Meniu Acasă

Un singur loc, o lume intreaga

Apropo de pozele cu moda, mai e un lucru care nu as vrea sa va inducă in eroare. Chiar mi-a zis si cineva, in particular, ca era foarte pustiu pe-acolo, si, intr-adevar, numai noi ne-am rătăcit saptamana trecuta pe la Woodbine Beach, ca acolo eram. Pentru cei care nu stiu, asta e plaja orasului la lacul Ontario. Pustietatea insa nu avea nicio legatura cu carantina daca asta v-a trecut prin cap, ca e ceva de care canadienilor le e frica mai tare decat de Covid. De frig. Ocazie cu care tin sa repet ca pe-aici a tinut carantina la inceput doar ca afara era iarna si lumea oricum n-ar fi iesit din casa. Nu ar fi avut niciun succes insa daca se intampla vara, pentru ca scurtele luni de vara pentru canadieni sunt festival si nimeni n-ar fi renuntat la ele, nici cu covidul la gat, ca sa zic asa. Weekendul trecut a batut vantul si-a fost foarte răcoare, de aia nisipul era gol, dar ieri, pe cod de caldura, nu mai aveai 2 metri sa-ti așezi si tu prosopul. N-am vazut niciodata atata lume la Woodbine. Parca eram intr-o stațiune estivală, asaltata de turiști. Doar ca turiștii erau localnicii care, probabil, ca si noi, din lipsa altor opțiuni de distractie, n-au avut altceva ce face decat sa vina “la plaja”. Noi n-am stat foarte mult pe nisip, ca ne prea batea soarele in cap, ci ne-am mutat in parcul de langa, pe care l-am redescoperit cu gura cascata (dupa tot). Prima data ne-am asezat la umbra unor artari ruginii (asa e culoarea lor, n-a dat toamna-n ei), chiar peste drum de lac si la colt cu plaja, unde am mancat cirese si ne-am uitat dupa lebede. Dupa o vreme si dupa o cafea, am plecat si de-acolo si-am ajuns intr-un loc unde oamenii isi desfacusera corturile, iar altii hamacele, unii si încinseseră grătarele, iar altii tălpile goale. Ne-am asezat pe iarba, cu lacul la orizont, si daca nu era Cati care sa ma puna sa alerg pe-acolo dupa caii ei verzi pe pereti, as fi putut sta nemișcată in locul ala cu orele. Nu stiu daca e semn de batranete, sau ceva mai putin grav, dar am realizat in ultima vreme ca as putea sta pe loc, fara sa fac nimic, fara sa ma gandesc la ceva, doar asa, ca o momaie, ore intregi, fara sa ma plictisesc. Pe lac pluteau bărcile, chinezii se suiau in copac sa le vada, serios, nu glumesc, un chinez era atat de mic, ca nu vedea bărcile de la mal, pe aleea care despărțea peisajul in doua parti egale, deoparte lacul, de cealalta parcul, se plimbau oamenii cu bicicletele si cățeii cu rolele, sau era invers, nu mai stiu, cert e ca așteptai minute in sir sa poti trece dintr-o parte in alta, ca nu se mai opreau rotile pe asfalt. Singurul asfalt din peisaj. Pe care un nene, intre doua poziții de yoga, il picta. Serios, era cam dus omul, isi întindea oasele, statea intr-un picior, apoi pe vine, probabil sa vada peisajul din toate pozițiile. Dupa care mai arunca o pensula umeda pe sevalet. L-am parasit si pe ala si-am plecat si departe. Pe o alee îngusta, ascundă pe sub frunzele unei padurici de arțari, am ajuns chiar in buza lacului, cat sa călcăm in el, de unde ne-am uitat la bărcile trase la ponton, si-un nene care tragea la pesti, iar Cati a aruncat cu pietre in rațe, pardon, in balta. Ne-am dus cu gand sa stam o ora, doua, dar am tot prelungit parcarea de-au ajuns sa ne-o dea pana a doua zi. Nu ne mai săturam de ce vedeam. Copii vâslind in picioare pe placa, funduri armonioase in poziții de yoga, marinarii uitându-se direct in ele, fum de grătare si cozi de zmee, bărci si biciclete, hamace si rulote de inghetata, Ontario dedesubt si CN Tower pe deasupra…TORONTO ❤️.

64C80ED3-59B1-4149-A2DA-3321FE7287E434FE1010-4918-488B-AFC5-5CBE10CC7295DCBA2BFE-C25A-4F74-BB17-5AB488E72E261B4AAB03-4B8F-4540-9065-29A190FCBD3A575FC12C-A31E-46E5-ADA3-7EA9E8DF118CE1F680D1-2BD8-4108-85FD-428BC6D668A807AF11F4-899E-4DC4-A1A6-DA44E1C9EF79D276CD80-90C5-4ECE-AF43-2D3A792A5CE303B79660-ECB5-46ED-9D10-7BAFC4EC0B32C345F885-E80D-4A44-A4D5-2D9FBD1C078C871EE2B6-FC64-4BDD-A0AC-847AD5D909C82C6694B4-78EB-41F8-92E3-585BBB2ED6D2CD79A055-3B62-42D0-BA67-904F132ECF3EF52EA68F-1C6D-45FF-A762-AA2925BA500523520744-9361-4899-AA64-1B594E97C9FB66FDD598-0509-4CE0-8476-C88A01A1DA5546CC779E-F68F-4398-8176-D33B75BEAF73

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

  1. Beautiful, nisipul si voleiul pe plaja aduc a statiune all inclusive!
    Ce sa facem daca ne-au inchis astia in Canada, ne descurcam cu ce avem; le-am scos copilasilor in ultimele zile piscina pe deck (avem o piscina 10 x 5 ft ) si vreo doua ore cat se zbenguiesc stau asa intr-un colt in apa fara sa fac nimic, ma gandeam ca as putea sta asa toata saptamana, noroc cu copilasii, imi toarna apa in cap sa ma trezeasca din reverie..
    Ce noroc ca ne-am facut vacantele cat am fost in Ro, in 5 ani am facut vreo 20 de vacante prin insule grecesti, turcia, egipt, etc. macar din pct asta de vedere nu ne-a afectat covidu, n-aveam anul asta plan de mers pe nicaieri 🙂

    1. Doar aduce a stațiune all inclusive…La malul lacului nisipul e mai pietros, iar lacul nu e bun de scăldat, cel putin nu in zona asta. Si nu numai ca-i rece, ci pentru ca e f aproape de waste treatment plant. Bobi acolo lucreaza si imi povestea wk trecut compoziția din “mătasea broaștei” care se vedea la mal. Sunt si care fac baie, dar noi pentru scăldat preferam Huron. E un pic mai departe, dar e mai cald si mai curat. Dar e ok si aici, sa iesi rapid pe weekend undeva.

      In rest, am apucat si noi sa iesim o data din Canada la inceputul anului, iar acum in vara vom merge la cottage. In rest, nu stiu. Vedem ce-o mai fi pana la sfarsitul anului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: