Meniu Acasă

Drumul pana la cascada

Cati a sarit din pat direct in papuci. Eu nu ma îmbrăcasem inca, Bobi nu terminase sandvish-urile de facut, dar ea ne hâșâia pe ușă. Era gata de plecare desi abia trasesem pe ea tricoul. S-a suit foarte vesela si-n scaunul de masina, semn ca inca nu-si pierduse nerăbdarea, si-atunci am intrebat-o, Cati, unde mergem noi acum? Iar ea, cu gura pana la urechi, zice: Nu stiu. Si stateam si ma intrebam, cum o fi, frate, sa te duca cineva undeva, sa fii super bucuros ca te duce, dar sa nu stii unde? Adevarul e ca nici noi n-am stiut unde ne ducem. La sensul ca, la fel ca si saptamana trecuta, ne-am facut rezervare in Halton Region, dar la alta destinatie. Hilton Falls. Ma asteptam insa sa ajungem acolo, sa vedem o apa căzătoare, cum am mai vazut si alta data, sa ne facem cateva poze ca sa avem cu ce ne lauda pe Instagram, si gata, sa ne hâșâie Cati acasa, ca si de-acasa. Cascada insa a fost doar bonus, si nici macar cel mai insemnat, al acestei drumeții. Pana la ea vazusem totul, asa ca, intr-adevar, cand i-am vazut voalul, ne-am facut cateva poze cu mireasa, ca sa zic asa, si acum eram noi nerăbdători sa plecam inapoi, pe acelasi drum pe care am venit. Ca asta a fost cel mai impresionant. Drumul lung, dar primitor, prin padure, calatoria noastra pe sub cupola verde a naturii, care m-a facut sa ma cred foarte norocoasa si chiar privilegiata ca mi-e atat de aproape si la indemana. Am fost impreuna cu niste prieteni, chiar daca separat, la sensul ca ne-am facut rezervare la aceeasi ora, dar nu ne-am pupat cand ne-am intalnit, si-am păstrat destula distanta sa nu ne-ajunga precipitațiile celuilalt. Si noi nici macar n-am fost cei mai romani de acolo. Era padurea plina cu romani pe biciclete, va zic sincer, ca eu numai romaneste am auzit prin pădurea aia, de-aveam impresia la un moment dat ca si păsările ciripesc pe limba noastra. Cand i-am vazut, singurul lucru de care ne-a parut rau a fost ca nu ne-am luat si noi bicicletele, ca probabil sa faci traseul ala pe doua roti e singurul lucru mai fain decat sa-l faci pe doua picioare.

A fost si primul hiking adevarat al lui Cati. Un traseu de vreo 10,000 de pasi, pe care ea, spre deosebire de noi, l-a si alergat. A ridicat picioarele de mii de ori de la pamant, sperând noi, ca asta o va si dobori la pamant. Adica va dormi un somn bun de pranz, macar in masina. Mno, speram si noi…A fost super fericita sa se vada cu amicul ei, cel cu care nu se mai văzuse din Cuba, sa alerge unul dupa altul, sa culeagă frunze in pălărie si sa-si dăruiască flori sălbatice. Eu cand vad copiii astia doi jucându-se, nu mai pot de dragul lor. Se mai joaca Cati cu copii, dar intre ei e o chimie speciala. N-as fi bănuit ca si intre astia mici se intampla asta, am crezut ca numai oamenii mari au chimii sufletesti. Dar cum si parintii lor se inteleg bine, banuiesc ca asa se explica. Cu ocazia asta am inteles din nou, ca atunci cand ai copii mici, cele mai misto experiente si pentru ei, si pentru parinti, sunt cele in mai multi. E mult mai fain sa te duci in excursii cu prietenii, daca si ei au copii (altfel nu), pentru ca, pur si simplu, scapi de grija lor. In afara de faptul ca nu trebuie sa-i scapi din vedere, esti ultimul pe care ei il mai baga in seama. Si, credeti-ma, e minunat sa te ignore copilul!!! 😂

5DDA6217-47CA-48B1-99AF-5F9FD5F3CFDA927D41A3-B693-49FC-8D5E-C0B2DA6FE4127BBD2CE8-0B73-467C-8EE2-6310DFB4606FEC4C835C-DB99-426D-9C55-64DBAEC608A9984EADF0-4A19-4AB4-B0E9-059209F6AA09DE702FFE-D491-4A63-B51A-37BEE665CD166569EAAD-B584-4FA8-86DD-2602CFDAA535175F24F2-F5E5-4E6D-9D99-BCE8B28DC8B3C04726F0-290D-4FB4-B79A-8E1353F3BB9B

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

  1. Nu e ca e bucuroasa ca se duce nici ea nu stie unde, ci e bucuroasa ca o duceti undeva unde o sa fie fun si o sa se simta bine … nu conteaza unde anume, fericire sa fie ! Copilul e convins ca asa va fi, in baza experientelor anterioare pe care le-a avut cind ati dus-o pe undeva. E semn foarte bun, ca se simte bine cu voi si are incredere oarba, vorba aia.
    Ca sa intelegi despre ce vorbesc, avem pe etaj o fetita cam de virsta Catiusei, care ori de cite ori e dusa si adusa, rage pe coridor si in lift, de juri ca o taie cineva bucatele cu drujba. Odata cind intairzia liftul, chiar am iesit pe hol si am intrebat-o ( de fata cu ma-sa ) de ce rage de fiecare data, problema ei este ca nu o educa nimeni, sau ce ?

    Apreciază

    1. Asta cu plânsul eu nu stiu sa-ti spun, ca n-am avut de-a face cu ragete niciodata. Cati daca plange ori ii e somn, ori o doare ceva. De exemplu, acum doua zile i-a intrat capacul de la o acuarela in picior. A plans de-a sarit camesa de pe ea. Dar na, in cazul asta si eu as fi facut la fel. Mai plange cateodata si de răsfăț, dar eu am o putere super mare sa o calmez. E o magie, serios, ca numai eu pot sa fac asta. Bobi, care e super tata, nu reușește, dar eu zici ca am o bagheta magica. N-am lovit-o niciodata in 3 ani, n-am umilit-o, n-am obligat-o sa faca ceva ce nu vrea, nimic de genul asta, dar pur si simplu ma asculta. Dar si asta se intampla ocazional, nu tot timpul. Nici cand era bebelus nu ragea, chiar nu stiu cum e cu astea.

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: