Meniu Acasă

Carti “in romaneste” fara cuvinte

V-am mai arătat odata, nu mai arat inca o data, ca noi dormim cu un munte de carti la picioare. La picioarele patului, dar sigur raman rătăcite multe si pe la picioarele noastre, cand, pic epuizata dupa tortura la care ma supune Catiusa in fiecare seara. Mie imi place sa ii citesc o carte, doua, trei, sau cinci, ca aseara, dintre care pe una, de trei ori, dar ea, dupa ce eu zic “The End”, imi zice răspicat, nici macar nu ma roagă: “Inca una si gata”. Doar ca ea nu intelege ce inseamna vorbele astea, pe care le zice in romaneste. Sau, cel putin, nu intelege ca nu le poate repeta la nesfarsit dupa fiecare carte. Ea nu intelege ca aia e ultima, ci ca e ultima inainte de urmatoarea. Asa face si la desene, doar ca daca acolo eu nu aud niciun “inca una si gata”, nici macar cand incepe sa se smiorcăie, si inchid televizorul dupa un sfert de ora, raspicat si fara sa ma rog de ea, la carti nu fac asa. Ii permit sa ma epuizeze cat vrea ea.

Toate aceste carti ale noastre, cumparate sau luate de la biblioteca, sunt, evident, in engleza. Am foarte putine carti in romaneste, si alea scrise cu picioarele, ca sa ma exprim mai elegant, ca tot incepe cum “p”. Iar eu chiar imi doresc sa ii citesc si in romaneste, ca ea e mai in urma cu romana. Intelege absolut orice, stie sa traducă cuvintele din engleza in romana daca o intreb, dar la vorbit, prefera sa vorbească in engleza. Vorbeste si romaneste, dar mai corcit asa, nu e o romaneasca pura, asa cum ii e engleza. In engleza are deja un accent anume pe “r” si pronunța cuvintele asa cum eu nu pot sa le pronunt. Inclusiv pe cele in romaneste. De cele mai multe ori insa, noi vorbim paralel. Noi in romaneste, ea, in engleza. Vorbim separat, dar ne înțelegem impreuna, ca sa zic asa.

Am descoperit insa niste carti in ultima vreme care ma ajuta sa-i “citesc” in romaneste cat vreau eu. Cartile fara cuvinte. Doar cu imagini care spun o poveste. Practic descoperim impreuna povestea din spatele imaginilor si de dincolo de cuvinte. Pana de curand aveam o carte care se numea “The Red Hat”. Era cu niste animale care i-au furat unei fetițe caciula de pe sarma unde o pusese la uscat si s-au jucat cu ea pana au destrămat-o. Fetita nu s-a suparat pe ele, ci a adus doua andrele si din ața ramasa a facut cate o caciulita fiecăruia. I-a placut cartea aia la nebunie, asa cum ii place si cea pe care o avem acum: Owl Bat | Bat Owl. Asta e mai cu subînțeles. Are un prim nivel de lectura usor si accesibil la o prima vedere, dar si unul mai profund, pe care sa il scoți la iveală de pe sub rândurile pe care nu le are. Asta e, de fapt, o alegorie la multiculturalismul din Canada. Toleranta, acceptare, incredere in construirea prieteniilor, chestii din astea, in spiritul carora imi doresc sa creasca. Cartile acestea, desi, la o prima vedere, nu ai da doi bani pe ele, sunt, de fapt, niste instrumente foarte puternice pentru copiii de varsta Catiusei, ba chiar am citit undeva ca ii ajuta foarte mult la cititul adevarat de mai tarziu. Imaginile nu sunt la intamplare, ci devin, practic, un exercitiu excelent de descifrat limbajul non-verbal, pentru ca personajele sunt extrem de expresive, ca sa suplinească lipsa cuvintelor descriptive. Dar dincolo de asta pe mine ma ajuta sa ii citesc povesti “in romana”, iar asta e un motiv suficient sa le caut cu disperare pe rafturile bibliotecii.

622BE0AD-A4E9-48D4-AEBD-EE0BAE8CB805

Dar nu numai cartile fara cuvinte sunt extraordinare din punctul acesta de vedere, ci si desenele fara cuvinte, ca Booba sau Masha si Ursul. Masha are ceva cuvinte, dar foarte putine. Astea imi permit mie sa stau sfertul ala de ora langa Cati si sa ii trăncănesc pe marginea la ceea ce vedem. Adica sa folosesc inclusiv desenele animate ca pe un instrument de petrecere a timpului liber împreuna si de exersare a limbii romane, in acelasi timp. Ca altfel, e foarte enervant sa vorbeasca cineva peste tine, fie si vocea personajelor din desene animate, sau invers, tu sa vorbesti peste ele, la fel cum e enervant, sau cel putin mie nu mi-a iesit niciodata, sa traduc cu voce tare in romana o poveste pe care, de fapt, o citesc in engleza 🤤.

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat: