Meniu Acasă

Probleme cu scoala

Cati a inceput scoala. JK, pentru cei familiarizati cu sistemul. Adica junior kindergarten, care in Canada incepe de la 4 ani, in cadrul scolilor elementare. Ii place foarte mult. Practic din a doua zi de scoala si pana azi merge acolo de ca si cum acolo s-a nascut. S-a adaptat super repede. Zic din a doua zi si nu din prima ca in prima s-a cam speriat cand am lasat-o singura in curtea scolii si-am plecat. Cand m-am dus s-o iau insa era deja foarte fericita si dornica sa mai vina. Ea are experienta gradinitei si se vede, inclusiv in tot ce face acolo. In afara de limba franceza, nimic nu este neobisnuit pentru ea. Pentru mine insa doua chestii sunt noi fata de cum era inainte si pe cat par de banale, sunt doua materii care imi dau batai de cap. Trebuie sa-i pun pachet si s-o imbrac in uniforma.

Pachet, desi sunt malitios de happy, ca trebuie de-acum sa manance numai ce-i pun eu, eu ii pun, de fapt, tot ce stiu ca-i place. Iar ei ii plac foarte putine lucruri. Atat de putine ca in prima saptamana si cred ca si-n a doua i-am pus acelasi lucru. Ou fiert, clatite si fructe. Atat. Am incercat intr-o zi sa-i pun pireu cu carne intr-un termos si l-a mancat Bobi cand s-a intors acasa. Ea nici nu s-a atins de el. Asa ca oarecum as putea spune ca desi ma plang ca nu stiu ce sa-i mai pun de mancare la ea, e o falsa problema, atata vreme cat in fiecare zi oricum ii pun acelasi lucru. E ca si cum ar purta aceleasi haine in fiecare zi. Dar stai. Cu hainele e alta problema. Iar daca mancarea e aceeasi, hainele nici vorba. Initial eu am fost super incantata ca trebuie sa mearga asa frumos imbracata la scoala. Bluzita alba si fustita breumarin. Ii cumparasem dinainte o tona de tricouri si bluze albe ca sa aiba. Nu le mai are. Si nici n-am de gand sa-i mai cumpar. Nu albe. Inca din prima zi se intorcea cu camesile pline de pamant ca nu le-am mai scos nici cu clor din boale. Copiii ies tot timpul afara si asa se murdaresc ca purceii. Iar eu am pe creier o pata compulsiva, care, ca tot veni vorba, tot de la scoala mi se trage. Nu suport petele de niciun fel de cand mama imi rupea foile cand picuram pe ele cerneala. Le-am spalat de mai multe ori, am incercat mai multe cicluri de spalare, dar tot jegoase au ramas. Pana la sfarsitul zilei petele alea oricum nu se mai vedeau, dar eu cand o trimit de-acasa trebuie sa fie tipla. Ne-am plans la doamna profesoara, de fapt, ras, cum sa te plangi de-asa ceva, nu ca ies afara, ci ca isi face hainele varza, si ea ne-a zis atunci sa-i dam si bluza bleumarin. Yuhuu!!! Eu nu stiam ca se poate, dar dupa ce am aflat am inceput sa cumpar intr-o veselie numai tricouri si hanorace bleumarin, mai ales ca intre timp am descoperit ca Tommy are haine bune de scoala ca navy blue e una din culorile lor standard. Tocmai am primit email ca s-a shippuit si pachetul de la H&M care e plin tot cu haine bleumarin. Si pe astea le pateaza, normal, dar macar nu mai vad eu! 😁. Deci cam asa ma descurc eu cu scoala! Inca invat, dar va promit ca pana la sfarsitul anului iau si premiu 😉!

Categorii:Jurnal

Francisca

6 răspunsuri

  1. Voi ați ales școala în franceză, noi nu știm cum să fentăm și să-i inscriem în limba engleză (e dificil in Quebec, trebuie derogare specială), nu că am avea ceva cu franceza, dar nu vorbim nici unul și ne-ar fi greu să-i ajutăm!

    1. Noi consideram c-am avut super noroc ca scoala cea mai apropiata de casa (10 minute de mers pe jos) sa fie si French Immersion. French Immersion e 100% franceza in primii ani, dar in timp scade procentajul pana ajunge la 50/50. Copiii vorbesc insa engleza intre ei si, in general, conversatiile la scoala sunt in engleza, lectiile se fac in franceza doar. Acum la inceput doar le introduc cuvinte, le citesc povesti in franceza… A inceput scoala de doua saptamani si deja stie culorile in franceza. Pentru mine e super tare ca la 4 ani are sansa asta. Deja vorbeste romaneste foarte bine, iar engleza e prima limba.

      Eu stiu franceza, dar as avea nevoie de ceva exercitiu sa incep sa o vorbesc din nou. Excursia aia in Quebec nu a ajutat :)). Pot insa sa o ajut la lectii. Asta este clar un aspect important cand vine vorba sa inscrii copilul la o scoala franceza. Cat de mult il poti tu ajuta?!…Am o colega care are o nepoata pe care i-ar placea sa o bage la French Immersion, dar zicea ca au aceeasi problema, ca parintii nu vorbesc franceza.

  2. Nu e nevoie sa vorbeasca parintii franceza . O invata parintii odata cu copii 🙂 .
    In alta ordine de idei stai sa vezi cum e sa ai 2 in JK la care sa pregatesti hainute si si pachet :)) . Noroc ca scoala la care sunt ai nostri nu e stricta cu uniformele . Pot merge cu ce vor ei . Uniforma e cute dar e plictisitoare sa o imbraci in fiecare zi .

      1. Nici astia nu sunt cum erau parintii lor la aceeasi varsta . E greu sa le gasesti menu acceptat :)) Rafa cred ca ar manca 5 iaurturi odată dar nu altele . Rache are un fel lent de a manaca de i se termina toata pauza de mancare dupa 3 inghitituri :)) Daca le dai pizza sunt happy. Sau friptura de pui .

      2. Ha ha, pizza si friptura de pui ar manca si Cati oricand. Si nu orice fel de pizza, numai din aia chioara, cu sos si branza. Chiar vorbeam ieri cu Bobi ca ma pun in wekeend sa fac pizza Marguerita, sa vad daca imi iese, ca pe aia sigur n-o refuza…Pt mine in parentingul asta nimic nu mi s-a parut mai frustrant decat chestia asta cu mancarea. Am avut un hop pe care insa pare sa-l fi trecut. Mi-a luat ceva sa o fac sa inteleaga ca nu mananca never dulciuri inainte de masa. Acum stie clar regula. Si chit ca ia doar o gura ca sa-mi inchida mie gura, regula o respecta 😁

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s