Meniu Acasă

Scurt bilant de pandemie (2)

In continuarea postării anterioare deci singura chestie care ar fi fost altfel daca nu se intampla pandemia era ca am fi mers poate inca vreo saptamana, doua in vacanta. Am avut norocul sa iesim la inceputul anului din tara, chiar inainte de-a incepe nebunia, si inca de pe atunci ne faceam planuri sa mai mergem o data prin octombrie, chestie care nu s-a mai intamplat, si cam asta ar fi singura deceptie. Dar nici din punctul asta de vedere nu mi se pare ca am fost pe minus. Am avut cea mai misto vara ever, nefiind weekend in care sa nu mergem la scăldat, si am vazut locuri unde mi-am dorit dintotdeauna sa ajung, gen Bruce Peninsula. Sau Muskoka toamna.

Nu numai ca anul asta n-a fost rau, ba s-au intamplat si lucruri minunate, dupa care inainte doar tanjisem. Am stat jumatate de an aproape acasa numai cu copilul meu, recuperând astfel, si tratând rana pe care mi-o lăsase in suflet, faptul ca am dus-o la cresa asa devreme. Am avut posibilitatea sa stau cu ea deci, nu sa si muncesc in acelasi timp, de la job avand acordul de a-mi face treaba dupa program cum ar veni, atat cat apucam. Caci ziua mergeam prin oras cu bicicleta sau sa ne jucam cu pistoalele de apa la splash, iar seara, cand oamenii terminau treaba, eu ma apucam de ea. Nu era usor, si nu as fi rezistat sa mai fac asta mai mult decat am facut-o. A fost ok cat a fost, dar si destul. Cu atat mai mult cu cat a fost si perioada de tranziție a lui Cati de la stadiul de bebelus pentru care doar mama e suficientă (nu avea 3 ani împliniți cand am intrat in carantina) la cea in care deja avea nevoie de mai mult. De copii cu care sa se joace si de un program pe care sa-l respecte. Avea nevoie de gradinita. Si eu de munca. De dusul la birou efectiv. In entuziasmul impresiilor la cald, ziceam pe atunci ca nu mi-as mai dori sa ma intorc never ever la birou. Acum zic clar ca nu as mai lucra never ever numai de acasa. Imi place sa lucrez de acasa, oricand ma voi muta in alta firma, vreau pe langa o luna de vacanta, si o zi macar de lucrat de acasa, ca parte din beneficii, dar maximul pentru mine ar fi 3 zile. Ideal 2. Acum lucrez de acasa dour una si sunt super happy. Asta fiind, de altfel, un alt beneficiu al pandemiei, ca a oferit tuturor ocazia de a vedea ca munca de acasa e posibila si recomandata. La mine la job mai lucrau oameni de acasa si inainte, dar pe mine nu ma atrasese ideea ianinte de-a vedea pe bune cat de misto e. Cu masura bineinteles. In aceeasi ordine de idei, felicit guvernul ca a luat decizia înțeleapta de a deschide școlile si grădinițele si mai ales de-a nu le mai inchide deloc, nici pe timp de lockdown. Ca noi suntem intr-un soi de lockdown. Teoretic. Practic, business as usual. In afara de faptul ca au sacrificat restaurantele, unele dintre ele, permiteți-mi sa fiu sincera, meritând sa moara, totul e in regula. Latura sacrificata de guvern nu face o diferenta majora in economie, parerea mea (neavizata). Probabil nici din punct de vedere medical, dar fie. Nu vorbesc acum de oamenii care isi pierd poate business-uri de-o viata, asta e pacat, ma refer asa, macro, fara malițiozități. Lucrătorii in restaurante sunt ok. Ei n-au pierdut nimic. Poate bacșișul, ca “salariul” si-l iau de la guvern. Construcțiile merg, fabricile merg, real estate, incredibil, dar tot in sus, e adevarat insa ca si somajul tot in sus, ca si pomenile guvernului. Si apropo de guvern, impresia mea (dupa cum vedeti citez din impresiie mele, nu din statistici sau studii, dar chiar si-asa, stiti ca puteti avea incredere in mine), e ca Ford a facut foarte bine fata situației, motiv pentru care eu il voi vota din nou, desi inainte nu mai intenționam. A si gresit, poate greșesc si eu, dar imi scriu doar impresiile deci si asta e impresia mea, ca omul si-a facut macar datoria, daca nu tot ce trebuia sa faca. A iesit in fiecare zi in fata poporului, in fiecare zi, din prima zi si pana ieri, iar asta e deja ceva super tare. De Trudeau nu stiu sa zic, ca eu nu urmaresc pandemia la nivel național. Concluzia mea fiind ca, in general, criza a fost gestionata suficient de bine incat sa sufere cat mai putina lume. De aici si feelingul meu ca in mijlocului anului “the worst ever”, pentru cei mai multi n-a fost chiar asa. Au fost si sunt in continuare oameni care si-au pierdut joburile, profiturile si chiar viata, si doar pe ei ii inteleg sa taie anul cu cruce de sânge ca Time, dar noi, astilaltii, majoritatea, nu avem de ce ne plange. In conditiile date.

