Meniu Acasă

Ce mai fac(eti)?

Eu lipsesc de pe blog atat de mult pentru ca am altele de facut si de terminat si pur si simplu nu mai am timp. E sfarsit de an fiscal la job si desi muncesc de acasa, cateodata nici n-apuc sa ma ridic de pe scaun. Am avut niste conturi pe care a trebuit sa le repar si asta mi-a mancat zilele saptamana trecuta. In plus, e si cursul cu care incerc sa nu raman in urma. Nu vreau sa ma aglomerez cu el pentru ca nu-mi permit zile intregi pentru studiat. Oricum intenționez sa imi iau o zi, doua de vacanta pentru examen, dar ma simt mai in control daca stiu ca nu trebuie sa citesc toata cartea aia deodata. Si e o carte de taxe, deci nu e chiar o lectura relaxanta. Apropo de carte, ziceam eu la un moment dat, mai demult, cand inca citeam, ca mie imi place sa citesc cartile pe hartie si ca probabil nu ma voi deda niciodata păcatului astuia al e-readerului. Sa vezi si sa nu crezi, cartea mea de taxe e e-book, greutatea ei constand doar in materie, nu in material. Si asta mi se pare minunat, chiar si acum cand nu plec nicaieri. Tin minte cum căram cărămizile alea dupa mine cand am inceput prima data cursul de Taxe. Si erau vreo 3. Le am si acum, dar ediția e veche si desi principiile sunt aceleasi, cumperi, de fapt, numerele problemelor care se schimba de la an la an. De fapt, de aia am si ales sa cumpar e-text, pentru ca le aveam hard copy acasa. Nu voiam sa mai tin ocupati square fiții apartamentului cu niste carti la care cel mai probabil, contrar a ceea ce cred eu mereu, nu ma voi mai intoarce niciodata. Mai degraba si mai la indemana ma voi intoarce la un e-text. E mai usor de studiat, de reținut, de urmarit in forma asta electronica si cred ca asta vine din internalizarea tehnologiei in firea noastra. Asa cum scrisul de mana mie nu-mi mai vine natural. Nu mai pot scrie un rand fara sa fac greșeli. Nu de ortografie, ci de caligrafie. Eu care aveam la scoala elementara caiet inspirațional. Acum, creierul meu, obisnuit sa-si obțină rapid scrisul din tastatura, nu mai are rabdare sa stea dupa pix si se grăbește, aluneca, se împiedica si intr-un final abandonează. In fine, am vrut doar sa zic ca oricat rezistența ai opune, tehnologia te acaparează pana la urma. Fara a fi nimic rau in asta. Ba din contra.

In alta ordine de idei, am intrat, de fapt, pe blog sa va zic doua lucruri minunate care s-au intamplat în ultima vreme, dar m-am lungit cu introducerea si am ramas iar fara timp. Ca atata am. Cat sa intru si sa ies. Uitând intre timp si ce-am cautat pe-aici. Va povesteam acum cateva postări ca Bobi e, mai nou, președinte de bloc. In calitatea asta, a reusit sa scada maintenance fee-ul, cu 11%, chestie care n-a mai facut-o nimeni inainte, ba despre care multi dinainte, si de-acum, credeau ca nici nu se poate. Asa cum, acum vreo doi ani, mi-a zis mie tanti angajata (de noi) sa mute hârtii prin scara, ca nu se poate face barbeque in curte. De la vara o sa se poata. Asta mi-a promis-o Bobi in calitate de soț 😋.

O alta chestie misto care s-a intamplat, desi n-a fost o intamplare, e ca am reusit sa o inscriem pe Cati la scoala la care am vrut si sa o si accepte. Am stat un pic cu sufletul la gura, dar nu si cu mana in sân, dupa cum o sa va zic mai jos, pentru ca scoala asta nu are locuri destule pentru cati oameni o solicita. E Catholic School si pe langa proba de catolicitate, pe baza careia se prioritizează admiterea, se merge pe primul venit, primul servit. Incrierile au inceput pe data de 20 Ianuarie la ora 10:00:00, iar eu am înscris-o pe Cati la 10:00:03. Da, ati vazut bine. 3 secunde dupa deschidere. La modul asta am fost de disperata. Dar, desi înscrierile inca au loc, noi ieri am primit deja înștiințarea ca a fost acceptata si ca dupa ce se vor deschide școlile ne vor suna sa mergem sa semnam hârtiile. Noi am înscris-o la doua Catholic School, ca sa fim siguri. Dar voiam in mod special la asta ca are French Immersion de la Junior Kindergarten. Adica va invata si in franceza din toamna. Cati, la nici 4 ani, vorbeste engleza nativ si romaneste foarte bine. Asa ca mi s-a parut normal sa ii mai bag o limba pe gat 😋. Motivul principal pentru care ne-am dorit foarte mult scoala asta a fost French Immersion in primul rând, apoi faptul ca e catolica si ca e si foarte aproape de casa. Gen walking distance. 3 in 1. Cum mai bine nici nu se putea. Grija asta deci mi-am luat-o de pe cap. Acum mai ramane sa mi le iau si pe celelalte.

Categorii:Jurnal

Francisca

5 răspunsuri

  1. Noi incercam sa ne tinem rasuflarea pana vor trece toate … Ma gandesc ca l-am indurat noi pe Ceasca , i-am supravietuit lui si nu om trece peste asta? Personal incerc sa imi ocup mintea cu învățatul de lucruri noi ( invat adobe photoshop , probabil unul dintre cele mai grele/challange programe dar si cele mai pline de satisfacție) . Dar si cu bucuria de a fi aproape de cei ce ma striga Nana .

  2. Nu as vrea sa fiu in pielea celor ce sunt nevoiti sa stea departe de copii , nepoti familie … Eu daca nu ii vad cateva zile pe ai mei ma doare fizic sufletul . Dorul este o boala mai rea decat altele . Asa cum mi se pare ca pentru copii , izolarea „on-line” este o boala de care nu se vor vindeca usor … si e trist . Singurul copil al sorei mele e aici acum . Ma doare durerea ei nespusa . Ma doare sa vad ca cei ce conduc sunt atat de preocupati sa salveze vieti incat uita sa salveze esenta umanitatii . Oamenii sunt animale de haita , asa au supravietui de milenii . Asa au evoluat . Progresat .A-i izola este o condamnare la moarte mai grea decat orice Covid .

  3. Oare avem timp sa ne tinem respiratia vreo 45-50 de ani pana trece noua epoca de aur globala? Inainte lumea fugea in vest, acuma unde fugim? Musk inca n-a ajuns pe Marte sa ne dea o speranta.

    Apropos de Photoshop, great software but shitty company. O sugestie ar fi sa incerci sa inveti Corel PaintShopPro care e similar (80-90% din Photoshop features) costa 10% si n-are nevoie de abonament. Eu l-am folosit cu success pt nevoile noastre de photo retouching. Daca vrei si ilustratie, Inkscape pt free stuff si CorelDraw e excelent, desi n-are sens daca nu faci bani din el.

    1. Am investit timp si efort in photoshop … daca as avea again 40 poate … asa ca raman sa pun caramizi pe ce am invatat pana acum . Ce imi place la el e ca nu ma plictisesc… gasesc mereu ceva nou de invatat .