Meniu Acasă

Cati (3 ani & 4 luni)

M-am uitat in weekend cu Cati la Dumbo. Dar la film, nu la desene animate. Stateam langa ea si ii mai explicam pe ici pe colo ca sa inteleaga mai bine si sa nu piardă cursul acțiunii, desi il stia de la celalalt Dumbo, vechile desene Disney. Dar sa te uiti la un film si sa stii la ce te uiti, trebuie sa-ti pui si creierul un pic in actiune. Stiti cum e. Eu de exemplu cand ma uit la filme cu mafioți, sa mor daca inteleg ceva, noroc ca adorm pana la urma si nu mai am nevoie de interpret. In fine, si cum ne uitam noi asa, ajungem la secvența in care Dumbo este luat de langa mama lui si mama lui vândută. In momentul acela Cati si-a lasat capul in jos, de am crezut ca a adormit. Dar ea suspina. Plangea la film! Am luat-o in brate si am intrebat-o de ce e asa de trista? Din cauza lui Dumbo? A dat din cap ca da. Pana nu i-am zis ca trebuie sa aiba rabdare pana la final cand Dumbo se va întâlni iar cu mama lui, nu s-a luminat la fata. Nu stiu cum vi se pare voua chestia asta, dar pe mine m-a emoționat pana la lacrimi. Am plans de plânsul ei. N-as fi crezut ca un copil de 3 ani plange la filme. Si nu aiurea, ci din empatie, din sufletul ei mare. Abia stie sa numere (il sare mereu pe 7), dar are sufletul matur deja!

In alta ordine de idei, sau poate tocmai de aceea, eram cu Bobi intr-o seara prin baie si nu stiu despre ce vorbeam. Cati s-a bagat in seama si ne-a zis vreo doua, pe-un ton mai hotarat, la care Bobi imi zice, glumind: la anul ne da si doua palme. In conditiile in care stie tot felul de rahaturi, de ma umple de respect cat e de isteață si de curioasa, iese Bobi din baie si Cati ma intreaba: mama, ce-s alea doua palme?!

Asta chiar nu stie. Si cat sunt eu ma-sa, nici n-o sa afle.

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat: