Meniu Acasă

Jurnal de criza (2)

Ieri a fost o zi de criza incredibil de proasta. Din care am invatat totusi ca nu toate zilele de criza trebuie sa fie proaste si ce trebuie sa fac in sensul asta. Eu nu pot sa ma bucur de criza asta cu carti si Netflix deschise, asa cum se lauda altii pe internet. Ca am un copil caruia trebuie sa ii port grija in primul rand. Cam in acelasi timp in care trebuie sa-mi fac si jobul. Am incercat eu sa ii explic Catiusei ce si cum, dar nu pot sa am pretentia ca la 3 ani sa inteleaga ce e aia situatie de criza. Mai ales ca nu prea inteleg nici eu. Ea nu are capacitatea inca sa-si găsească singura preocupări, prin urmare trage tot timpul de mine sa ii tin companie. Cam in acelasi timp in care trag de mine si toate grijile, care isi fac, mai nou, culcuș in mintea mea, cam cum isi face si Catiusa in poala. Cand esti bombardat cu știri Covide, de la job te cheama datoria si din baie un copil sa-l ștergi la cur, intri in stare de urgenta, cam cum a intrat si Ontario ieri. Si nu stii de ce sa te apuci prima data, asa ca te apuci prima data cu mainile de cap.

Dar am inteles care e problema mea. Lipsa de organizare. Nu lipsa unui program de tipul 9-5, ci lipsa de disciplina. Am inteles ieri ca nu le pot face pe toate in acelasi timp si ca nici nu se asteapta nimeni la asta, de aceea trebuie sa le iau pe rand. Adica, atunci cand stau cu Cati sa nu mai iau telefonul de o suta de ori in mana ca sa vad cu cate grade s-a mai intors lumea pe dos in ultima ora, cel mult sa arunc un ochi pe emailul de la job si atat. Daca e ceva urgent de facut, doar atunci o pun sa ma aștepte putin, eventual cu un desene in fata, pentru si mai mult spor. Ca altfel fac totul amestecat si stiti vorba aia, care e mai adevarata ca oricand. Ieri, de exemplu, ma jucam cu ea “v-ati ascunselea” prin casa, ca asta voia, si eu ma duceam intenționat la baie, nu s-o caut pe ea, ci sa caut știrile cele mai noi in telefon. Nu-mi ardea de tâmpeniile ei, dar, sincer, nici ei de ale mele. Asta nu facea altceva decat sa creeze si mai multa criza, iar la final, cand a ajuns Bobi acasa, si o criza de nervi. Azi, gata, ne calmam. Eu ii voi acorda ei toata atentia de care are nevoie, fara intreruperi, iar Bobi o va lua dupa-masa pe capul lui si eu voi putea apoi sa-mi fac in liniste jobul. Iar daca totul decurge confirm planului, diseara poate chiar ne uitam si la un Netflix.

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat: