Meniu Acasă

Scurta revenire de la revedere

Buna dimineata, ca sa zic asa! M-am trezit si eu scriind pe blog dupa atata timp. Dar nu va imaginati ca-s beata, m-a trezit WordPress ca vine scadenta in cateva zile si daca nu-mi platesc chiria, ma da afara. Nu ca as fi locuit eu prea mult pe-aici in ultima vreme, dar m-am tot gandit zilele astea ca poate-l tin pentru la batranete. Ca timp acum si de asta e greu sa-mi mai fac. Iar chef inca si mai greu. Singurele momente in care apucam inainte sa mai fusaresc cateva randuri pe blog erau dimineata inainte de-a se scula Cati, dar pe-atunci Cati era la gradinita si singura mea grija era…scrisul pe blog. Si nici aia nu era grija, ca de aia nu mai puteam eu. Acum, Cati merge la scoala si dimineata de pe la 6:30 cand ma apuc sa-i pregatesc uniforma, pachet, screening de covid, rahat, nu stiu ce mama supararii tot fac, ca pana la 8:30 nu ma mai gat. Apoi, alt moment era in timpul programului. Dupa ce terminam treaba, imi faceam de lucru pe blog. Acum, de cand m-au avansat, nu mai termin treaba niciodata. M-au facut Senior si am mai mult de munca. De fapt, lasati-ma sa reformulez: in sfarsit am si eu ceva de munca. Dar mi-au dat si spor, bine de tot, asa ca…am de unde. Daca ma intelegeti ce vreau sa zic. Prin urmare si pur si simplu, nu am cand sa mai fac si asta, cu atat mai mult cu cat nici inima nu pot zice ca ma mai trage. Dar boala asta cu inima o am de cativa ani si-as duce-o in continuare, daca m-as mai relaxa. Dar sa nu ma intelegeti gresit, cred ca a fost cel mai prolific an pe care mi-l aduc aminte, cu multe schimbari, toate in directie buna, care insa nu m-a epuizat deloc, dimpotriva mi-a dat foarte multa energie. A fost cu multa munca, dar atat de bine organizata, ca un Lego de-ale lui Cati. Fiecare bucatica la locul ei, adica la timpul ei, atat cat sa iasa exact ce trebuie la final. Piesa de blog nu a facut parte din Lego-ul asta. Poate din altul. Poate. Si apropo de asta, mi-am luat si certificarea de care va ziceam, Accounting Foundation. Acum trebuie doar sa mai astept diploma in posta, cu care o sa imi fac timp sa ma laud pe blog. Si intre timp ma tot bate gandul la un CPA…Asta ar fi un LEGO de cativa ani. Dar cine a zis ca nu am timp?!

Categorii:Jurnal

Francisca

4 răspunsuri

  1. Te-am citit cu mare placere, ai talent la a zice orice ca o poveste care atrage, e simpatica dar si da de gindit. Bafta multa in tot ce vine sau aduci in viata ta, imi vei lipsi!

    1. Oh, asta chiar m-a magiulit!!! Nu inchid blogul. E adevarat ca m-am gandit zilele astea daca sa-l mai platesc sau nu avand in vedere ca am lipsit asa de mult, dar am ajuns la concluzia ca il platesc, ca sa fie, dar de scris, nu stiu cand mai apuc. Stau f prost cu timpul deocamdata, dar blogul inca il tin pentru ca uneori si mie imi lipseste. Poate voi avea mai mult timp de-acum cand vine frigul.