni ai nostri de aici sunt romani. Dar sa stii ca atunci cand ne intalnim nu dansam nici manele, nici populara, nici nimic. Nu dansam deloc. Dar ascultam muzica de care ne place, bem, radem, ne certam pe subiecte sensibile fara cenzura, mancam zacusca, dormim in aceeasi camera de hotel. OK, daca ne imbatam putin poate si dansam un pic. Dar, cum se distreaza altii e problema lor, nu a mea.

  4. Cu statul din Ro am interacționat de 4 ori în 5 ani..când m-am însurat , când mi-am schimbat buletinul, când mi-am făcut pașaport că e mai ușor să mergi în Antalya (cu ăsta canadian e 50 USD intrarea) și cand mi-am făcut permis auto de Ro..n-am întâmpinat dificultăți.
    A, și am înscris o mașină, acolo a durat întradevăr două zile, cu rar-ul, dar cu appt on line la poliție a mers repede, în 48 de ore a fost gata. Am fost surprins ce ieftină e asigurarea.
    La spital, am încercat la stat mai întâi când a fost nevasta gravidă, dar după prima vizită am renunțat și ne-am mutat cu controale, naștere, etc. la privat, la clinica Gynia în cj .
    La doctotița de familie cu copiii după , cât am mai stat în Ro, adică puțin,a mers repede întotdeauna, cu appt și fără plic. Am fost f mulțumiți, dar nici n-am avut big issues

    1. Pare ca tu intelegi prin stat „ghiseu”. Nu, eu prin stat inteleg totul. De la ghena la care imi arunc gunoiul pana la scoala la care merge copilul meu. Cand intelegi prin stat ce inteleg eu, atunci intelegi si de ce zic ca eu nu m-as duce in Romania nici sa am toti banii lui Celine Dion. Ca pur si simplu nu mi-as putea cumpara cu ei calitatea vietii.