Meniu Acasă

Voi mancati sau stati la masa?

Am fost ieri pana la birou. Ca asa am vrut eu. Colega avea niste treaba si m-a intrebat daca nu vreau sa ne vedem si m-am bucurat ca m-a intrebat. M-am bucurat si sa am griji de care imi fusese dor. Cu ce sa ma imbrac, ce sa imi pun de mancare, la ce ora sa plec?…Stiu ca daca m-as intoarce de tot, vor veni zilele alea de lehamite, cand voi abia astepta sa plec in vacanta si sa nu ma mai intorc niciodata, dar acum, m-am simtit bine sa ma duc acolo si sa fiu acolo. A fost o ocazie buna sa fac si peste 10,000 de pasi, caci in pauza de pranz ne-am dus la primbare, cum faceam de obicei. Am vorbit pe drum de toate cele ca e genul de om cu care eu nu ma plictisesc niciodata. Nu suntem mereu de acord una cu alta, dar suntem mereu pe aceeasi lungime de unda chiar si cand avem pareri diferite. Acceptam pur si simplu ca sunt particularitati ale celeilalte si ca prin ele ne cunostem mai bine inca putin. Cum a fost, de exemplu, ieri, discutia despre mancatul in familie.

Ea a spus ca nu mananca pana nu-i toata lumea la masa si ca daca trebuie sa astepte doua ore sa se trezeasca sotul ca sa ia micul dejun impreuna, il asteapta. Ceea ce si face in fiecare dimineata, acum de cand lucreaza de acasa. A zis ca si cand era copil, mama-sa nu le dadea sa manance pana nu venea taica-su de la munca. Si cu copiii ei, de seama mea acum, tot asa a facut. Ei nu mancau, ci stateau la masa. Si dupa masa. Ca nu vreau sa judec, ci sa pastrez postarea in nota discutiei pe care am avut-o, acceptand ca asa e la ea si altfel e la mine. Eu nu stau niciodata dupa nimeni sa manance ca sa pot mananca si eu. Sunt rea de foame si fac ca toate animalele padurii cand ma apuca, asa ca as putea manca din ei daca as fi pusa sa astept. Noi nu punem masa, ci frigiderul la dispozitie. Frigiderul meu e plin cu mancare de toate felurile si oricine n-are decat sa se serveasca cand vrea cu ce vrea. Ca, in plus, noi nici nu mancam acelasi lucru. Eu nu mananc ce mananca Bobi, Bobi nu mananca ce mananc eu, iar Cati nu mananca, punct 😁. Ei ii place mancarea de la gradinita. Acasa are doar cateva chestii pe care i le rotesc non-stop ca restul nu o intereseaza oricat am incercat eu s-o fac macar sa le guste. Am incercat sa-i fac in ciuda ca eu mananc sunny side up avocado toast sau chestii din astea fancy (dar simple) de-am inceput eu sa-mi fac, dar am sfarsit in a-mi fi mie ciuda. Ca n-o intereseaza deloc. Asa ca nu-mi mai bat capul, ci imi bat joc de ea (vorba vine) spunandu-i ca abia astept sa inceapa scoala. Ca atunci ajunge pe mana mea. Ciuciu mancare de la gradinita, o sa manance ce ii dau eu. Sau, ma rog, ce e la noi in frigider. Si la noi in frigider sunt tot timpul cel putin 5 feluri de supe si ciorbe, sarmale, ardei umpluti, pana azi am avut chilli, paste cu pui, orez cu pui, salata de vinete si cate si mai cate. In plus, camara e plina cu fructe si legume. Pe Cati inca o ajut cu pusul in farfurie, dar nu cu impusul. Tot numai ce vrea ea mananca si cand vrea. Adica atunci cand ii e foame. Si ei ii e foame cu mult dupa ce mi-e mie. Eu nu pot sa astept dupa ea si nici pe ea n-o pot obliga sa manance cand imi e foame mie. Cum n-o pot obliga sa se duca la buda cand imi vine mie sa ma pish, ma scuzati.

Asa se face ca singura masa in familie la noi in casa e pizza night. Atunci cand cumparam o pizza si ne asezam cu totii in jurul ei. Se intampla o data pe saptamana, de obicei vineri seara, si-i de-ajuns. In rest, sunt ocaziile speciale, picnicurile, resturantele (de pe vremuri). In viata de zi cu zi, nu ma pot supune de una singura unui asemenea supliciu. Colega mi-a zis ca e o ocazie sa stam de vorba in familie. Pentru mine aia e singura ocazie sa nu stam de vorba in familie 😂. Noi suntem tot timpul impreuna, macar sa inghit si eu un dumicat in liniste cred ca merit. Ca sa nu mai zic ca eu mananc si repede. Asta inseamnand ca n-ar trebui sa astept dupa altii sa incep sa mananc, ci ar trebui sa astept si sa termine 🙏

Eu facem poza, dar eram acolo 😎

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

  1. Nu mai reusesc sa adun familia prea des la masa . Ar fi si greu . Suntem vreo 12 acum . Dar e un moment plăcut cand reușim sa luam masa impreuna mai multi . E placut in sensul ca dupa munca , scoala sau altele se stabilește un moment de placere . Mancarea nu este necesitate fiziologica ci plăcerea gustului, culorilor , aromei dar si a replicilor savuroase. Cred ca avem ce a radacini italienesti. Pentru ca ridicam mesele in familie la rang de ritual sfant . Dar , din pacate nu reusim sa ne adunam foarte des .
    Dar cateva chestii le pastram … de ex masa de dimineață cu Bella inainte de a pleca la lucru . Sau cea de seara unde Bella are mereu de povestit cate ceva . Acum medical si stiintific se pare ca mesele in familie sunt un lucru bun . As vrea sa putem mai des sa reusim …dar e greu .

    1. Da, e placut sa iei masa impreuna. Ca orice lucru bun care se intampla rar 😄. Nu, serios, in the back of my mind inteleg candoarea acestui obicei al meselor in familie. Doar ca e un obicei pastrat de pe vremurile cand viata nu era asa cum e azi. Azi fiecare are programul lui, sotiile nu mai sunt servitoare, mancare e din belsug, nu ca pe timpuri cand ziceai bogdaproste daca aveai dupa ce bea apa…si, in general, lumea e mai libera si mai putin traditionalista.

      Da, am citit ca si studiile zic ca e bine sa iei masa in familie. Macar o data pe saptamana. Deci, cum ziceam, pizza night ajunge 😉