Meniu Acasă

Toamna la ferma

Nu stiu daca si voua vi se intampla sau nu, dar eu traiesc de cateva zile un sentiment de sfarsit de an. Sau de inceput, pe acolo. Cand imi adun gand cu gand, ca rândunica pai cu pai, si-mi fac din ele cuib. E un moment prielnic pentru rezolutii, pentru ca vine din convingere, nu din obligatie, ca la revelion. Simt in mod special nevoia sa ma adun pe langa casa, sa-i curat cotloanele, sa-i umplu cămara. Daca sunt atenta la trairile mele, sau tulburările mele, imi dau seama ca asta are legatura cu venirea toamnei. Si cum eu nu sunt cea mai gospodina tanti, cred ca este un sindrom. Nu in sensul ca sunt bolnava, sper, ci ca e un sentiment comun, care s-a rătăcit cumva si in sufletul meu din moși-strămoși. Pe timpuri, asta era perioada cand femeile coceau vinete si fierbeau compoturi. Asa ca era normal ca asta sa fie perioada in care sa fac un drum pana la ferma ca sa le iau si eu de-a gata 😘. Cel mai impresionata am fost de ketchup, de care jur ca ma bătuse gandul sa ma apuc eu acum cateva zile, asta fiind singura “leguma” pe care Cati o mananca fara sa ma enerveze. Ii si zisesem lui Bobi ca am gasit o reteta de ketchup la slow cooker. Dar mai repede fac un drum pana la Brooks Farms, acum cand stiu ca gasesc acolo. Facut din rosii adevarate si îndulcit cu miere de albine.

Mie mi-a placut bulionul, dar lui Cati nu i-a fost usor sa-i placa ceva anume cand de fapt, erau acolo atatea minuni din astea pentru copii, de nu stia la care sa se opreasca prima data. Si nici nu se oprea, ci alerga dintr-o parte in alta, de la tobogan la trambulina, la leagăne si alte nebunii din astea amețitoare. Am alergat si eu catre o buturuga, unde m-am asezat si-am stat ca momâia, cum imi place mie. Ma gandeam, ce bine ca nu mai am copil mic pe care sa-l tin de mana la fiecare pas. Ma mai ținea acum doar sa nu cad pe-atatea ganduri. S-a oprit putin si la un spectacol cu vulturi dresați, dar numai pana a venit trenul sa ne duca prin porumb. Cand l-a vazut, asa colorat si cu umbreluțe, n-a mai fost chip s-o conving ca lecția de biologie e mai interesanta. Mai stateam si eu putin pe loc. Am dedus ca nu voia sa rateze nimic, de aia fugea de la un ringlispir la altul, dar, la un moment dat, si-a pierdut interesul pentru orice. A dat de niste pasari exotice si nimic n-a mai contat dupa. Le-a dat de mancare, de fapt, le-a îndopat cu grăunțe, prin toate găurile gardului. Imi golea buzunarele de quarters, ca sa le umple lor gușa. A dansat de bucurie cand a inceput sa cânte cocoșul, ca, na, ea fiind de la oras, n-a auzit pana acum cum “canta” orătănia asta.

Am intrat si-n livada si am cules un cosulet cu mere de aur. Nu le alint asa ca erau galbene si frumoase, ca asa le gasesc si la Costco, ci ca erau umflate la pret. Daca era dupa mine, ii lasam lu’ nenea livada neculeasa, dar bucuria lui Cati, de-a rupe marul direct de pe craca si a-l hali direct cu pesticid, merita!

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat: