Meniu Acasă

Asta vara, prin restaurante

Piece de resistance pentru mine au fost restaurantele, in care am intrat fara restrictii. Noi nu mai fuseseram intrati prin ele nu de cand le inchisesera, ci de cu inca vreo cativa ani inainte, cat a fost copilul prea mic sa ne lase sa mancam linistiti. Pandemia doar ne-a salbaticit si mai tare, asa ca atunci cand s-a dat liber, exact ca din cusca ne-am dus. Excursia noastra in Quebec s-a intamplat exact in weekendul in care le deschisesera si pur si simplu le-am rupt, de cand a venit scadenta la visa, ne-am luat cu mainile de cap. Dar a fost frumos, si bun de tot. Quebecosii fac o mancare super buna, n-am fost nicaieri sa zic ca nu mi-a placut ce-am mancat. Pana si o simpla pizza de la Michael’s era o delicatesa. Am fost de mai multe ori la rand la Michael’s asta, de care noi n-avem in Ontario, ca sa mancam Chicken BBQ pizza, ei ii ziceau poulet something, si Cati, paste ”baloneze”, cum le zice ea, ca nu ne mai saturam. Eram si pozitionati avantajos din punctul asta de vedere, ca doar coboram din hotel si paseam pe bulevardul principal, care era flancat cu restaurante de toate felurile. Pline ochi tot timpul. Daca nu-ti faceai rezervare mai ales pentru cina, te culcai flamand. Sau cu stomacul prea plin ca poate foarte tarziu mai gaseai ceva. Am patit-o o data, cand tot la Michael’s am ajuns pana la urma, de data asta nu ca am vrut noi, ci ca altundeva nu ne-au primit. Si nu ca ar fi avut quebecosii ceva cu noi, ca mie, sincera sa fiu, mi s-au parut tot timpul, cel putin la fel de draguti ca noi. Nu au invalidat cu absolut nimic trasatura asta culturala a canadienilor. Unii, e drept, nu vorbeau engleza deloc, dar nu din rea-vointa separatista, asa cum malitios mi-ar zice unii, ci oamenii nu erau, pur si simplu, bilingvi. Ce la Toronto sunt? Cati merge la o scoala franceza si se plang cadrele ca-i penurie de profesori pe piata si-si invita fostii elevi sa aplice pentru posturi. In Quebec se vorbeste franceza ca intr-o tara straina, asta fiind singurul aspect care mi s-a parut strain acolo, iar in restaurante, ospatarii care nu stiau engleza, chemau pe unul care stia, sa ne serveasca. Mi-e greu sa cred ca erau atat de suparati pe noi incat sa-si puna colegii sa faca treaba in locul lor. Dimpotriva, multi localnici se aratau incantati sa afle ca veniseram tocmai de la Toronto si daca bungheau ceva engleza, chiar se chinuiau sa o foloseasca. Mai mult decat noi franceza lor. Dar hai sa va pun in fata ce ne-au pus si ei noua pe masa.

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s