Meniu Acasă

Mulțumită lu’ Covid (II)

Un alt lucru îmbucurător care s-a petrecut in pandemia vietii e ca unii au avut timp sa invete o limba straina. Nu ma refer acum la mine, ca eu e posibil s-o fi uitat si pe cea pe care o stiam, ci la Cati, care de cand nu mai merge la gradinita, vorbeste numai cum aude, adica numai romaneste. Pana sa inceapa pandemia asta, adica pana la 2 ani si 10 luni, Cati n-a manifestat vreun interes deosebit pentru limbi străine, ca sa zic asa. Stia romaneste, dar numai pentru ea. Intelegea si ce nu voiam, in rest, nu-si batea deloc capul, iar gura nici atat. Ea vorbea cu noi in engleza si vorbea bine. La 2 ani si 10 luni te înțelegeai cu ea ca si c-un om mare. Daca știai engleza, bineinteles.

Apoi a venit pandemia si deodata n-a mai auzit in jurul ei decat barza, varza, viezure, mânz. Incetul cu incetul, frazele i-au fost tot mai amestecate, pana cand limbile s-au cernut bine si acum vorbeste numai romaneste. Si nu numai ca vorbeste, dar stie clar diferenta dintre ele si sa le traduca din una in alta. Stie imediat in ce limba ii citesc o poveste, de exemplu, nu stiu daca dupa cuvinte sau dupa intonație, dar pe noi ne-a șocat cand ne-am dat seama ca ea stie si care sunt cuvintele urate din romana, desi noi n-am invatat-o…diferenta. Ba mai mult, stie si ca nu trebuie spuse si il cearta pe Bobi sa nu mai zica “pl”, ca na, se mai scapa si el la cateva secunde.

Citisem la un moment dat comentariul critic al unuia din Romania, care zicea ca el nu intelege cum pot unii emigranți romani sa nu-si invete copiii romaneste. Dar ce nu intelegea el era, de fapt, altceva. Copiii emigrantilor romani vorbesc romaneste daca vor ei, nu daca vor parintii. Atata vreme cat parintii vorbesc numai romaneste acasa, nu prea ai cum sa-i acuzi ca nu-si invata copiii limba romana, decat daca, evident, habar n-ai despre ce vorbesti. In cazul lui Cati, asta este doar o etapa, care, probabil va trece, odata ce se va reîntoarce la gradinita. Atunci, cel mult se va mai obosi sa schimbe limba cand vorbeste cu noi. Dar știind ca si noi vorbim engleza, probabil va considera ca-i cerem prea mult. Cica greseala noastra a fost ca n-am facut-o sa creada ca noi nu stim engleza. Recunosc ca nu mi-a dat prin cap s-o mint si mai ales s-o fac sa ne creada atata de prosti!!! LOL.

Categorii:Jurnal

Francisca

30 de răspunsuri

  1. Ei, nu-i chiar asa … Multi emigranti vorbesc copiilor in engleza chiar si in casa ! La modul serios vorbesc . Copii folosesc engleza , parintele vorbeste in engleza . In casa , sa ne intelegem… ca in societate este chiar nepoliticos sa vorbesti in alta limba . Dintre toate exemplele pe care le am in jur , cel mai bine functioneaza expunerea la limba romana .In casa vb romaneste , povesti citite in romana( sau materiale in romana, eu am inregistrarile discurilor cu povesti -daca vrei ti le trimit ) apoi muzica de copii in romana , ai mei sunt fani Zurli( cauta pe youtube) si chiar ale vechilor melodii Abracadabra . Cand expui copilul la o limba o invata fara efort . Nu este vorba de alegerea lui . Ca saracul copil , daca tu ii vorbesti in engleza , la scoala in engleza , nu v-a alege in veci altceva. Ai nostri traduc dintr-o limba in alta cu o usurinta neintilnita la adult . La Bella acum s-a adaugat si franceza . La scoala e french immersion.
    Pledez pentru invatarea limbii romane si a oricarei alte limbi pentru ca este un antrenament excelent pentru creierul uman . Dar parinti trebuie sa depuna un efort sa-i expuna la ea si sa ii puna in situtia de a o folosi .

    1. Eu nu am intalnit pana acum familii de romani care sa le vorbeasca copiilor numai in engleza acasa, dar am intalnit mereu aceiasi copii care intalnindu-se vorbesc engleza intre ei, desi toti stiu si romana. Sau frati, ai caror parinti vorbesc numai romaneste acasa, dar ei, intre ei, vorbesc engleza. Si am intalnit si copii, de toate natiile, care le vorbesc in engleza parintilor, desi parintii lor folosesc alta limba acasa.

      1. Sunt multi , crede-ma si aiurea este ca nu-s dintre cei ce stapanesc limba engleza nici macar la un nivel acceptabil . Cand ai vreo 3-400 de pacienti romani in Canada vezi de toate . Acu deja sunt vreo 10 ani … pe unii i-am vazut crescand . Am putut sa imi dau seama cum i-a influentat diferitele moduri de abordare . Sunt pustani de 17 ani care vorbesc cursiv romana ( cu accent ardelenesc sau moldovenesc 🙂 adorabili si prefera sa o faca chiar si in afara case desi le-ar fi mai usor in engleza ) iar altii care nu fac nici un efort sa inteleaga romana .

      2. Apropo de french immersion, ma gandeam si eu sa o inscriu pe Cati la French immersion, la junior kindergarten. Ce procent e engleza si ce procent franceza la nivelul asta? Dar mai tarziu?

      3. O sa iti dau un raspuns detailat mai dupa amiaza. Dr cu care lucrez are copii mari si au trecut deja prin acest proces, acum o avem pe Bella de doi ani si o sa iti povestec cam cum e.

      4. Ok. In kindergarten si grad 1si 2 totul e in franceza. Mate, reading , science etc. Dupa incep gradual sa introduca engleza . La sf grade 8 ajung sa faca 50 % in engleza.
        The Kindergarten and Grade One instructional programs are in French, with incidental and safety communications provided in English. Grades Two to Five offer 80% instruction in French, while Grades Six to Eight offer 50% instruction in French. This will help to balance and strengthen proficiency in both French and English. In High School, students with 10 credits in French Immersion by the end of Grade 12 will receive a French Immersion certificate.
        La sf grade 8 pot alege orice vor . Bella a invatat usor . Nu a fost stresant . Spre deosehire de french school , immersion ii da sansa sa aleaga de vrea dupa .
        Ai doctoritei acum sunt unul la university, altul la liceu . Nu a regretat niciodata ca a ales french immersion.

      5. Mersi, avem si noi aici aproape o French Immersion si ma gandeam poate o înscriu acolo ca mi se pare interesant. Am o vecina care are copilul acolo, dar ea imi zicea ca in realitate mai vorbesc si in engleza, nu e 100% franceza. Vorbeam si cu ea si ii ziceam ca procentul de franceza mi se pare cam mare la inceput, mai ales pentru un copil care nu vorbeste engleza acasa (astia de care zic sunt chinezi) si desi suna tentant, ma intrebam daca o scoala normala si niste cursuri de franceza n-ar fi oare mai bine.

      6. E vorba de credite pentru viitor . Altfel le obtine un copil un copil care a trecut prin french immersion. E vorba de piata muncii in viitor . O a doua limba de circulatie iti aduce un plus indiferent de domeniu . E o investitie in educatie . Copii doctoritei nu au nici o problema cu engleza. Vorbesc trei limbi fara probleme si asta e un mare plus pentru ei . Btw cunosc o familie de maghiari ai caror copii vorbesc roman , maghiara , franceza si engleza . De mici au vornit si in romana si in maghiara cu ei . Dupa 4 ani french immersion. Nu au nici o problema cu nici una dintre limbi . Asa ca 3 limbi chiar nu mi se pare mare lucru 🙂 . Dar depinde si de parinte cat efort investeste .

      7. Sunt perfect de acord cu ce zici de creditele in viitor pe care le aduce si cunoasterea limbii franceze, eu ma intrebam doar daca niste cursuri de franceza nu ar fi o optiune mai buna decat French Immersion pentru copiii care nu vorbesc engleza acasa. Dar French Immersion e o optiune deschisa pentru mine. Mai am cateva luni sa ma hotarasc daca o inscriu acolo, ca mi se pare f tentant.

      8. Eu am invata germana din clasa a 2 pana in a8a , 3 ore pe saptamana . Am uitat-o imediat ce am intrat in liceu . Nu e acelasi lucru cu a vorbi o limba cat stai la scoala . Chiar si in pauze.
        Cand esti in French immersion inveti o alta limba la fel cum inveti acasa limba natala . E usor pentru copil . Invatarea a mai multor limbi exte un excelent exercitiu pentru creier. Un antrenament perfect al conexiunilor sinapsice . Cu cat este facut mai in joaca ,mai natural , este mai util . Cantece, povesti , jocuri in franceza la scoala … la fel acasa in romana … totul natural , in joaca . Nimic obligat , nimic fortat . Asa ca toti trei ai nostri vorbesc romana fara probleme . Bella la gimnastica are o colega de echipa romanca . Intre ele vorbesc romana . Rad si spun ca sunt ” team Romania” la antrenamente. Asta vara in Romania , Bella a fost in stare sa se descurce in romana peste tot . La 6 ani sa vorbesti cursiv 3 limbi …. asta mi se pare fain si un excelent antrenament mental .

  2. Problema spinoasa a limbii vorbite acasa… Uite eu ma bucur pentru Cati, care efectiv acuma a inceput sa vorbeasca mai o limba, dar asta nu a fost prioritatea parintilor. A venit normal, nu fortat. Si asta cu judecat alti parinti ca nu isi invata copiii limba romana asa cum am citit in comentarii, mi se pare, din nou, o judecata de pe piedestalul “ tot ce fac eu e etalon “. Inainte sa judecam pe altii, ar trebui sa ne intrebam daca au copiii abilitatea de a vorbi doua limbi (eu am un baiat care a invatat usor doua limbi si unul nu…). Si asta a fost experienta mea, o data intrat copilul in sistemul englez de scoala, ca sa il ajuti, vorbesti engleza cu el. Multa bafta sa ii explici matematica de liceu in termeni romanesti :), zic sigur ca cartile de povesti citite in romaneste nu ajuta ….

    1. Eu cunosc niste romani care refuza complet sa vorbeasca engleza cu copiii lor in casa. In felul acesta, fiica lor, care e cam de-o varsta cu Cati a inceput, intr-adevar, sa vorbeasca romaneste mai devreme, dar a si mers la gradinita un pic mai tarziu. Pana la urma, e si asta o metoda de a-i face sa vorbeasca, daca tii musai, doar ca si mie mi se pare mai ok ca invatarea limbii sa le vina natural, daca le vine, decat sa ascund o limba de ei, ca s-o invete pe cealalta. Ca sa nu mai spun ca atunci, cand era Cati mult mai mica, dar manifesta deja o preferinta clara pentru engleza, chiar am pus-o de cateva ori sa-mi spuna cum se zice la nu stiu ce in romaneste si de fiecare data s-a enervat. Sa insist pe chestia asta mi se parea stupid. Asa ca am lasat-o in pace si acum le vorbeste pe amandoua, fara vreun „efort” din partea mea.

      Cum ziceam si mai sus, eu nu cunosc romani care sa vorbesca engleza acasa si cu toate acestea copiii lor vorbesc engleza intre ei. Majoritatea stiu si romaneste, dar cu prima ocazie cu care raman „nesupravegheati”, nu e prima limba pe care o prefera. Eu am cunoscut la un moment dat si o fetita nascuta aici care la 8 ani nu vorbea romaneste deloc. Maica-sa si taca-su, amandoi romani, vorbeau in casa romaneste, dar ea, pur si simplu, nu voia. Cu ce ii era ei afectata viata aici ca nu vorbea romaneste? Cu nimic. E foarte bine sa le stie pe amandoua, e si mai bine sa stie si mai multe limbi, dar in momentul in care transformi asta in cine stie ce cauza, problema e cu parintii, nu cu copiii.

  3. Important este sa ii expui ambelor limbi intr-un mod placut . Da-le povesti si cantece in romana si vor invata de placere .
    Ce nu imi place este sclifoseala unor romanasi a caror engleza e la nivelul broastei dar insisita sa vb copiilor in engleza . Asta nu am sa o inteleg . Are asa un aer de Caragiale scena ca ma umfla rasul de fiecare data .

    1. Eu nu am cunoscut pe nimeni asa. Nu zic ca n-or fi, dar niciun roman din cei pe care ii stiu eu n-au o problema cu romana. Toti vorbesc cu mine in romana cand ne întâlnim. Copiii lor vorbesc mai mult in engleza, dar nu pentru ca insista parintii, ci pentru ca asa vor ei, asa se simt ei mai confortabil. Eu nu vad nicio problema aici, pe mine, de fapt, ma umfla rasul cand vad cum se umfla in pene romanii, ca cel de care spuneam in text, ca, vai, nu inteleg cum pot emigrantii romani sa nu-si invete copilul romaneste?! Of, of si mai, mai. Din partea mea, daca invata, bravo lui, daca nu, ura si la gara!

  4. Nici eu nu inteleg de ce atita presiune pe copii sa invete romaneste. Nu vor emigra in Romania, nu vor face afaceri cu romanii ( ca tot engleza si acolo ), iar cu bunicii se pot intelege si prin semne, o data la n’spe mii de ani cind se vor intilni. In loc sa le ocup mintea cu limba romana, eu as prefera sa invete de mici o limba de circulatie internationala, care macar are sanse sa le foloseasca in viata. Romana nu.

    1. Si eu cred la fel. E fain sa stie o limba din asta exotica asa, ca fapt divers, dar e foarte putin probabil sa le foloseasca la ceva. Daca nu necesita o bataie de cap prea mare, fie, dar ca sa pui presiune pe copil sa invete romaneste si mie mi se pare funny. Pana la urma, uita-te la noi. La ce ne ajuta ca stim romaneste mai exact? Unul dintre cele mai mari castiguri pe care mi le-a dat mie emigrarea a fost ca am devenit foarte fluenta in engleza. In momentul acesta sunt cetatean al lumii si nu ma intereseaza sa stiu alte limbi straine atata timp cat o stiu pe asta. Aaa, ca vreau eu sa-mi fac de lucru si sa am ocupatie, ok, de hobby pot invata orice, inclusiv 1000 de limbi exotice. Asta nu inseamna insa ca imi vor folosi la ceva sau ca sunt mai desteapta ca unul care prefera sa-si ocupe timpul si mintea cu altceva.

      1. Mi-am amintit un lucru pe care vreau sa-l zic. Eu cand vorbesc de copiii de romani care nu prea vorbesc romaneste, nu ma refer automat ca parintii lor vorbesc engleza cu ei. Cei mai multi vorbesc in paralel (parintele vb in romana, copilul raspunde in engleza). Eu am experimentat vorbitul asta in paralel la inceput si credeti-ma ca nu exista niciun blocaj de comunicare. Este super smooth totul. Nici macar nu-ti dai seama ca in conversatie se folosesc doua limbi in acelasi timp. Cati a inceput sa vorbeasca engleza prima data pentru ca a mers devreme la gradinita. Copiii care s-au dus mai tarziu au prins mai repede romana. Eu am vorbit tot timpul cu Cati cat am fost acasa, si am vorbit numai romaneste, am petrecut tot timpul cu ea si cu toate acestea, a prins mai repede engleza decat romana. Desi era expusă la doua limbi in acelasi timp, a preferat ca dominanta engleza (la un moment dat le amesteca, dar folosea doar cateva cuvinte romanesti in propozitie, frazele erau in engleza). Si am observat tendința asta la mai multi romani. Cunosc o familie de romani al caror copil nu a fost deloc la gradinita, pana la 4 ani, cand a inceput JK. Vorbea doar romaneste, ba chiar isi faceau griji din cauza asta inainte sa-l dea la scoala. Dar el n-a fost expus la doua limbi deodata din care sa aleagă dominanta, ci le-a invatat pe rand, ceea ce nu e acelasi lucru. E foarte posibil ca acei copii care sunt expuși deodata la ambele limbi, inca de cand invata sa vorbeasca, sa faca un soi de separare pana reusesc sa le cearnă. In cazul lui Cati, exact asta s-a intamplat, iar acum le vorbeste pe amandoua, dar la inceput in creierul ei un soi de prioritizare tot s-a produs.

  5. Eu nu ii inteleg pe romanii care li se adreseaza copiilor in romana, intr-un grup de romani ( indiferent ca-s romani sau altceva ). Limba materna a copiilor este engleza, nu romana si cum ai observat si tu, creierul alege limba dominanta si in aia ii va fi cel mai la indemina sa se exprime. In casa inteleg ca vorbesc romana, pentru ca asa le este mai comod parintilor sa vorbeasca in limba materna, dar sa nu uitam ca la fel si copiilor le este mai comod sa vorbeasca in propria lor limba materna, engleza.
    De asta copiii raspund in engleza cind parintii li se adreseaza in romana. Insa parintii nu par a pricepe ca, copiii nu au nici o treaba cu romana, nu e limba lor materna, nu e limba tarii lor, ci e doar limba parintilor lor, limba unei tari indepartate in care au niste rude si cam atit.
    Da, copiii inteleg romana pentru ca o aud in casa si s-a lipit oarecum de ei, dar nu pentru ca ei au preferat sa invete romana ori pentru caar fi interesati nevoie mare sa invete o limba dificila, exotica si inutila ( daca nu au pus parintii presiune pe ei ).

  6. Ai mei aveau 6 si respectiv 4 ani cand am ajuns in Ca. Cel mare a intrat direct la scoala, clasa 1, iar cel mic la JK. Dupa un an, i-am mutat pe amandoi la French (100%), ca nu ne-a placut scoala in engleza iar pt French Immersion nu mai primeau aplicatii. Dupa inca 2.5 ani ne-am mutat si i-am inscris la French Immersion pana in gr 8(ca doar traim in zona anglofona si trebuie sa stie bine engleza). La liceu i-am mutat din nou la english (dar si-au luat cursul de franceza).
    Cum s-a lipit franceza de ei? Depinde de copil si de varsta de la care a inceput expunerea. Cel mare se descurca, dar are un accent teribil. Cel mic are un accent frantuzesc mai pronuntat, insa pe niciunul nu ii pasioneaza franceza, au studiat-o ca asa am vrut noi. Sper sa le foloseasca vreodata si sa le fie de folos.

    1. Noi avem aici o Catholic School, pe care am ochit-o demult, ca-i foarte aproape de noi. Aproape la coltul blocului. Intamplator am aflat azi ca e si French Immersion, motiv pentru care cel mai probabil acolo o vom inscrie, daca prindem loc. Ce spui tu e interesant, pentru ca avand posibilitatea de-a o muta oricand la o scoala normala ma determina cu atat mai mult sa incerc French Immersion. Daca merge, merge, daca nu, optam pentru altceva.

      Apropo de pasionat franceza, eu stiu franceza, ca asta a fost limba pe care am studiat-o in scoala, din clasa a doua pana la facultate. Am fost si in Franta o vreme, deci o stiu destul de bine, dar nu mi-a placut niciodata mai mult decat engleza. Oricum, faptul ca o stiu e bine ca in felul acesta o voi putea ajuta pe Cati, daca merge la French Immersion.

    2. Nu trebuie sa ii „pasioneze” ci sa o stapaneasca la nivel conversational , sa o poata adauga in resume si asta va fi un mare plus la multe joburi , mzi ales la cele guvernamentale, bine platite . Dr de ex are multi pacienti french sau vorbitori de franceza . Faptul ca vorbim franceza atrage multi pacienti . Alta chestue faina ptr copii nostri , care au si cetatenie romana este ca post studia mult mai ieftin in Europa . Daca stapanesc bine franceza pot merge la studii in Franta 🙂 . E doar o alta poarta . Cred ca rolul nostru , ca parinti este sa le dam sansa sa poata accesa in viitor orice varianta si-ar dori .

      1. Pentru ca stiu franceza, eu la putin timp dupa ce am emigrat, am obținut un job bilingv aici (trecut prin doua interviuri), dar care m-a tinut…3 saptamani (cat a durat training-ul). Era un call centre, dar am fugit mâncând pământul ca ma sunau Quebecosi din New Brunswick, ca sa le zic asa, si ma lăsau speechless. Nu pricepeam o iotă din ce ziceau la telefon, mai ales stilul lor de a spune numerele de telefon in cate doua cifre deodata. Dar sa ne intelegem, mi-am dat demisia, nu m-au dat afara. Probabil pentru ei era ok si sa nu inteleg, ca stii cum e la Customer service, suni si oricum nu te intelegi cu nimeni, dar eu n-as fi rezistat cu accentul ala in urechi 8 ore.
        Dar, pe de alta parte, asa e, sa stii si franceza in Canada e mare lucru, mai ales in zonele anglofone, unde nimeni nu prea o stie. Ai clar acces mai usor la joburile bilingve de la guvern, care, intr-adevar, sunt (prea) bine plătite.

      2. Quebec :)))) asta mi-aduce aminte de acum 10 ani cand am visitat Montrealul , plina de asteptari. Lucrasem in Paris , stapanesc franceza bine, peste nivel conversational . Cat de mare era self confidence habar nu ai :))) pana au deschis gura primii quebocosi si eu ma simteam ca pe alta planeta . Acum mi-e mai usor sa ii inteleg . Am pacienti veniti de acolo de peste 10 ani care si acum p

  7. Eu sunt cu franceza, cu engleza m-am chinuit singura (un pic in Ro si mai mult aici), dar franceza e mai aproape de sufletul meu.

    1. Eu am inceput sa-i zic lui Cati ca o s-o dau la scoala franceza de mai demult. De-atunci ma tot intreaba pe strada, cum se zice la aia in franceza, dar la ea, moment in care mi-am dat seama ca am uitat o gramada de cuvinte, desi, la un moment dat citeam carti in franceza. Acum daca va merge ea la french immersion, voi avea ocazia sa mi-o reamintesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: