Meniu Acasă

Cum ma gandesc la pensie

Acum, ca tot povesteam cum am inceput sa fac crize, de mijlocul vietii, inevitabil mi-am pus si problema pensiei. Ce-o sa ma fac cand o sa fiu batrana? Si ma gandeam ca cel mai probabil ma voi muta pe o insula exotica, imaginara si for interioara 🤓, pentru ca mi-ar placea foarte mult sa scriu chestii. Chiar si numai pe blogul asta. Pentru ca atunci voi avea ceea ce acum imi lipseste ca sa-mi gadil talentul asa cum imi place mie: bineinteles timp. Acum scriu pe fuga, din mersul autobuzului si tastatura telefonului, si-mi termin ideile pentru ca-mi expira ora, nu suflul din ele. Atunci insa, cand nu va trebui sa ma mai duc la munca, imi voi castiga existenta din scris. Dar nu pe bani. Bani imi doresc sa am atat cat sa-mi platesc intretinerea la apartamentul pe care pana atunci il voi fi terminat de achitat. Atunci nu ma voi mai grabi sa-i ies pe usa in fiecare dimineata, ci ma voi trezi si ma voi intinde la scris, ca la soare. Aia va fi insula mea exotica.

Atunci nici Catiusa nu va mai fi cel mai mare cronofag din viata noastra. Desi cel mai mult pe lumea asta mi-as dori sa ramana langa noi. Nu in ideea de a-i ingradi libertatea, dimpotriva, mi-as dori s-o cresc astfel incat sa-si gaseasca singura libertatea alaturi de noi. Dar nu in apartament cu noi, ci in unul, pe care, daca suntem destul de sanatosi, o vom ajuta sa si-l procure. Ca sa nu porneasca la drum cu caramizi atarnate de gat, ci puse la propriu, la temelie.

Mi-as dori sa am si nepoti, desi aici conteaza mai mult ce vrea ea decat ce vreau eu, ca nu eu o sa ii cresc. Da, ati inteles bine, nu-mi doresc sa-mi cresc nepotii. Aia nu e treaba bunicilor. Pentru ca inainte de a avea o relatie cu bunicii lor, copiii trebuie sa aiba o relatie cu parintii lor. De fapt, invers. Parintii ar trebui sa aiba o relatie cu copiii lor, pentru ca mai tarziu, copiii sa aiba o relatie cu parintii lor. Iar asta nu se va intampla daca ii parchezi non-stop pe capul altora, fie ei si bunicii lor. Sa ne intelegem bine, daca inca aveti dubii la ce ma refer. Eu sufar enorm ca bunicii Catiusei nu sunt cu noi, aflandu-ma intr-o extrema destul de dureroasa, din punctul asta de vedere. Skype-ul nu le va facilita niciodata copiilor astora de romani nascuti in diaspora o relatie prea puternica cu parintii parintilor lor. Fact. Tragic! Pe de alta parte, nici daca ar fi sa ii avem aproape, nu mi-as face o obisnuinta din a-i lasa tot timpul pe ei sa se ocupe de cresterea ei, asa cum am auzit, pe bune, ca se practica pe la unii. In primul rand pentru ca n-as putea si-n al doilea rand pentru ca nu e frumos. N-as putea sa stau fara copilul meu si sa ma privez de fericirea pe care mi-o aduce in fiecare zi. Sunt extrem de egoista din punctul acesta de vedere si-mi doresc cat mai multa fericire din asta pentru mine, chiar daca asta vine la pachet si cu tot greul. Si-apoi nu e frumos, dar nu din partea bunicilor, din a lor e prea frumos, ci din a parintilor. Greul ar trebui sa cada pe ei, ca ei i-au facut, pe bunici, doar bucuria, ca ei doar i-au asteptat. Acum sper ca ati inteles. Mi-as dori ca bunicile Catiusei sa fie mai aproape de noi, dar nu ca sa ne scape pe noi de ea sau ca sa avem noi timp de restaurante si alte iesiri din astea importante, ci ca sa aiba ele timp de restaurante si iesiri din astea importante.

Sper ca intelegeti si ca acum vorbesc, de fapt, din perspectiva mamei care sunt, nu a bunicii care voi fi. Pana atunci e posibil sa ma mai ramolesc si sa uit ce-am zis acum. Dar imi doresc prea mult ca ea sa aiba o relatie foarte buna cu copiii ei, astfel incat sa gandeasca, la randul ei, ca mine.

Categorii:Jurnal

Fran

4 răspunsuri

  1. Chiar dacă nu voi mai fi pe vremea când Catiușa va fi mămică, sunt mai mult decât convins că o să vreți să stați cât mai mult cu nepoții, o să constatați că e un alt fel de dragoste, mult mai profundă și complexă. Acum din postura de mămică e teoretic așa cum spuneți.

    1. Da, de aia am si zis in final ca vorbesc din perspectiva celei care sunt acum pentru ca pe undeva am o banuiala ca lucrurile sunt un pic mai complicate. Sau mai complexe, cum le numiti.

      Oricum, mie imi plac bunicii in forma care isi petrec timp cu nepotii lor, dar nu-mi plac parintii care le exploateaza copiilor bunicii. Sincer, am vazut uneori prin parc unii bunici adusi de prin tari straine ca sa aiba grija de nepoti, iar unii erau atat de batrani si de obositi ca pentru ei asta era o povara, nicidecum o bucurie. O ziceau ei cu gura lor si o vedeam si eu cu ochii mei. Triste batraneti pentru saracii oameni!

  2. Tu esti o mama grozava, de m-ai facut „geloasa” pe Catiusa, ce bafta pe capul ei sa-si faca rost de asa parinti minunati ! Si cred ca iubirea ta pentru Catiusa se va rasfringe si asupra nepotilor. Va fi o nevoie fireasca sa ai grija de nepoti cit mai mult timp posibil, insa am incredere in ratiunea ta ca te va opri sa faci asta. Pentru ca stim cu totiii ca long term este un deserviciu facut nepotilor si Catiusei, plus ca e un amestec in familia altuia, chiar daca e un amestec dorit de ambele parti. Cum ziceai si tu, printii trebuie sa-si creasca copiii, nu bunicii. Bunicii vin in vizita din cind in cind.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: