Meniu Acasă

Tărâmul făgăduinței

Acum e la moda sa fii recunoscător pentru ce ai si sa-ti inveti si copiii sa aprecieze si ei ceva. Lista mulțumirilor mele e mai lunga, dar ma voi opri asupra unui lucru doar. Eu sunt recunoscătoare ca pot manca ce vreau eu. Stiu, suna cam primitiv sa te bucuri ca ai ce manca, dar sa va explic la ce ma refer. Eu, parca v-am mai spus, am 47 de kilograme. Ca sa le întrețin, eu, si asta parca v-am mai spus, mananc numai ce-mi fac. Asa s-a si nascut pasiune mea pentru gătit sanatos. Din nevoia de a-mi îngriji caroseria. Imi plac caroseriile de lux, ce sa-i faci?! Iar daca asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru una, fie. Mai ales ca mi-l si permit. La sensul ca-mi place sa experimentez tot felul de retete cu ingrediente sănătoase, că să nu credeti ca gătesc orice, la sensul ca, da, si financiar, am resurse sa-mi cumpar ce vreau eu, dar si la sensul ca aici, spre deosebire de multi aia care veneau la mine pe blog sa se vaite ca-n Canada n-aveau ce manca, eu in Canada am descoperit abundenta ingredientelor, de la cele mai ciudate mirodenii, pana la eliminarea sezoanelor din calendarul fructelor si legumelor, acestea din urma reprezentând 70% din alimentatia mea zilnică. Ieri s-a dus Bobi la Coppa’s si a luat o tona de mere, alta de portocale, portocalele sunt extraordinare in perioada asta, struguri, capsuni, dar si avocado, conopida, spanac, salata si ceapa verde, rosii si castraveti. In ce luna suntem noi?! Aham. La asta ma refeream cand spuneam ca sunt recunoscătoare ca pot sa mananc ce vreau eu. Ca mie dintotdeuna, de cand eram copil, mi-au placut fructele si legumele. Seman cu tata. Dar nu-mi permiteam pe-atunci decat ce gaseam prin copaci. Ca altundeva nu se găseau. Sa-mi fi spus cineva ca voi ajunge sa traiesc cândva, cu fructe si legume, la discreție, tot timpul anului, tărâmul făgăduinței s-ar fi numit pentru mine. Acum, ca am ajuns, normal ca sunt recunoscătoare. O recunoștință care-mi umple sufletul de bucurie. Cand plec din Coppa’s cu coșul plin de fructe si legume, parca e plin cu aur.

Acum, nu veniti si-mi spuneti ca n-au gust, ca sa ne intelegem: in extra-sezon, orice fruct e mai bun decat niciunul. Eu vizitez fermele locale de cand se coc căpșunile si pana se trec merele, dar pe timp de iarna, nu ma cramponez de niciun detaliu sa-mi umplu cămara si burta cu ceea, pentru sanatate, chiar este aur curat.

Si, apropo de caroserie, stiti ca v-am pomenit la un moment dat de o pereche de pantaloni, pe care nu am vrut sa-i returnez la Zara, desi asta parea cel mai bun lucru pe care l-as fi putut face. Astia sunt. Uitați-va cat de bine arat chiar si-n ei. La 37 de ani am talia cat a lui Cati, la 3 ani! 😎. Ca asta este efectul verdețurilor! Nu doar mancarea ti se-aseaza bine, dar și haina!

Categorii:Jurnal

Francisca