Categorii:Jurnal

Francisca

4 răspunsuri

  1. Sunt multi care au suferit . Mult mai multi decat iti imaginezi . Am pacienti diagnosticati cu intarzieri considerabile , am copii si adolescenti diagnosticati cu depresii si anxietate . Imaginează-ți ca ati fi lucrat in alte domenii incompatibile cu „lucru de acasa” . Ca in loc de 3-4 mii pe luna ai fi ramas cu 2 mii iar din astia trebuie sa susti mortgage, insurance , lumina, gas etc ….
    Da, cei care faceau 2000 si inainte au inceput sa fluiere pana au aflat ca trebuie sa dea si inapoi la taxe 🙂
    Imaginează-ți ca ai o mica afacere pe care pandemia a dus-o de rapa . Iar aceea afacere era sursa de venit a unei familii cu copii …
    Personal nu pot spune ca a fost o binecuvântare anul asta . Il detest . Despre gestionarea crizei … cu plusuri si cu mari minusuri … cu actiuni contradictorii . De ex …. au închis salile de sport pentru copii , pardon acum i-au lasat in sala de gimnastica cu nu mai mult de 10 zece persoane odata la o sala de 10 mii se square feet… asta in conditiile in care Costco mustește de oameni … unde e logica epidemiologica? De ce aceeasi copii care pot sta 15-25 intr-o sala de clasa nu pot face asta intr-o sala de gimnastica de imensa si inalta … dar nimeni nu a gandit . Cei care sufera sunt copii care nu se mai pot antrena . Asta e doar un exemplu de decizii luate din palma …
    Asa ca nu … nu e anul meu favorit … nici macar suportabil …. daca as respecta ce spun ei ar trebui sa stau fara sa imi vad nepotii care locuiesc la 2 strazi de mine cu lunile …. ca doar nu stam in aceeasi casa nu? Stupid si ipocrit .

    1. Da, Elena, stiu ca e asa in cazul unor oameni si exact asta am spus si eu. Si poate sunt multi, dar nu sunt majoritatea. Au fost o gramada de oameni cu joburi incompatibile cu lucrul de acasa, care nu si le-au pierdut. La mine la job, fiind manufacturing, considerat adica business esențial, doar o treime din oameni au putut lucra de acasa, printre care si eu. Doua treimi insa au mers la lucru in fiecare zi din prima zi a pandemiei. Bobi la fel, nu are job compatibil cu lucrul de acasa, cel putin nu 100%, si a mers la job in fiecare zi. Si ca noi sunt multi. E foarte adevarat insa ce zici si tu. Business-urile inchise insa nu au fost majoritare si nu pe toata perioada. Acum au inchis iar, dar si mai putine decat la inceput.

      Apoi in legatura cu guvernul si regulile lor aparent aberante. Pana intr-un punct sunt intr-adevar stupide, dar de la un punct incolo mie nu-mi mai par asa. Ce face guvernul cu regulile astea e urmatorul lucru: sacrifica. Ai dat exemplu cu numarul copiilor dintr-o sala de clasa si numarul permis intr-o sala de sport. Guvernul vrea ca oamenii sa stea cat mai multi la distanta, sa nu formeze grupuri mari. Doar ca asta nu e posibil tot timpul. Gen scoala. La scoala copiii trebuie sa mearga si nu pentru copii…ci pentru parinti. Doar asa pot merge si parintii la munca si economia sa funcționeze. Guvernul gandeste ca la gym nu e obligatoriu si nici foarte important din punct de vedere economic sa mearga cineva, si atunci sacrifica gym-ul si alege răul cel mai mic. La fel ca si in exemplul întâlnirii cu familia. Aud mereu exemplul asta, ca ce-i asta, sa ma duc la munca cu alte 50 de persoane, sa calatoresc cu autobuzul pana acolo, dar sa nu am voie sa imi vad familia? E simplu. Guvernul nu are cum sa ne interzică sa mergem la munca, cu siguranta nu ne-am dori sa faca asta, dar poate sa ne recomande sa nu ne mai întâlnim si cu alti oameni in afara de activitatea asta esențială. Ca nu ne convine, ca nu ne place, e adevarat, dar treaba guvernului e sa faca lucrurile sa mearga mai bine pentru cat mai multi oameni, nu doar pentru placerea noastra personală. Si oricum, ce ai spus ca potrivit guvernului nu ar trebui sa iti vezi nepoții nu lunile nu e chiar asa. Pana acum doua, trei saptamani aveai voie sa inviți pana la 10 persoane in casa, iar lockdown ul asta, care din cate stiu nu se aplica si in Windsor deocamdata, sper ca nu va tine chiar luni de zile. Eu inteleg frustrarea, ca o am si eu, dar inteleg si logica din spatele măsurilor astora. Habar nu am daca functioneaza pe bune, dar macar incerc sa inteleg care e scopul lor. Apoi, vorbeai de pacienți care asteapta tratament…Pai tocmai asta e ideea. Sa nu ajungem in halul in care sa murim cu zile din cauza spitalelor supraaglomerate. Pentru mine asta e singura sau cea mai mare problema creată de covidul asta. Suprasolicitarea spitalelor. Eu, personal, am avut nevoie de medic in perioada asta, chiar de specialist, si n-am avut nicio problema sa-l gasesc. Si nici n-am asteptat o vesnicie. Cunosc si alti oameni care au avut nevoie sa mearga la doctor si toti au avut parte de tratament. Fetita vecinilor a fost chiar operata de hernie. Intr-un interval de-o saptamana, doua de la diagnostic, deci foarte rapid. Eu atat sper numai. Sa nu ajungem sa suprasolicităm sistemul medical, ca nici inainte nu era perfect. Si asta vrea si guvernul sa evite. De aici toate regulile astea aberante, care habar n-am daca sunt cele mai bune, dar sunt cele pe care le-au gasit ei, tocmai, ca sa sufere cat mai putini oameni. Si din punct de vedere medical, dar, mai ales, economic. Mie chiar mi se pare ca guvernul a facut o treaba buna in toata povestea asta. Comparativ cu alte state, Canada e way better.

      In legatura cu oamenii cei mai afectați, eu sper ca de la anul sa incepem a reintra cat de cat in normal totusi, mai ales ca a aparut si vaccinul asta. Sper ca business-urile afectate sa isi revina rapid si ele. A fost un moment in care si pe mine ma apucau depresiile, pe bune, cand ma gandeam cat putem avea de suferit economic din cauza rahatului astuia si cum toata munca noastra de pana acum, cu emigrare si toate cele, va fi zădărnicita, dar acum nu mai cred asta. Sunt destul de optimista ca poate nu chiar fully de la anul, dar din 2022 vom fi din nou bine.

      1. Tu esti o fire optimista . Greul deabia acum incepe din pacate … cei care in primavara mai aveau resurse sa treaca peste inchideri acum nu mai au … masurile sunt jumatati de masuri … nu ajuta practic. Pe de alta parte toate acele pomeni CERB, CRB whatever de unde crezi ca se vor plati . De unde va fi acoperit deficitul in viitor.
        10 persoane in casa ? O gluma buna pentru noi …Noi suntem vreo 12 cu totii :)) deci nu ar fi trebuit sa ne vedem din primăvară:)
        O sa traim , sper si o sa mai vorbim … personal e cel mai urat an din viata mea … si am avut parte de anii grei in 56 de ani . Am supravietuit , ne-am tarat prin el dar nu a fost nici pe departe o fericire .

      2. Da, traim si mai vorbim si o sa vezi ca lucrurile vor merge de-acum mai mult inspre mai bine decat inspre mai rau 😉

        Cat despre familie, sunt sigura ca nimeni nu va zice nimic daca in loc de 10 oameni sunt 12, dintre care un bebelus si 2 gemeni 😂. Problema e atunci cand in loc de 12 sunt 120, si cred ca astia din urma creeaza problemele, nu intalnirile familiale. Guvernul nu zice sa nu-ti mai vezi familia, ci sa limitezi cat mai mult contactul cu alte persoane, pe cat posibil la cei cu care traiesti in aceeasi casa. Acum, fiecare intelege ce vrea din chestia asta. In fine, astea sunt explicatiile mele la ce se intampla in momentul de fata.