Meniu Acas─â

Imi place sa merg la doctor

Nu stiu daca mai tineti minte, dar prin vara am sunat la medicul de familie ca m-am speriat ca am cancer la gat. Aveam o raguseala care nu parea sa mai treaca vreodata, si doctor google asa zicea, ca am cancer. Doctorul de familie insa, dupa o consultatie telefonica, mi-a dat niste pastile de stomac. M-am intrebat si eu ce are sula cu prefectura, dar le-am luat constiincioasa in fiecare dimineata, amanandu-mi cafeaua cu jumatate de ora, timp de o luna. Cica aciditatea stomacului imi afectase corzile vocale. H├«? Dar mi-a zis de-atunci, daca nu trece, suni iar si te trimit la specialist. ENT. Ear nose throat specialist. Raguseala mea era acum on and off, putin tratata deci, dar asta nu avea legatura cu pastilele, se va vedea mai tarziu. Ca am sunat din nou si m-a trimis, intr-adevar, la specialist. Vorba vine m-a trimis, ca si asta m-a consultat initial tot prin telefon. Dupa care m-a chemat la el la cabinet sa imi faca ÔÇťscopicÔÇŁ, cred ca asa ii zice, adica sa imi v├óre o camera de luat vederi prin nas, ca sa se uite in gat. Asta s-a intamplat ieri, cand am plecat fericita de la job la doctor. Eram fericita ca plec mai devreme, dar cu asta imi mascam, de fapt, nelinistea ca am cancer. Nu-mi mai credeam nici eu propriile ganduri negre, sa va zic sincer, chiar daca inca le aveam, pentru ca intre timp raguseala mea trecuse de tot. Dar programarea ramasese, asa ca m-am dus, dandu-mi inca o data ocazia sa ma simt la doctor ca la spa. Daca ati venit tarziu pe aici, poate nu stiti la ce ma refer, dar eu de fiecare data cand merg la un medic aici, ma simt ca la un salon de infrumusetare. Nu-mi dau seama ce imi induce starea asta de bine, dar e ceva complet diferit de cum ma simteam in Romania cand mergeam. De voie de nevoie ma duceam acolo si nu de voie buna. Cred totusi ca diferenta asta atat de mare, pana la opozitie, o da atitudinea medicului. De fapt, lipsa de atitudine. Eu cand vorbesc cu unul, parca vorbesc c-un prieten, sau, in orice caz, cu cineva pe care nu prima data il vad. Are o atitudine banala, lipsita de orice aroganta, ba mai degraba modesta, iti da o reala impresie ca tu esti ala important acolo, nu el. In conditiile astea, cum sa nu-ti placa sa te duci la doctor? Ba cand te mai si trateaza de pietrele de pe inima, ajungi sa-l si iubesti. Ca slava Domnului, n-am cancer, am doar corzile putin inflamate de la ÔÇťoveruseÔÇŁ, dar nimic de care sa ma ingrijorez, m-a linistit prietenul meu. Cica e comun oamenilor care canta, urla sau doar vorbesc prea mult. Eu Doamne fere sa cant, dar am copil, imi explic. Nu sunt genul sa urlu la ea si nici ea nu-i, dar ca vorbesc prea mult cu ea, se prea poate. Ca sa nu-ti pierzi cumpatul, iti pierzi vocea. Mai ales ca s-a intamplat in vremea cat am fost tot timpul impreuna si posibil sa fi tacut mai putin decat era necesar. Nu exista tratament neaparat, ci eventual voice therapy. De aia am inceput sa scriu mai des pe blog ­čśë.

Categorii:Jurnal

Francisca

Las─â un r─âspuns

Completeaz─â mai jos detaliile tale sau d─â clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul t─âu WordPress.com. Dezautentificare /  Schimb─â )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul t─âu Google. Dezautentificare /  Schimb─â )

Poz─â Twitter

Comentezi folosind contul t─âu Twitter. Dezautentificare /  Schimb─â )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul t─âu Facebook. Dezautentificare /  Schimb─â )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: