Meniu Acasă

Colturi de paradis – Bruce Peninsula

De cand pandemia asta ne-a inchis granitele, ne-a deschis, pe partea cealalta, ferestra catre privelisti locale. Am vazut anul asta, ca niciodata, romanii agatati ciucure de crestele muntilor sau cu cortul in spinare, in cautare de iarba mai verde la ei acasa. A fost, trebuie sa recunoastem, si o scuza extraordinara sa nu le mai fie rusine ca nu si-au facut si ei pozele de facebook peste hotare. Nu-i nimic, si de data asta aveti, de fapt avem, o scuza. Peste tot a fost la fel. Si mie mi s-a intamplat, chiar citisem un articol ca si nemtilor. In lipsa avioanelor, cu totii ne-am indreptat volanele, sau vaslele, fiecare ce-a avut mai la indemana, catre frumusetile de sub ochii nostri. Toate tarile s-au redescoperit prin ochii propriilor cetateni, deveniti, deodata turisti. N-as putea spune chiar acelasi lucru despre Canada, fara a fi nedreapta, pentru ca, in realitate, turismul local, mai ales cel de vara, in Ontario, se practica cel putin de cand am aflat eu de el. Acum vreo 10 ani in urma, cand eu am venit ca turist si-am ramas de tot. Ceea ce va voi povesti mai jos nu face decat sa-mi dea dreptate. Ca intotdeauna.

Cum romanii au aflat cu ocazia asta ca si muntii lor au poteci, haideti, daca tot sunteti aici, sa aflati de la mine ce are Canada. Apa. Multa apa. Incredibil de multa apa. Canadei nu-i lipseste niciodata din peisaj, la propriu, apa. Motiv pentru care orice peisaj e un tablou, chiar si in locurile unde relieful nu ajuta deloc. Nu exista pârleaz care sa nu aiba balta lui. Chiar si unde nu exista creste inalte, exista lacuri mari, desi mai degraba le-as zice lacuri mări, si capuri de lei in care isi sparg valurile. O mica paranteza, nu neaparat necesară, dar daca tot am spatiu, o deschid. Cu ocazia asta mi-am dat seama, uitându-ma la poze, ca mie Marea Neagra nu-mi mai produce acum nicio tresărire. Iar asta nu are nicio legatura cu turismul pe care il practica romanii la malul ei, ci cu faptul ca atata apa am vazut aici ca o baltuta, fie ea si neagra, nu ma mai poate impresiona cu nimic. Ca sa nu credeti ca vorbesc prostii, aflați ca tara aceasta are vreo 2 milioane de lacuri, mai multe lacuri decat toate tarile lumii la un loc, si asta fara sa le pun la socoteala si pe cele mari (cand zic mari, ma refer la the Great Lakes) si nici oceanele from coast to coast.

Am fost in vacanta la Bruce Peninsula, un loc unde niciodata inainte n-am reusit sa ajung pentru ca niciodata n-am gasit cazare, chiar si cand am cautat-o cu luni mai devreme. In mod absolut ironic am gasit acum. Si nici macar n-am plănuit sa mergem acolo, ci acolo ne-a dus soarta. Initial trebuia sa mergem la Muskoka, dar au intervenit niste schimbari de planuri, in fine, neimportant, important e ca norocul chior a facut sa gasim un cottage pentru noi 3 chiar in secunda in care planurile celelalte ne-au fost date peste cap. Am deschis Airbnb, am tastat Bruce Peninsula si pac, ne-a aparut ca prima optiune o cabanuta pentru o familie mica la plaja Oliphant, acolo unde te plimbi pana in larg, ca apa e prea mica s-o înoți. Probabil cineva dăduse cancel in momentul ala, asa cum si noi am dat. Ghinionul nostru a fost norocul altuia si invers. In afara de cabanuta asta, alta optiune de cazare nu mai exista. Nu stiu daca va mai aduceți aminte, dar intr-un an ma uitam de cazare la Bruce Peninsula si am inceput căutarea pe Google Maps evident in Tobermory (punctul terminus al peninsulei). Pentru ca nu am gasit nimic acolo, am extins aria de cautare cu inca niste kilometri, si apoi iar cu cativa si tot asa, pana am ajuns inapoi acasa :))). Cabanuta asta nu a fost in Tobermory, ci in Wiarton si asta e singurul detaliu pe care vi-l dau despre ea. Sorry, dar multumesc pentru înțelegere. S-ar putea sa mai vreau sa stau acolo si n-as vrea sa n-am loc de voi. Glumesc 😋 (dar nu foare mult). Zona este plina de locuri de campare, toate full pe perioada verii cu corturi si RV-uri, la fel ca si motelurile care toate se numeau NO VACANCY. Acum ca sa nu credeti ca am stat cine stie unde, cabanuta nu mi-a placut prea tare. Mirosea a lemn putrezit de veche ce era, dar daca am inteles eu bine pana la capat, asta a vrut sa spuna autorul. View-ul insa si in fata, si in spate era de 5 stele. De fapt, cât un cer plin de stele, pentru ca străluceau toate deasupra ei. Dupa ce apunea soarele in fata ta si se aprindea lacul la orizont. Noi am aprins si focul de tabăra si-n momentul ala culorile flăcărilor erau aceleasi cu ale cerului. Si ca si cum asta nu ar fi fost de-ajuns, desi, credeti-ma ca era, in viata mea nu am mai simtit atata pace intr-un peisaj, cabana era străjuită de-o padure atat de deasa de nici ursul n-o putea trece, protejând-o. Un colt de paradis intr-un capat de lume. In cel mai propriu sens al cuvintelor. Asta ar fi fost o vacanta in sine si m-as intoarce sa repet experienta doar pentru pacea pe care lacul Huron mi-o înmuia in ceașca cu  cafea dimineata. Dar de data asta, prima data, am vrut mai mult sa vizitam împrejurimile, iar la cabana, chiar daca poate la alta, ne vom intoarce alta data.

4649EFCE-868C-4138-8079-C3139DE26986D53D83FE-54F6-4A08-8EB9-57D45FD0658698DCB18E-EB97-4A4B-B15B-B42CAB51DC24F3CC229C-A653-410B-B485-0597F6CF764F5C9C0B54-8B55-43ED-8988-D81DC5CC9F72

In prima zi am plecat direct spre Tobermory. De-acolo aveam sa luam un vapor care sa ne duca la Flowerpot Island. Doua stânci in forma unor ghivece uriașe de flori, pe crestele carora cresc „arțari”. Cândva au fost trei, dar unul a picat pe la 1900. Vasul de croaziera care ne-a dus pana acolo avea fundul de sticla ca sa putem vedea prin apa cristalina si turquiose la nuanta pe care si-o lua direct din soare, epavele de pe fundul ei. Tobermory are vreo 20 de nave scufundate, dându-i locului si ceva importanta istorică. Asta a fost si distractia lui Cati. Vaporul, marea, toate ca toate, dar navele alea scufundate, i-au trezit un interes aparte ca la drumul de intoarcere mai sa planga ca la Titanic ca nu mai trecem pe langa ele, sau ma rog, peste ele. Pe insula, unde am debarcat, am facut un hiking de vreo 1,5 km ca sa vedem ghivecele de-aproape. Nu ne-am încumetat insa sa sărim pe ele, asa cum alti turiști mai aventurieri faceau. Se aruncau in cap pe stâncile alea de-ajungi sa nu te mai miri ca una a si căzut. La stâncă ma refer.

86FF8893-03B1-4BF8-A85B-3A583043618DE1292A94-8BE7-4299-B152-3807B09EEDB17BB4286E-5B1C-4F32-B619-616883E1517628D3BF93-ADB5-47BF-8FF0-7E0384CCEE454D40F22B-7733-4350-942F-9F1B921416BA9CD8EC4C-6084-41AC-99F0-7B70BBBCF851B11CB345-A5CB-46DD-BDFD-88563529AD1F2095FC35-984A-4833-BCF0-B1040A44C8BDE8FBC6F0-09EB-41CE-A4F2-C5C436C9ABF8A45325C3-3DFF-4668-B257-0469FD622B51BE426BD0-4FEA-40F2-89DB-C0716857ED11

Urmatoarea destinatie a fost Sauble Beach, una dintre cele mai frumoase plaje din Ontario. E mai frumoasa decat altele ca la mal are nisip, nu pietre, asa cum au, de obicei, plajele de lac pe aici. Unele au pietricele, altele de-a dreptul bolovani, dar asta e fina ca litoralul marii. N-am putut sta la soare ca vremea a avut ceva impotriva, dar de plaja nu mai puteam noi, nu de alta, dar in vacanta de la plaja plecasem, nu din Toronto. Fuseserăm iarăși la Awenda, asa cum fuseserăm si weekendul de dinainte, despre care nu am mai zis nimic, ca probabil v-ati saturat si voi de cata plaja am facut eu anul asta. Am avut o vara nesperat de buna, de fapt, am avut impresia a toata vara am fost in vacanta. Asa ca fara parere de rau, ne-am mutat vizavi, la Sauble Falls, unde n-am facut baie in mare, ci in cascada. Iar pe asta chiar n-o mai făcusem niciodata! Noi doar ne-am plimbat pe pietrele alunecoase de sub apele grăbite ale râului cu acelasi nume si care se duce val vârtej in Marele Huron, dar altii si de-aici se-aruncau in hău. Unii, la gramada, tinandu-se de mana. Cand ii împingea apa inapoi la suprafata, se salutau cu cei mai cuminți, care doar isi vasleau caiacele in ceea ce de la noi, de pe pietre, parea alt colt de paradis.

9DCD9E8B-97E9-4550-91D5-3BF002F5D752892A952D-8A72-4329-BE32-ADD2236BB0E481571C73-8837-42A9-98A0-B38C4AD0FE78

Vacanta a fost mai scurta decat ne-am dorit pentru ca din fericire am fost norocoși sa gasim cazare acolo, dar din pacate doar pentru trei nopti. Asta nu ne-a împiedicat sa mai bifam o destinatie, de data asta, de top. La propriu. Ne-am dus la Lion’s Head sa traim periculos de sublim chiar si cateva clipe din viata noastra. Life or death is a choice. Asa se simte de-acolo de pe coama leului, unde un pas in fata poate fi ultimul. Am facut pana acolo un hiking de 5,5 kilometri printre bolovani, asa ca aveti mare grija. Odata ajuns sus, e foarte usor sa faci alegerea corecta 😋, dupa ce aproape ai murit pana acolo. Dar daca a putut Cati, puteti si voi. Inapoi n-a mai putut, dar noroc ca inapoi nu mai aveam de unde sa ne aruncam. In cea de-a doua poza de mai jos, se vede capatul de pamant care ascunde capul leului, spre care am urcat noi curajosi toti bolovanii padurii, ca sa-l mangaiem cu privirea.

E749BD15-902A-45DA-A377-6F09741AED199CC80AD0-D153-465E-BA9C-EC823A776F15881212D6-4A19-41E2-AC47-6ECBE255967CAA5744DD-DEB8-4462-8EB3-014BDE159647D8428331-6C11-434E-9A83-F8C941C166C8D0738907-B7E6-4C2D-975E-8F08FDDEDF2F129EC74C-DE40-4E1C-A45D-78D5A2B19A6C7FCF6869-702F-4FAB-957A-6B71E1CD2480D6E61CCB-9EB2-436F-8FD9-1D1BB6D734628E4236A3-50F2-45E3-85C4-E1A41AF36920DA804999-20C6-46D1-A30E-55B051A2DC93F5DF93AB-0A6E-4F60-9C8E-CF0737D7F64A

Categorii:Jurnal

Francisca

8 răspunsuri

  1. Si noi tot incercam sa ajungem la Bruce Peninsula si nu gasim niciodata cazare.

    Noi ne-am dus prin Quebec anul asta, si cine nu a fost, recomand Jacque Cartier National Park. E cel mai frumos parc pe care l-am vizitat pana acum in Canada. E singurul loc unde m-am simtit ca la munte, plus ca au si un lac pe care te poti da cu kayak-ul. Super relaxing and misto. Si e doar la juma de ora de Quebec City.

    Pana la urma nu a fost asa rau ca nu am putut pleca in afara tarii. Uite asa am mai descoperit locuri frumoase aproape de casa.

    Apreciază

    1. Si eu vreau sa merg acolo, dupa ce am vazut pozele tale. Tot in Quebec am vazut la niste prieteni poze din Forillon Park. Super frumos si acolo. Am vrea sa ajungem si pe coasta de est, si pe cea de vest…chiar si sa se dea drumul la călătorit in voie, tot imi voi rezerva o saptamana pe an din vacanta ca sa vad Canada in următorii ani.

      Apreciază

  2. Noi am stat la Tobermorry cu cortul, apoi am trecut pe insula la Manitulin. E foarte frumos pe insula, m-as muta acolo si m-as face vacarita (ca am vazut multe ferme de vaci), dar nu stiu cum o sa ma impac cu frigul iarna …

    Apreciază

    1. Ce bine ca ai adus vorba. Ultima zi de vacanta noi la Manitoulin trebuia sa mergem. Aveam rezervat si ferry, dar i-am dat cancel pr ca din momentul in care ajungeam pe insula si pana trebuia sa plecam inapoi aveam doar 3 ore la dispozitie, pentru ca nu am gasit sa ne cazam acolo. Daca alegeam sa călătorim spre Toronto direct din Manitoulin, cred ca ar fi fost prea mult pentru Cati (iar pt mine nici nu mai zic). Am zis ca ne vom duce sigur si pe Manitoulin, dar atunci cand vom putea înnopta pe insula, ca s-o putem vizita cum trebuie, relaxați, nu stresați sa nu întârziem la barca. Pt cei care nu stiu, Manitoulin e cea mai mare insula de apa dulce din lume. Atata de mare ca numai ea are vreo suta de lacuri in interior cica.

      Apreciază

  3. Si pina la urma v-ati imprietemit cu chipmunck-ul ! Ce m-am bucurat cind am vazut poza ! E simplu, oricine poate sa se imprieteneasca cu animalele salbatice !

    Apreciază

    1. Pentru tine e foarte simplu 🙂. Eu cred ca asta era mai prietenos din fire. Dar era simpatic foc. Manca gold fish din palma mea. Asta e doar o poza, dar ne-am distrat cu el mult pe-acolo. Pleca, facea niste ture de spectacol prin jur, apoi venea iar la noi. Am avut si la cabanuta un pui de veverita pe care o ospătam cu croisante dimineata. Si un labrador din vecini care s-a împrietenit cu Bobi ca ii dadea carnati la gratar.

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: