Meniu Acasă

Asta vara…

Cum cheful mai vine cica si scriind, ma gandeam sa va povestesc ce-am facut toata vara asta, care, daca e sa ma intrebati pe mine, a trecut inainte sa vina. Eu inca o astept. Probabil pana la anul de-acum. Acum pare vara afara, daca ne luam dupa temperaturi, dar daca nu ne luam dupa temperaturi, ci dupa un termometru al nostru interior, cumva stim ca nu e si parca nu ne mai arde. Eu, cum simt miros de toamna, simt si nevoia sa ma adun pe la casile mele. Nu mai am chef de umblat berbunca, vreau sa imi pregatesc camara pentru iarna. La modul figurat asa, ca zacusca si gogosari la otet eu cumpar. Dar chiar si-asa am umblat si vara asta cat sa “umblu” si instagramul cu poze, pe care, daca m-ati mai vizitat din cand in cand probabil ca le-ati vazut. Am fost si in Quebec, dar nu pana la Montreal colea, ci, departe, in locuri despre care nici nu stiam ca exista. Ca sa ung putin motorul, despre excursia asta ma gandeam sa incep azi sa povestesc. Din ce mai tin minte, ca a trecut deja destul cat sa se prafuiasca. In primul rand tin minte ca am plecat vineri si am ajuns luni. Am facut un popas la Gananoque ca sa mai pacalim drumul, pentru ca destinatia noastra finala era la peste 1,000 de km. Gananoque, care inainte de-a sti unde e, sunt sigura ca nu stiti sa-l pronuntati, e o asezare umana (cred) la 1,000 de Insule. De insule, nu de kilometri. La bordul unui vapor, am vazut cateva din cele 1,000 de Insule, pustii, desi proprietati ale cuiva. Pustii pentru ca aveau pe ele cam ce ti-ar placea sa iei cu tine daca te-ai duce pe una. O cabana, un sezlong, un bbq, si crede-ma ca altceva nu ti-ar mai trebui.

Cu barca am fost de doua ori, dar cea care a plecat din Gananoque ne-a placut cel mai mult. Cealalta, pe care ne-am imbarcat din Kingston, a fost foarte plictisitoare. Ne-a plimbat mai mult prin jurul orasului decat pe la insule si n-am vazut mare lucru. Ca ce sa si vezi in Kingston?…Dar pentru ca tot eram acolo, am intrat sa vizitam si Fort Henry, un muzeu istoric live, unde dai nas in nas cu oameni din secolul al 19-lea. Trag cu pusca, canta la cimpoi, recreeaza viata militara de la 1812. Cand am intrat acolo, a trecut pe langa mine o tanti ofiter, imbracata intr-o uniforma rosie si cam nespalata, daca e sa ma intrebati pe mine, care mergea cu mainele tepene pe langa corp, in pas sacadat. Nu juca intr-o sceneta in momentul ala, asta facea ea toata ziua. Se maimutarea 😁. Muzeele acestea live sunt foarte comune prin Canada, pentru ca de n-ar fi, nu le-ar vizita nimeni. Pe cine intereseaza cum arata uniforma soldatilor din 1900 toamna? Pe bunica, Dumnezau s-o ierte, dar cand bagi o tanti din asta, din corectitudine politica bineinteles, ca la vremea aia tantili spalau chilotii ofiterilor la rau, fiind singurul joc de glezne pe care il faceau, mai ca iti vine sa te bucuri ca ai dat si bani pe asa ceva. Glumesc, pana la urma, chiar a fost o experienta reusita, mai ales ca altceva mai bun de facut pe-acolo nu prea era. Kingston nu e cine stie ce oras. Mi se pare usor daramat si foarte dezordonat, cel putin la malul apei, ceea ce e probabil downtown, nu stiu cum o fi mai in interior. Si nici nu cred ca voi ajunge vreodata sa ma intereseze.

Mai tin minte ca pe seara ne-am bagat intr-un restaurant. Si am si incaput, ca sa zic asa, ca eram vreo 12 cu totii. In afara de Cati, care a avut un moft la un moment dat si a tinut apoi sa-si petreaca seara sub masa, restul am stat frumos la masa si ne-am cam imbatat. Cred ca era prima saptamana cand se deschisesera restaurantele, ocazie cu care ne-am deschis si noi apetitul si l-am tot tinut asa, intr-o veselie… VA URMA…

Categorii:Jurnal

Francisca