Meniu Acasă

Am ajuns sa seman c-un artar

In fata clădirii unde lucrez e un artar. In fiecare dimineata, de 6 ani acus, vad arțarul asta inmugurind, înverzind, inrosind si albind. An dupa an, ii observ usor visatoare, statornicia asta a schimbărilor firești. Ma uit la el si ma gandesc ca de cativa ani încoace eu ii seman. Nu se intampla nimic in viata mea, in afara de schimbarea naturala a anotimpurilor (mai la figurat, asa), si nici n-am nevoie. De multe ori m-am gandit ca as putea trai o vesnicie asa, daca s-ar putea. Daca nu, macar toata viata.

Si-aici mor oameni pe șosele sau prin spitale, chiar daca mai mult in evenimente nefericite decat in statistici îngrijorătoare, ba, nu cu mult timp in urma, si aici a avut loc un soi de Colectiv, in urma caruia au murit, ce-i drept, cai, nu oameni. Si aici miniștri, ca si oameni care traiesc la bloc, se dedau mișmașurilor si descurcarelilor mai putin oneste. La nivel social insa, lucrurile astea, am observat, sunt tratate cu discreție. Nu cu tăcere. Cu discreție. Nu se face tam-tam si rapapapam (pe Facebook), din ala de face ca valurile de revolta, prin succesiunea si repetitivitatea lor obositoare, sa devină, de fapt, valuri ale bucuriei. Care, in lipsa unei directii, dau macar un sens, chiar daca de neînțeles, vietii.

In mine parca nu mai fierbe sângele ala balcanic, m-am răcit si eu, ca un străin. Mi-am gasit sensul si chiar plăcerea intr-o viata in care nu se intampla niciodata nimic, in afara de schimbările naturale ale anotimpurilor (mai la figurat, asa). Am ajuns, si nu de azi, de ieri, ci de ani intregi, la viitorul pe care mi l-a prezis șeful meu de pe vremea cand ma pregăteam sa plec (unul dintre cei care, mai săptămânile trecute, facea parte din aleșii fostului viitor președinte al României, la celebra dezbatere de la BCU). „E bine ca ati ales Canada, pentru ca in Canada nu se intampla niciodata nimic”, mi-a zis el. „Nici in Romania nu se intampla niciodata nimic. Dar, intelegi tu nuanța…”, a mai zis el, clipindu-mi dintr-un ochi. Atat de tare ma bucur ca am ajuns la vorbele lui si-atat de mult a ajuns sa-mi placa statornicia asta a schimbărilor firești, ca mi-e tot timpul teama sa nu se schimbe.

Categorii:Jurnal

Franci

3 răspunsuri

  1. Mă mir că n-au comentat deja capitaliștii Elena sau Mike, să-ți explice că nu ai o viață făină, ci că ai nevoie de niște challengeuri, ca să nu te plafonezi… un șomaj, un cancer, un accident etc. … cum altfel am evolua ca specie dacă nu ne-am confrunta cu provocări? Tz tz tz…
    ps : sunt sarcastic, bineînțeles că nu-ti doresc nimic rău
    pps: minutul 7:15. Danemarca=URSS 😂 https://youtu.be/zsdDQD0CWLk

  2. O sa-ti raspund o singura data chelule, strict ca sa nu mai spamezi blogul cu comentarii tampite de comunist sociopat, scuze pt pleonasm. Tu cauti sa provoci scandal ca asa e subspecia voastra de fascisti (nu te obosi, extrema dreapta e anarhia), eu am decis sa te ignor, asa ca asta e singurul comentariu din partea mea pe care-l pupi. Nu te obosi cu altele, nu-ti voi raspunde si f probabil, Elena a decis acelasi lucru. Singura cale umana sa distrugi un troll e sa-l lasi sa moara de foame.

    Eu, spre deosebire de tine, inteleg ca oamenii au pareri si viziuni diferite, chit ca nu-mi convin mie. Dar respect dreptul oricui de a vedea lucrurile intr-o anumita lumina, pana cand li se scoala unora sa-mi bage pumnul in gura ca drepturile lor sint mai importante ca ale mele. Fran nu a facut asta, ne-am spus parerile si gata. Comentez la ce am o opinie, nu-mi pierd timpul sa conving/(re)educ/convertesc pe cineva, nu ma plateste nimeni pt asta :)) Imi spun opinia si cine e de acord bine, cine nu… sa-i fie de bine!

    Asa se explica misterul ca cel putin eu n-am comentat si nici n-am de gand sa-i spun lui Fran ca are o viata de kkt. Pt ca nu comentez despre cum percepe ea viata ei, ci despre un sistem socio-economic care are niste efecte prezente si viitoare, pe care, personal, le consider negative pe termen lung.

    1. Mike, nici nu vei mai avea ocazia sa-i raspunzi si alta data, pentru ca pe blogul meu asta ii va fi ultimul comentariu. Omul este pur si simplu dus cu pluta.

%d blogeri au apreciat: