Meniu Acasă

Alaptare, pana la adanci batraneti

Eu cred ca am deja vreo luna de cand n-o mai alăptez pe Cati. Zic „cred” ca nu stiu precis daca e mai mult sau mai putin pentru ca încheierea a fost un proces lent, natural si acceptat de ea cu usurinta, nu o întrerupere brusca, la o data fixa, dătătoare de tantrumuri si frustrări. Am încheiat, prin urmare, una dintre cele mai frumoase etape si totodata experiente ale maternității. Ii zic si experienta pentru ca alaptatul nu este doar etapa fiziologică de hrănire a unui nou-nascut, perfecta si auto-suficientă de altfel, ci inseamna si apropiere, tandrețe, candoare, alin(t)are, incredere, siguranta si protecție sufleteasca in cea mai dumnezeiască relație de pe pamant: cea dintre mama si puiului ei.

Nu vreau sa intru in polemici de perănting pe subiectul acesta pentru ca postarea mea nu este un sfat, ci o experienta personala, despre care numai eu am voie sa vorbesc. Nu caut cu postarea asta sa ma cert cu „mamicile” de pe internet, mai ales cu cele analfabete (sorry), ci sa fac un review unui „produs” pe care l-am folosit. Pe care il recomand, dar nu-l bag nimanui la gat (Doamne fereste, la propriu).

E bine (de) stiut, ca forurile internationale care conteaza recomanda ca mamele sa-si alapteze bebelusul pana la cel putin doi ani, iar daca pana atunci nu se poate, macar exclusiv pana la 6 luni. Varsta limita nu ofera niciun studiu stiintific, doar babele atotstiutoare. Alea care cica au fost si ele mame, dar gasesc dezgustator sa-si tina copilul la piept mai mult, ca se invata prost (ele cu gura lor o zic). Copilul meu, alaptat pana la 2 ani si jumatate, nu s-a invatat proasta deloc. Ba babele astea ar fi chiar culmea sa ma intrebe ce-a mancat de-i asa desteapta?…

La fel de bine (de) stiut e ca studiile stiintifice spun ca laptele matern e un elixir magic si se adapteaza nevoilor celui mic indiferent de varsta, ba chiar raportat la varsta, protejandu-l de boli. Iar faptul ca eu n-am stat niciodata noptile la capatai de copil bolnav e dovada clara ca lucrurile chiar asa stau. Nu cum babele atotstiutoare zic ca dupa vreun an mai ai doar apa chioara in țâțe (LOL). Eu pot sa bat pariu ca la cat sunt de istete, n-au supt niciodata nimic. Poate n-ar fi rau si nici prea tarziu sa-nceapa de-acum!

Bine (de) stiut e si ca aceste studii mai spun ca acesti copii alaptati fac mai putine tantrumuri pentru ca isi gasesc iute alin(t)area la sanul cald al mamei. Din nou si cu scuzele de complezenta ca mi-a iesit si de data asta, eu chiar am acasa „cumintenia pamantului”, care, spre informarea babelor atotstiutoare, nu inseamna bleaga. Daca vor studia vreodata DEX-ul vor vedea ca „bleg” e antonimul lui „cuminte”, nicidecum sinonimul sau. Asta pentru ca apropierea dintre noi (fizica si metafizica prin alaptare) a facut-o pe Cati sa inteleaga ca in mine poate oricand avea incredere. Chiar si cand ii spun NU.

Acum sa va marturisesc ceva. Eu, personal, habar n-am daca in realitate chiar exista vreo legatura intre faptul ca am alaptat-o pe Cati atat de mult si faptul ca-i acum atat de desteapta, sanatoasa si cuminte. Ceea ce cred mai degraba si vreau sa intelega toata lumea e ca daca alaptatul prelungit nu face niciun bine, cu siguranta nu face nici vreun rau. Ca, de fapt, asta e problema mea cu babele atotstiutoare. Nu ca nu inteleg beneficiile alaptarii, ci ca le transforma in bau-bau, iar asta e deja rea-vointa, nu doar nestiinta.

Acum, poate va intrebati ce m-a facut totusi sa ma opresc la 2 ani jumate si sa nu continui pana la 20 de ani jumate. Pentru ca daca pana pe la vreo 2 ani jumate, alaptatul a fost pentru noi doar lapte (la propriu) si miere, dupa, corpul meu, pur si simplu, a inceput sa dea semnale ca nu mai vrea. Incepuse sa-mi creeze o senzatie de disconfort, pe care inainte n-o mai simtisem. N-am simtit niciodata niciun disconfort ca alaptatul 2 ani si jumatate a insemnat practic 100% atasament fizic, adica neplecat de-acasa niciodata altundeva decat la munca si-napoi, ba asta a fost chiar o placere. Disconfortul de care vorbesc si care a aparut tarziu, era unul fizic, aproape dureros, pe care eu l-am tradus prin: gata, a venit momentul sa ne oprim. Asta a fost si momentul in care am inceput sa vreau cu adevarat asta, nicio parere neceruta de pana atunci (si-au fost multe) nefacandu-ma sa-mi doresc a o smulge pe Cati de la pieptul meu inainte. Prin urmare, am inceput, incetul cu incetul, sa-i explic situatia, iar, dupa o vreme, a inceput sa mi-o explice ea mie. „Mami, omy bebelusii dink didi!” (Mami, only bebelusii drink didi!”). Asa imi zice tot timpul acum, dupa care ma pupa si ma strange la pieptul ei mic, dar c-o inima mare, asa cum numai pe mine stie ea sa ma iubeasca.

De cand nu mai suge, e drept ca doarme mai bine si mananca mai bine. Inainte se mai trezea noapte pentru un „snack”, iar ziua țâța ii tinea de foame, dar probabil i-o si strica, pentru ca acasa ea altceva numai cu rugaminti manca. Dar cum in tot timpul acesta, pe toate graficele, Catiusa mea semana cu taica-su’, inalta si zdravana, am inteles ca singurul lucru gresit in ceea ce faceam erau grijile.

Si-acum cireasa de pe tort. Multe muieri nu vor sa alapteze ca zic ele ca li se lasa sanii, iar multe laptarese zic ca exact asa si e. La mine nici asta nu a fost asa. Eu nefiind chiar vreo dotata, de fapt, vorba lui Helen din Seinfield, se credea ca stau tot timpul cu spatele, alaptatul m-a scapat de „complexe”. Ah, si-un ultim flit babelor atotstiutoare: daca n-ai bidoane nu inseamna ca n-ai ce umple. Toate femeile, dotate sau nu, pot sa alapteze, desteptelor!

Categorii:Jurnal

Francisca

12 răspunsuri

  1. „Toate femeile, dotate sau nu, pot sa alapteze, desteptelor!” nu toate . Sunt atat de multe cazuri in care femei care vor sa alapteze nu vor reusi niciodata … Prematuritatea copiilor , sarcina gemelara (twins , triplets , etc ) , boli ale mamei . Sunt mame care aud expresii ca astea si ajung in depresie , crezandu-se mame nedemne . Altele care insista atat de mult cu alaptarea pana ajunge sa moara copilul de foame – am avut un caz clinic care m-a venit decedat de foame la 4 saptamani in UPU . Familie cu educatie . A fost sfasietor cazul . A venit in garda la 3 dimineata decedat . Avea 4 saptamani . Nascut cu vreo 3 Kg avea mai putin de 2 kg la 4 saptamani . Mama nu intelegea ca nu are cu ce alapta . Ca laptele ei era total insuficient . I se spusese sa il puna la san ca va face ea lapte … NU am sa uit in viata mea urletul femeii aleia cand i-am spus ca nu mai e in viata .
    Lucrurile nu sunt albe sau negre . Nu exista solutii universale . Iar 2 ani jumate nu este o limita exagerata, doar una care intra in limita superioara a normalitatii . Am cunoscut mama care alapteaza ” pruncul ” de 15 ani …. fara gluma . Se duce in pauza de scoala , il asteapta in masina in parcare sa il hraneasca .
    Deja e o moda sa alaptezi la varsta scolara … Parerea mea e ca se intra in patologic … Dar e doar parerea mea . E pe TLC un reality show recent pe tema asta .
    Asa ca parerea mea este ECHILIBRU in toate . Poti alapta ? Good for you ! . Nu poti ? Iarasi este bine . Slava Domnului , nu traim in Africa si avem acces la produse exceptionale . Copii vor creste foarte bine si sanatosi . Nu e nevoie de drame sau razboaie .

    1. Bine ca mi-ai lasat comentariul asta ca era exact ceea ce asteptam ca sa completez ce am zis mai sus. Desi stiam de la bun inceput ca fraza mea din final ar putea fi interpretata in felul asta, am lasat-o intentionat asa. Eu, de fapt, ma refeream strict la marimea sanilor care nu va impiedica pe nimeni niciodata sa alapteze mult si bine. Sunt in mare parte de acord cu comentariul tau in afara de o singura chestie. Ai zis acolo „Sunt mame care… insista atat de mult cu alaptarea pana ajunge sa moara copilul de foame”. Alea sunt doar duse cu pluta, iar asta nu are nicio legatura cu alaptarea.

      Apoi, eu nu cred, pana nu vad cu ochii mei, ca sunt copii alaptati la 15 ani. Poate doar cu forta. De ce? Pentru ca deja de la 2 ani un copil INTELEGE si ACCEPTA cand ii explici ca nu mai poti/nu mai vrei sa il alaptezi. Iar a veni cu un exemplu din asta e foarte demoralizator pentru mamele care aleg sa alapteze prelungit. Daca tot ne gandim la cele care nu o fac deloc de ce sa nu ne gandim si la cele care vor sa o faca putin mai mult?

      Inca o chestie, apropo de demoralizare, desi ce vreau sa zic e mai mult despre crizare. Am observat tendinta asta pe internet de foarte multe ori. Mame care sar de cur in sus ca prea pune internetul presiune pe ele. Doar pentru ca ele n-au putut/vrut/avut chef sa faca asa cum scrie la carte, imediat isi dau ochii peste cap ca ce tot atata sa nu se uite copiii la ecrane, ce-i aia sa le dai sa manance sanatos, ce-i aia sa-i alaptezi pana la 2 ani? Uite ca pe mine nu pune nimeni nicio presiune. De fapt, presiunea asta este cel mai bun instrument de parenting pe care il am la indemana. Simt vreo vina ca nu fac lucrurile perfect? Sau cand citesc ca altii reusesc sa le faca mai bine decat mine? Da, absolut. Dar este o vina constructiva, care ma motiveaza sa le fac zi de zi si eu mai bine, nu ma demoralizeaza si cu atat mai putin ma transforma intr-o cretina de aia de face spume la gura, scuipandu-si, de fapt, proprii copii, ca doar ei au de piedut dintr-o atitudine ca asta.

      1. Nu e asa simplu . Nu e alb si negru .
        Si da , am caz real de alaptare la teenagers in practica 🙂 . Si da exista in realitate . 🙂 O mica cautare pe google si o sa te surprinda 🙂 Si nu , nu cu forta . Doar prin obisnuinta . Adictie . Spune-i cum vrei .
        Normalul este un fir extrem de subtire . Niciodata nu poti sti cu siguranta clipa cand intram pe o deviatie . Dar aceea mama era normala doar ca isi dorea enorm sa alapteze iar cineva ii spusese ca daca ii da biberon nu va mai alapta . La inceput copilul plangea de foame dar pe masura ce trecea timpul , fiind slabit nu mai plagea si er amai mult somnolent . Mama happy ca doarme … A murit deshidratat.
        Mi-aduc aminte o scena de acum cativa ani . In spital cu gemeni . Nascuti prematur dupa placenta praevia , au fost gavati/hramniti pe sonda o vreme buna . Apoi la biberon cu lapte muls . Ai idee cum e sa te mulgi 3 luni pentru 2? SA alergi la spital la fiecare 3 ore sa le duci , sa fi acolo sa ii alaptezi ? Sa ti-i cantareasca dupa fiecare masa , sa te ameninte ca daca au luat 5 ml mai putin din 60 ml alocati ii vor retuba ?
        Era la masa de 6 , Rafa a adormit dupa 55 ml din 60 . Pur simplu . Nu avea chef sa manance mai mult atunci . Nurse-a venit sa il ia din brate sa-l tubeze . Fii-ca mea a refuzat . Plangea . Asta insemna ca acel copil sa mai stea in spital si mai mult ( intre noi doua , asta inseamna joburi in plus ptr nurse ) . A refuzat . A fost horror . Au hartuit-o dupa inca cateva zile . Si a urmat o mare sedinta in care medicii pediatri i-au dat dreptate fiicei mele . S-a lasat cu sanctiuni . . Pentru ca copii luau perfect in greutate , se dezvoltau perfect . Nu au putut fi hraniti la san niciodata . Dar au avut lapte de mama 3 luni de zile . Dupa laptele praf a fost perfect .

      2. Elena, am citit comentariul tau legat de gemeni si mi-am amintit ca si mama mi-a zis ca eu si fratele meu geaman am crescut cu lapte praf ca nu a putut sa ne alapteze, dar n-a avut probleme la sora cea mare. Presupun ca explicatia la gemeni/tripleti e ca sunt mai slabuti si nu au forta sa suga si pana i-au in greutate deja sunt obisnuiti la biberon si nu mai poti sa ii dezveti.

        Si tot mama zicea ca n-a remarcat sa fi fost mai bolnaviciosi decat sora cea mare, asa ca nu stiu daca chiar exista o legatura directa intre alaptat si starea de sanatate a copilului. Nu zic ca nu sunt beneficii la alaptat, si ca n-ar trebui macar incercat daca e de unde, dar personal cred ca se face prea mult tam tam pe o chestie ce ar trebui sa fie o alegere personala. N-ar trebui sa fie treaba nimanui cum iti hranesti copilul atata timp cat nu il lasi sa moara de foame.

      3. Eu am la job o colega care are gemeni (adolescenți acum), pe care mi-a zis ca i-a alăptat pana la 1 an jumate. Dar din ce tin eu minte nu s-au nascut prematur. Oricum si sa pompezi 3 luni de zile e mare lucru. Mai ales cand o faci pentru doi copii deodata. E nasol cand treci prin momente dificile la nastere, ca si eu am trecut prin multe, dar, din punctul asta de vedere, pe mine, personalul medical m-a ajutat enorm ca sa reusesc sa alăptez. De la medicul de familie pana la o asistenta întâlnită random in spital, toti m-au încurajat si ajutat efectiv. Lor eu le datorez 100% reusita asta. Si Cati pierduse in greutate in primele zile dupa nastere, mai mult decat normal, iar cand m-am dus la spital, asistenta i-a dat lapte praf, dar nu cu biberonul, ci printr-un sistem numit SNS. Este practic un fir lipit de sân cu leucoplast, care hrănește copilul artificial, dar in acelasi timp stimulează lactatia. Am continuat asta acasa pentru inca vreo saptamana si asa am reusit sa alaptez exclusiv pana la urma. Nu auzisem inainte de sistemul asta, dar daca e cineva interesat sa se documenteze bine despre el, ca poate fi salvator. Uite asa a primit si Catiusa niste lapte praf la inceput, dar fara biberon. In situatia aia, m-am opus eu vreo secunda laptelui praf? Bineinteles ca nu. De aia ziceam ca tanti aia de zici ca i-a murit copilul era dusa cu pluta. Nu poti sa-ti doresti atat de mult sa alăptezi incat sa-ti omori copilul din culpa. Adica ea nu stia ca 2 kg la o luna e o greutate periculos de scăzută? De ce nu s-a dus cu el la dr mai devreme? Ca si cu exemplul de adolescent alăptat, eu chiar nu cred ca trebuie sa venim cu exemple din astea exagerate cand vorbim de alaptare, ca si astea pot face rau. Femeile normale la cap vor incerca prima data si se vor opri atunci cand nu se poate.

        Eu cred ca tam-tam-ul asta privind alăptarea este bun, chiar si daca e exagerat, pentru ca altfel va fi mai mare tam-tam-ul companiilor de lapte praf, si nici asta nu e ok. De teama ca exista si mame care nu suporta adevarul (științific), nu ne putem feri de cuvinte!

      4. Nici un tam-tam nu e bun . Acum 30 de ani si peste nu se facea atata tam-tam si alaptarea era un lucru natural , intr-un procent mult mai mare decat acum . Nimeni nu te batea la cap . Era instinctual. Alaptai ptr ca acel copil avea nevoie de tine .
        E aceeasi psihologie ca la copilul mic . Cu cat push mai tare cu atat o ia razna intr-un sens sau altul . Alaptat natural sa nu , este o alegere personala care nu ar trebui sa priveasca pe nimeni . Este intre tine si prunc. Nu ai nevoie de justificari pro sau contra . Nu ai nevoie de o societate care sa te premieze sau culpabilizeze. Nu trebuie pornita o cruciada pentru asta .
        Linia in care echilibrul uman se rupe este extrem de fragila . Nu trebuie sa impingem mame si asa cu un echilibru precar postpartum catre depresii care nu duc la nimic bun.
        Si nu demoniza laptele praf . Este cercetare stiintifica in el, a salvat prunci de la moarte si nu exagerez.
        Mai important decat cu ce ii hranesti este dragostea cu care ii inconjori , echilibru in educatie . Cum ii pregatesti pentru viata. Copii mjci problema mici , copii mari probleme mari .
        De curand am citit un text plin continut dar al carui autor nu reusesc sa-l gasesc . Meritat citi incet si inteles. Am 10 ani de practica in medicina de familie aici . Am multi copii pe care i-am vazut crescand si pot spune ca felul in care evoleaza lucrurile este ingrijorator . Prea multi adolescenti cu depresii . Prea multi ajung sa caute fericirea in droguri sau medicatie …
        In Romania faceam medicina pediatrica de urgenta . Si acolo vedeam tragedii dar aici am inteles si cauzele pentru care se ajunge la ele . Din pacate drumul spre iad este pavat cu intentii bune .

        https://acasauniversulmeu.blog/2020/01/21/despre-parenting-si-curiozitate/
        As vrea aa aflu autorul textului .

      5. Si-acum de ce alăptarea nu mai e asa de naturala daca acum 30 de ani era? Nu cumva din cauza tam-tam-ului companiilor de lapte praf? De ce laptele praf nu este acum cel la care se apelează doar in caz de necesitate medicala, ci e principala sursa de hrana a bebelușilor in zilele noastre? Intreb pentru o prietena. Comoditatea laptelui praf e principalul motiv pentru care majoritatea femeilor dau copiilor lapte praf, nu faptul ca asa isi salvează copiii de la moarte, sa fim serioși. Cand zic comoditate nu ma refer la faptul ca e mai usor sa dai lapte praf, ca nu e, dar copilul poate fi lasat si cu altcineva, iar mama poate lipsi oricat de acasa. Acesti 30 de ani sunt aceiasi în care femeile au inceput sa aiba joburi. De aceea un concediu de maternitate prelungit e foarte important. Nu zic ca e ceva rau in asta, ci ca let’s the reality!!!

        In legatura cu articolul anonim, e o chestie alarmistă si grosier generalista in care zice, corect de altfel, care sunt efectele parentingului modern inteles si aplicat GRESIT. Exact asta zice si in articol: “Copiii și tinerii hipersensibili sunt produsul metodelor moderne de parenting înţelese greşit și aplicate eronat.” Mie imi place sa citesc mai degraba care sunt efectele parentingului modern inteles si aplicat CORECT. Acel parenting bazat pe blândețe si respect, despre care generațiile anterioare nu prea au auzit.

      6. Lapte praf era si pe vremuri , nu o inventie a ultimilor 30 de ani. Iar reclame slava domnului nu-s inventia anilor 2000. Joburg aveau si mamele noastre , si noi cand v-am crescut . Asta e viata draga mea. Nu putem sta acasa in concedii prelungite .
        Realitatea este ca nici femeile nu mai au aceeasi structura ca acum 30-50 de ani . Vietilele lor sunt mai stresante . Nasc copii mult mai tarziu . Raman insarcinate mult mai greu . Doar nu crezi ca trec prin cosmarul IVF urilor doar ca nu le mai place sa faca sex .
        Asta e o realitate medicala . Crezi ca alaptarea face exceptie de la regula .?
        Este ca si cum ai spune daca eu am facut un copil toata lumea poate …. Ei bine, nu . Nu toata lumea poate . Este la fel cu alaptarea . Unele au probleme metabolice , altele pshice ,

  2. Sunt probleme care fac mai fragila femeia .
    Cat despre parenting … din pacate am din ce in ce mai des adolescenti care vin sa se trateze pentru stress, anxietate, depresie … iar asta mi se pare un semnal de alarma . Le stiu de ani familiile . Stiucu cat de multa dragoste i-au inconjurat. Cu cate oportunitati i-au servit . Cat au investit in scoli , timp petrecut cu ei , extraactivtati …. doar ca sa-i tina fericiti . Si nu sunt.
    Daca cineva vrea , poate intelege ca undeva ceva este gresit .
    Trebuie sa ii lasati pe copii sa simta si partea mai putin frumoasa a vietii altfel ce este greu ii va lovi si nu vor sti sa se ridice . Pentru ca mama iarta , nu si viata , nu-i asa? 🙂

    1. „Mai important decat cu ce ii hranesti este dragostea cu care ii inconjori”, apoi „din pacate am din ce in ce mai des adolescenti care vin sa se trateze pentru stress, anxietate, depresie. Le stiu de ani familiile . Stiucu cat de multa dragoste i-au inconjurat” – Eu nu mai inteleg nimic. Dar eu zic ca fiecare sa inteleaga ce vrea si sa faca asa cum vrea, ca traim intr-o tara libera si avem voie.

      1. In prima fraza era vorba despre faptul ca indiferent cu ce si cum ii hranesti este mai important sa o faci cu dragoste . In a doua este vorba despre dragoste care inlocuieste educatia . Tu ca parinte ai datoria sa-i pregatesti pentru viata nu doar sa te bucuri ca exista in viata ta ( asta e treaba bunicilor :))) – glumesc , incerc sa nu imi rasfat nepotii ptr ca asta nu le va aduce nimic bun :))) asta nu inseamna ca ei nu stiu cat ii iubesc sau ca ei nu ma iubesc ptr ca nu le fac toate poftele . Doar ca nu cred ca pot avea tot ce isi doresc fara efort .
        Da , este o tara libera Fran . Dar libertatea mea nu poate sa aduca nefericirea altuia . Nu pot si nu vreau sa arunc cu piatra in alte femei doar ca nu au putut sa alapteze si eu am facut-o . Pentru ca pietrele morale lasa urme adanci si rup un echilibru si asa fragil .
        Nu am sustinut nici o clipa ca alaptarea nu este cea mai buna optiune in primele 6 luni de viata . Doar ca spre deosebire de ce crezi multe femei nu o pot face . Si ti-am dat exemplul fiicei mele . Dar am multe altele pentru ca am facut o viata pediatrie si am experienta clinica . Cand tu esti asa categorica, femei care nu au reusit asta sufera. Tu ai dreptate aparand alaptarea dar nu o fa ranind . Pentru ca rezultatul va fi exact cel opus . Este exact ca atunci cand spui ceva unui copil si el face invers. Si nu asta e scopul, nu? Tie iti placea cand te presa anturajul sa faci copii? Sau cand te intreaba repetat cand il faci pe al doilea( sa nu imi spui ca inca nu ai primit intrebarea ” cand ii faci un fratior ? ” ) :))

      2. Te rog frumos sa-mi citesti din nou comentariile si sa revii cu altul atunci cand cand imi spui exact unde am aruncat eu cu pietre si ce mai aberezi tu pe acolo ca as fi facut eu. Pana atunci, ti-am zis si mai sus, intelege ce vrei si fa cum vrei! O zi buna!

%d blogeri au apreciat: