Meniu Acasă

Eu am abandonat lupta cu greutatea…

…ca, desi nu mai vreau neaparat, eu tot continui sa slabesc. De cand am vorbit ultima data cred ca m-a mai parasit un kilogram. Si asta nici n-a fost cel mai rapid. Cel mai rapid a fost unul care pana sa-mi vina o pereche de pantaloni abia cumpărați, nu mi-am mai venit, desi au ajuns lol, pentru ca am trecut in alta masura. Am ajuns atat de usoara ca tocmai nu m-a simtit usa aia de la intrarea la metrou care se deschide singura. Nu sunt bolnava, ba ma simt mai bine ca niciodata. Zic asta ca sa nu va ingrijorati pentru mine, cel mult puteti sa ma invidiati.

Daca aveti impresia ca m-am transformat intr-o pitzi obsedata de slabit, nu doar atat, dar am, mai nou, in cap, numai haine cu care sa-mi etalez aceasta minunata forma. Deci vedeti blugii astia ai mei sexy, nu pe ei vi-i arat, ci cat de bine arat eu 😋. Astea sunt noile mele preocupari, ba, dupa frecventa, le-as zice obsesii. Cand nu sunt in oglinda, imbracata, sunt pe cantar, dezbracata. Ca asa ma cantaresc. Goala pusca. Si la exterior, si la interior. Ca sa nu existe niciun dubiu. Cand nu sunt pe site-urile de haine, punand la cos un big deal, sunt pe site-urile de mancare, salvand reteta unui big meal. Stiu ca voi sunteti pe site-urile de covid, dar eu, dupa cum ziceam, am devenit o pitzi si chestiile astea pe mine nu ma mai intereseaza. Eu am numai prostii in cap. De dimineata ma gandesc numai la o reteta de quiche cu feta si spanac, pe care abia astept weekendul sa vina sa o fac, dar nu-mi iese din cap deloc nici cat de bine imi stau blugii astia noi, daca le leg, ca pe-o cingatoare, o esarfa la mijloc.

Ca tot v-au lipsit retetele mele, care, de altfel, m-au adus la forma asta, wekendul acesta am facut o mancarica de cartofi. Dar nu saracie din aia de mancam cand eram mici, ca altceva (mai bun) nu era de unde, ci una foarte fancy, care, initial, trebuia sa fie supa crema, dar a iesit, pana la urma…doar crema. Mai groasa adica, dar si mai buna asa. Se numeste Sweet Potato Corn Chowder (supa crema cu cartofi dulci si porumb) si e cea mai tare chestie pe care o puteti hali ever. O sa ma umpleti de bale de cat o sa va lingeti buzele, pomenindu-ma. Ca mi-i lene acum sa mai descriu reteta, mai ales ca am urmat intocmai instructiunile (in afara de faptul ca am pus mai putin cumin si am dat toata supa la blender, nu doar 3 cups, cat zice acolo), va las link-ul de unde m-am inspirat. De fapt, m-am inspirat din excursia la Muskoka, unde am comandat cina de Thanksgiving, iar supa asta facea parte din meniu, ca sa alunece curcanul mai bine. I-am pus si lapte de cocos, si sos Worchester, ba i-am cumparat si busuioc doar ca s-o gatesc mai cu motz.

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

  1. Arati excelent, iubita! Dar trebuie sa bagi niste aer in buze ca sa fii o pitzi reala. Dar asta adauga la greutate, ce ne facem!?

    P.S: Eu n-am cantar, imi masor slabitul strict prin haine, mai exact pantaloni. Acum sint intre numere ca sa zic asa, dar e bine, ca daca ma micsorez mai mult am exact 2 poate 3 perechi portabile at most.

    Apreciază

    1. Am citit de doua ori “iubita” ca prima data n-am inteles de ce imi zici asa. Ba pe moment m-am intrebat ce te-a apucat :))).

      Da, la pantaloni se vede cel mai bine cand slabesti, dar nu te bucuri de asta in fiecare zi, din punctul asta de vedere cantarul e mai bun. Apropo de pantaloni. Eu am o pereche de blugi, chiar ieri m-am imbracat cu ei, care, anul trecut cand i-am cumparat erau atat de stramti ca am vrut sa ii returnez. Tin minte ca Bobi mi-a zis sa nu-mi bat capul cu returnatul ca imi stau destul de bine ca sa mai fac un drum inapoi pt 30 de dolari cat dadusem eu pe ei. Si i-am pastrat. Blugii astia sunt din aia skinny. Dar acum mie imi stau de ca si cum ar fi din aia largi. Atarna pe mine intr-un mare stil. Am slabit enorm daca e sa ma iau dupa ei. La fel si cu celelate haine cumparate anul trecut. Sunt toate masura S, dar acum, numai cand ma uit la ele, mi se par enorme. E foarte interesant cum judeci masurile cand te ingrasi sau cand slabesti. Eu am ajuns pana la L si uitandu-ma atunci la chestiile XS pe care le purtasem inainte de-a se naste Cati, mental nu puteam percepe masura aia deloc desi o purtasem dintotdeauna. Nu puteam sa cred ca am fost vreodata asa de mica. Undeva mi se rupea filmul. Asa ma uit acum la hainele L. Le vad foarte mari, huge, si nu le pot deloc asocia cu mine. Desi am purtat si asa ceva o vreme. Oricum, in astia 3 ani cand s-au produs schimbarile astea cu corpul meu, ingrasat 30 de kilograme, slabit 32 de kilograme, am cumparat o gramada de haine. Aveam nevoie ca treceam dintr-o masura in alta si nu mai aveam cu ce ma imbraca. Acum am inceput sa cumpar iar de placere. E absolut incredibil cum devii mai interesat de haine cand slabesti. Eu, desi intotdeauna am avut boala asta cu hainele, cat am fost grasa mi-am pierdut interesul in feshân. Acum numai asta am in cap din nou 🙄

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: