Meniu Acas─â

Canada, in topul testului PISA. Romania…

Potrivit testelor PISA, Canada s-a calificat in lume ca „education superpower”. E pe locul 2 la „Reading”, comparativ cu Romania care e pe locul 47 ­čĄô. Ceea ce inseamna ca jumatate din adolescentii romani sunt analfabeti functionali. Adica nu pricep ceea ce citesc. Nu am trecut prin sistemul educational canadian, cel putin nu ca licean, ca sa stiu de ce sunt atat de buni, dar am trecut, si nu ca gasca prin apa, prin cel romanesc si stiu de ce sunt atat de prosti. Din cauza sistemului de „invatare” pe de rost. Am terminat demult scoala, si chiar nu mai stiu cum o mai fi acum, dar ceva logic imi spune ca daca nu la fel, sigur mai rau. Tin minte si acum cum venea fufa, pardon profa de istorie si toata ora ne dicta lectia, iar noi, sub rasuflarea obosita a pixurilor pe hartie, alergam pe foaie ca nu cumva sa pierdem un cuvant. Ce-au facut romanii la Plevna? Ce-au facut si la PISA, vorba aia. Asta se intampla cand avea chef de ora. Cand nu avea, ne punea sa facem noi toata treaba. Adica sa ne copiem singuri lectia din carte. Desi cartile erau ale noastre si le luam cu noi acasa. Cand ne asculta, in ordinea catalogului, voia sa-i vomitam totul cuvant cu cuvant, in ordinea in care ni le-a dictat ea. Nu intelegem o iota din ce citeam. Pentru ca nu patrundeam niciodata cu gandirea (critica si analitica) buchia cartii, ci numai cu privirea (tampa). Si nu pentru ca nu ne ajuta mintea (macar pe unii), ci profesorii, care la randul lor, erau exact niste analfabeti din astia functionali. Asa ca rezultatele actuale ale testului international nu sunt deloc suprinzatoare, pentru ca eu chiar cunosc analfabeti care pun azi note in catalog. Unii mi-au fost colegi.

Prima data cand am inteles cat de mult (timp) am pierdut invatand gresit a fost in anul 3 de facultate cand am avut norocul sa merg cu o bursa Erasmus in Franta. Profesorii nu dictau niciodata lectii, ci dadeau lectii. Vorbeau liber si raspundeau la intrebarile spontane ale studentilor, fara teama ca ar putea fi prinsi cu raspunsul nestiut. Si aici, in Canada, am fost de multe ori mirata ca profesorii nu aveau intotdeauna raspunsurile la ei, si recunosteau asta. Mirata ca recunosteau, nu ca nu stiau. Venita dintr-o tara unde profesorii aveau intrare speciala in scoala, discutiile astea ca de la egal la egal intre elev si profesor, intai m-au socat, apoi le-am apreciat. Revenind in Franta, elevii nu scriau deci dupa dictare, ci luau notite, ceea ce era deja un prim filtru de trecere prin gandire. Tin minte si acum cand am cerut notitele unui coleg si nu am inteles nimic, dar absolut nimic din ele pentru ca fiecare cuvant era prescurtat. Accentul nu cadea deci pe cuvinte, ci acestea erau ca niste bolduri care propteau ideile in minte.

O alta chestie interesanta in Canada, si noua pentru mine, au fost evaluarile cu cartea deschisa. Asa-numitele open-book exams. In Romania examenele cu cartea deschisa (pe genunchi), erau doar cele in care, de asemenea, copiai. Si cu cat scriai mai mot-a-mot, cu atat profesorul isi dadea seama mai putin ca nu stii nimic. Sa-i lasi insa copilului cartea in fata si sa n-aiba ce copia din ea, aia e toata ideea. Si probabil succesul garantat al unui test PISA.

Asa ca nu ma mira deloc ca Romania e inca la coada (vacii). Testele astea mi-au daramat si un mit, de fapt, doua. Ca romanii sunt exceptionali la mate, iar canadienii, niste mediocri. Matematica pare intr-adevar punctul cel mai slab al canadienilor, daca e sa ne raportam la rezultatele testului PISA. Dar asta comparativ cu celelalte categorii evaluate. Ca tara insa, e in top 10 si la matematica. Romanii in schimb, sunt intr-adevar exceptionali. Prin exceptie. Caci olimpicii aia internationali, exact asta sunt, niste exceptii. Ca in matematica.

Si acum in loc de concluzie, am o intrebare. Nu trebuie sa stiti raspunsul pe loc. Dar sa veniti cu el data viitoare…Ce credeti ca se va intampla cu adolescentii romani care nu sunt analfabeti?

Categorii:Jurnal

Francisca

30 de r─âspunsuri

  1. Parerea mea este ca mult se datoreaza aici parintilor emigranti . O mare parte din ei reusesc sa isi impinga mult copiii catre reusita … sunt atatea sisteme de meditatii care prospereaza de nici nu iti poti inchipui . Exista o dorinta de reusita si competitie si asta cheia . Cred ca de departe chinezii sunt in top .
    Revenind la testele PISA uite aici modele de testare ­čÖé
    https://www.parintiicerschimbare.ro/teste-pisa-timss-pirls/modele-teste-pisa/

    Apreciaz─â

    1. Si indienii sunt foarte ambitiosi. Competitia se da insa cu sine insusi in primul rand, si spun asta pentru ca notele sunt intotdeuna secrete. In afara de profesor si elevul care le primeste (+parintii, evident), nimeni nu le mai stie. Asta inseamna ca nu exista conceptul de cel mai prost din clasa, ci eventual un elev slab pregatit, care necesita improvments. Rolul profesorului este essential. Si da, ai dreptate, si al parintilor, si al modelelor din societate, in general. Daca un copil vede ca in viata reusesti daca iti umfli botul cu botox si nu mintea cu carte, poti sa-l contrazici?

      Am vazut teste PISA. Nu sunt grele, sunt doar logice si se axeaza pe aplicabilitatea cunostintelor de baza in viata reala, exact ce nu le poti cere unora care acumuleaza cunostinte (pe termen scurt) prin memorare. Si acum vorbesc de cei care macar le acumuleaza, chiar si asa…Eu m-am desteptat in sensul asta abia dupa ce am iesit din scoala. Desi cred ca am ramas cu destule sechele…

      Apreciaz─â

      1. Fran , cred ca scoala inainte de revolutie era un pic mai buna decat ce ati apucat voi . Se baza e drept pe multa memorare dar aveam profesorii-dascali care dupa 89 au inceput sa dispara … rar am mai regasit printre profesorii copiilor mei cu adevarat dascali .
        La indieni ma gandeam dupa chinezi e drept dar ei au un gen de inteligenta fara imaginatie . Nu stiu sa explic nuanta mai bine ­čÖé

        Apreciaz─â

      2. Ah, de ce nu m─â mir─â c─â boomerita Elena, n─âscut─â ╚Öi crescut─â la Bucale, duce dorul „good old times”, c├ónd la 15 ani profesorul de matematic─â ne dadea cu capul de tabl─â ├«n prima or─â dintr-a 9a pentru c─â venisem din ╚Öcoala general─â (cea mai bun─â din ora╚Ö, unde facusem matematic─â cu cel mai bun profesor) f─âr─â s─â ╚Ötim Swartz-Cauchy-Buniakovski… Iar acum la testele PISA li se d─â s─â rezolve ceva cu regula de 3 simpl─â…
        Dacă Elena ne mai zice că și ea si-a luat bătaie cu arătătorul și i-a prins bine atunci tabloul e complet, chiar dacă ea e dislexică (Fran, nu e o jignire, femeia chiar e, a recunoscut mai demult).
        Eleno, io-te ce zice nenea ─âsta aici
        https://republica.ro/educatia-mea-a-fost-un-dezastru

        Apreciaz─â

      3. Eu nu am luat nici macar o palma in 15 ani de scoala asta nu inseamna ca nu se intampla sau ca era ok . A fost lucrul pe care l-am interzis categoric profesorilor copiilor mei . .BTW Nu mi-s boomer ci sunt generatia x macar atat sa fi stiut :))) … cat despre dislexia mea , nu vad legatura .

        Apreciaz─â

      4. Încă un articol pentru Elena

        Except├«nd nostalgicii incurabili ai vremurilor ceau╚Öiste, aud acea melancolie transformat─â ├«ntr-un soi de certitudine ╚Öi din gura unora care, de╚Öi nu s├«nt nostalgici ├«mp─âtimi╚Ťi, au acest derapaj de la realitate ├«n ceea ce prive╚Öte ╚ścoala rom├óneasc─â de dinainte de ÔÇÖ89. Pe vremuri, spun ace╚Ötia, se f─âcea carte, nu ca acum.
        https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/se-facea-carte-pe-vremea-lui-ceausescu-1

        Apreciaz─â

      5. Tu esti din categoria celor ce citesc fara sa inteleaga .? Am zis un pic mai buna , nu excelent─â. Mai erau cativa profesori dedicati . Nu multi dar mai erau . Dupa 90 a fost totul in cadere continua . Oamenii plecau , se reorientau , etc . Si totul a fost in cadere pana in anii in care am plecat . Dupa 90 am sperat ca ce era greoi si inutil sa dispara din scoala romaneasca . In loc de asa ceva programa s-a incarcat cu noutati fara sa inlature tot ce era desuet si inutil .

        Apreciaz─â

    2. „Cred ca de departe chinezii sunt in top” – s─â-╚Ťi cre╚Öti tu copiii ├«n modelul chinezesc, „tiger mom”…
      Stau ╚Öi m─â uit la „v├órfurile” de azi, gen Elon Musk, Mark Zuckerberg, Bill Gates etc. … la naiba, nu e nici unul chinez. Da da, ╚Ötiu, exist─â ╚Öi Jack Ma, care n-a inventat nimic, e un simplu intermediar, ╚Öi care a zis c─â sclavii ar trebui s─â fie ferici╚Ťi s─â lucreze 12 ore pe zi, 7 din 7 (btw, capitalistul Mile Bla approves this).
      Eu dac─â as avea copii as prefera s─â-i educ ├«n sistemul finlandez, estonian, canadian etc. dec├ót ├«n sistemul chinezesc sau indian, competi╚Ťional p├ón─â la throat-cutting.

      „the couple’s daughters, Sophia and Lulu, were never allowed to attend a sleepover, get any grade less than an A, fail to come first in any class except gym and drama, and had to play the piano or violin. No exceptions, no excuses. It continued through the time she called Sophia „garbage”, and threatened to burn her soft toys. They were pushed to spend so much time practising musical instruments that Rubenfeld once found Sophia’s teeth marks in the piano.”

      Apreciaz─â

  2. Stai sa vezi indoctrinarea marxista care deja are radacini solide aici. Se plang unii parinti ca la scoala se preda copiilor politica (ofc d-aia ca left = good, right = evil) in loc de matematica. Cine are pareri diferite de „d-na” e bullied. La scolile catolice se va preda despre gay si trans (observau unii doctori din UK ca-n ultimii 10 ani s-au dublat sau triplat numarul de copii care brusc se identifica trans. Coincidenta, n-are legatura cu indoctrinarea de la 4 ani si cu povesti citite de drag queens aka barbati imbracati – a fost la ziar ca unul a uitat sa-si puna chiloti .. oopsy! – in femeie aratand ca un haloween monster). You know… all the important things in life.

    Vedeam pe Twitter cum destui in varsta considera ca sistemul de invatamant canadian a decazut fata de anii ’70-’90 (la fel si-n SUA), totul e impins spre ideologie, in loc de cultura generala sau actual knowledge. AM urat scoala formala toata viata mea, dar pana si-n RO se mai schimba lucrurile. Sint educatori sau profesori care vor sa faca treaba buna (stiu personal cativa), ramane doar sa fie sprijiniti.

    Eu mi-aduc aminte la ceva examen in facultate la mine(particulara ca deh… statul nu m-a vrut, poveste lunga) unde cartile puteau fi folosite fara probleme. Sau ca puteai scapa de examene (am scapat de cateva asa) prin prezenta si activitate la ora sau participat la chestii extra dar related – de ex, la management cu profesor fost lucrator in comert exterior dar care dicta in draci, insaaaaa omul avea pasiunea sa facem simulari de negocieri si am fost 4 echipe care ne-am pregatit si am negociat contracte. Am participat (personal, mi-a placut) am scapat fara examen. Intr-un final, depinde de profesor. Si vorbim de Ro anilor early 2000.

    Nu stiu cu cat tineret canadian (aia nascuti dupa ’90-’95) ai avut tu de-a face, dar din ce-am observat eu patternul majoritatii canadiene ‘educate’ e: sa aratam si sa ne purtam cool si modern, stat drept ca scandura with a ‘I know it all’ look, competenta spre 0, lene spre infinit – jos capitalismul! Si pt cat de buni sint la reading, al dracu de multi suck at comprehension.

    Caz anedoctic (sau cum s-o scrie): la banca sa trimitem ceva spre Ro. Tinerelul de acolo, cool si nice, n-a vrut sa accepte pana cand nu a vazut cu ochii lui, ca iban-ul romanesc era corect si ca porcaria lor de platforma online sux – by default e vina TA, tarane, nu a lor. A tinut-o ca e iban-ul gresit, pana cand a facut manual cu ce au ei si sa vezi minune.. a mers! iban corect, site prost. Tineret ingamfat care stie mai bine ca tine pana cand i se dovedeste verde in fata ca nu. Si atunci, they shrug it off (un „aaaa… hm”) si continua as if nothing happened, ei tot cool si minunati sint (asa i-a invatat sistemul ca ei nu pot gresi vreodata – nu am dragoste pt sistemul opus practicat in Ro si Fr! dar si cel canadian e o abominatie) tu tot taran prost esti in fata lor.

    Si ca sa-ti raspund la intrebare, analfabetii reali sint f rari oriunde. Restul de 99.9% vor avea traseul normal: facultate required but inutila pt majoritatea, un job, plimbari prin afara, poate emigrare.

    P.S: Lore a avut test de limba pt ceva guvern related, ca DALF-ul nu e de ajuns se pare. Cat astepta pe hol, intamplator era si ora de franceza – curs intensiv pt angajati – unde se preda gramatica. MI-a zis ca totul era asa de incet si de calm c-a apucat-o somnul. Cand punea profesorul intrebari, ea incerca sa raspunda in gand ca antrenament. Trecea un secol pana raspundeau ceva aia. Relaxare maxima se pare. Daca in Ro era/este extrema disperata si autoritara, in Ca e extrema opusa, de-i strangi de gat pana cand pricep sau fac ceva. Timpul sta in loc, turnul de cristal se inalta, lumea reala cu deadlines si solutii care nu se potrivesc cu teoria nu exista.

    P.P.S: Am vazut acu niste timp ceva curs de programare de la Harvard. Am crezut ca ma uit la gradinita. Daca asa de retard si imbecil a ajuns sistemul la o facultate care intr-o vreme era de top, unde se folosesc tehnici pe care doar la copii sub 12 ani le-am vazut, lipseau papusile dar aveau cadouri!!! pt participantii la diverse ‘povesti’, nu ma mira. Si spun asta, pt ca int-run final sistemul Ca tinde sa se muleze dupa cel US, mai ales la nivel de facultate. SI traiectoria e catre dumbing down everything, dar se inmultesc activistii social justice peste tot.

    Apreciaz─â

    1. „Si pt cat de buni sint la reading, al dracu de multi suck at comprehension.” – Reading inseamna „comprehension”. Nu sunt buni ca stiu sa citeasca, toti stiu asta, ci ca, tocmai, si inteleg ceea ce citesc.

      „Relaxare maxima se pare.” – Nu stiu de cazul despre care vorbesti tu, dar iti spun eu ca am facut cursuri in Canada si nu e deloc relaxare maxima. Am invatat Contabilitate 75% din clasa, din ceea ce ne preda profesorul la ore. Acasa doar reimprospatam cunostintele inainte de examen. Am luat examene cu A+ pe cunostinte INTELESE in clasa. Cunostinte pe care le aplic acum zi de zi la munca.

      Tu vezi niste tineri care se poarta cool si modern, si, din descrierea ta, sfidatori si inganfati, eu ii vad la job (nu au 15 ani, e drept, ci 23, 24), abia iesiti din scoli, si sunt super respectuosi. Nu cred ca sunt trans. Sau poate doar nu mi-au zis mie. E adevarat ca nici eu nu i-am intrebat.

      Apreciaz─â

  3. Aia cu trans-ul o sa te lamureasca Cati peste 5-7 ani. Tineretul de care vb eu are peste 23 de ani si evident, descrierea mea e o abstractie a ceea ce am vazut, nu o descriere exacta a 99% din indivizi. N-am zis ca nu sint respectuosi, am zis ca atitudinea lor (aia cultivata de la gradinita) e f enervanta tinand cont de discrepanta intre imaginea fals proiectata si actual skills. Si cat de usor ignora greselile pe care le fac. Ofc am vazut si tineret f ok la nivel de competente, dar aia nu-s asa de mainstream. As zice ca, cu cat vezi mai frezata frezura si mai dreapta statura, cu atat ai sanse sa dai peste cineva care va avea o privire tampa la o intrebare care nu face parte din scriptul lor. Si care se va purta ca si cum AR AVEA IDEE de ce face sau ce zice. Pana cand constanti ca bullshituiesc la maxim si ti-au pierdut si timpul, doar ca sa nu zica: nu stiu, dar ma interesez si-ti spun. Exista un obicei f tampit prin Canada, de a te invarti in jurul cozii sau mai rau de a ignora atunci cand de fapt nu stii sau nu vrei. Eu dau vina pe scoala ca doar acolo invatam chestii, nu?

    Ca sa formulez scurt, ce nu-mi place mie la sistemul canadian mult laudat si premiat este ca incurajeaza mediocritatea si forma fara fond (nah, ca asta tot mi-a ramas de la ora de romana). Imagine si incredere maxima, competente average. Poate firma ta angajeaza numai oameni competenti, se intampla. Dar in the rest of the world, sansele sa dai de bun sau prost tin de average si de noroc.

    Apreciaz─â

    1. „Poate firma ta angajeaza numai oameni competenti” – Nu stiu daca firma mea angajeaza numai oameni competenti, dar ce stiu sigur e ca toti avem zile mai proaste (la propriu).

      Atitudinea aia de care vorbesti tu pe care o invata ei la gradinita e iarasi ceva ce noi nu avem, cel putin nu din scoala, dar as zice ca nici de la parinti. N-am fost niciodata incurajati sa avem atitudine (nu ma refer la obraznicie), mai ales fata de profesori, prin obiceiul lor mizerabil de a ne umili, prin abuz de putere (fizica). Aia erau adevaratii bullies pe atunci. Mie o imbecila de profa de muzica mi-a dat odata o palma peste fata de-a inceput sa-mi curga sangele din ureche. Doar pentru ca am indraznit sa apas clapele unui pian. Profesoara de romana imi batea colegii cu rigla intoarsa cu o sete de zici ca avea orgasm cand o facea. Profa de istorie, alta, nu cea din text, ne palmuia cu cate 10 perechi de palme deodata. Pe amandoi obrajii. Si eu mi-am luat-o (iar eu chiar eram una dintre tocilarii clasei)…Ca acesti copii au atitudine si cand nu e necesar, ok, pot fi de acord ca se intampla, dar probabil ca defense mechanism. Mie, altceva mi se pare mai caracteristic canadienilor, in sens negativ. Lipsa de asumare a raspunderii in cazul in care fac o gafa. Au tendinta de a o pasa de la ei. Am intalnit cazuri, dar mai mult in randul alora mai in varsta decat a celor tineri.

      Apreciaz─â

      1. Eu din fericire n-am avut parte de asa psycho ca profesori. Am avut faza cu rigla la palma in clasele mici, dar doar o data, toata clasa. Din fericire, a cazut comunismul si s-au schimbat metodele. Am mai prins unele profe isterice, dar in genere, normalo-mediocri cu ceva exceptii pozitive.

        Mi se pare ca sistemul vestic, si cel Canadian e tot pe acolo, e la o extrema opusa. Nu e bine sa tratezi copiii ca pe niste animale care trebuie imblanzite (reminiscente comuniste), dar nici sa incurajezi ego-ul, victimizarea (cautarea voita de opresori) si gloria mediocritatii unde toata lumea e binevenita atat timp cat toti formam un echo chamber.

        Un echilibru e necesar aici si din pacate, dupa cum am spus, sistemul public de educatie devine un fel de indoctrinare ideologica unde dicteaza tirania victimizarii si a grupurilor speciale, o jungla pasiv agresiva unde opiniile diferite sint pedepsite. Si nu e de mirare, tinand cont ca profesorii si personalul administriativ sint cam paraziti (cu exceptiile de rigoare), unde preocuparea e sa faca politica de birou + politica in cadrul sindicatului de cum sa mai suga bani de la platitorii de taxe privati (aia care produc ceva).

        Apreciaz─â

  4. Hello Fran! ╚Üi-ai ales bine subiectul c├ót sa Strici lini╚Ötea multora! Haha. Baiatul nostru e la ╚Öcoala, clasa 1. Ne obi╚Önuim cu sistemul ├«mpreuna cu el. La o ╚Öedin╚Ťa cu profesoara lui, ne-a impresionat ca a zis preocuparea noastr─â este ca studen╚Ťii sa ├«╚Öi ating─â poten╚Ťialul, diferit de modelul in care am crescut unde trebuia sa fii mai bun dec├ót copii vecinilor. ├Ämi aduc aminte c├ót stres era ├«nv─â╚Ťatul pe de rost, f─âr─â rost. E diferit sistemul de aici, cu bune ╚Öi rele, dar m─âcar exista mai mult─â preocupare fata de aspectul uman ╚Öi ce ├«ncerci sa ob╚Ťii in urma educa╚Ťiei.

    Apreciaz─â

    1. Buna Iulia. Exact ce-i ziceam mai sus Elenei. Competitia nu se da intre copii ca sa aiba mamele (proaste) cu ce se mandri in fata cumnatelor. Conteaza mai mult potentialul pe care un copil il poate atinge intr-un domeniu anume. Se dau note, dar alea evalueaza capacitatea unui singur individ vizavi de standarde, nu capacitatea lui comparativ cu a altora.

      Apreciaz─â

      1. Stai sa ├«naintezi in scoala si ai sa vezi destule :)) .competitia de genul asta este mai subtila dar exista si aici si oriunde in lume . :)) Pana la capat competitia este buna atat timp cat duce la progres . Fara ea ne-am plafona ca umanitate. Chestia ca trebuie sa te intreci doar cu tine insuti e un big BS identic cu good job spus din varful buzelor . Acei copii care nu se invata cu un sistem competitive sunt candidatii la depresii . Fara gluma , ma sperie cat de usor clacheaza generatia crescuta asa. Caracterele trebuiesc antrenate progresiv, gradual de mici … altfel nu vor intelege nici de ce trebuie sa se trezeasca dimineata sa mearga la munca …
        Amuzate cu asta dar ceva este incorect , nu are legatura cu milenials https://youtu.be/Uo0KjdDJr1c
        Am zilnic in office personaje similare care vin ca sunt depresate din cauza profesorilor , angajatorilor , etc . Nu sunt pregatiti pentru viata .

        Apreciaz─â

      2. Am citit ca laudatul excesiv (de tipul good job, good job, good job la orice) e contra-productiv pentru ca face copilul dependent de ele si din punct de vedere psihologic ii face mai mult rau decat bine. Makes sense.

        Pe de alta parte, concuratul cu tine insuti in procesul de invatare nu mi se pare deloc bullshit. Nu vad cu ce ajuta un copil sa stie ca e mai bun decat colegul? Asta il poate face doar mai bun decat colegul, care coleg poate sa nu fie exceptional, nu-l ajuta neaparat sau intodeauna sa-si atinga si potentialul raportat la domeniu (oricare ar fi el). Competitia (intre doua persoane sau mai multe) mi se pare altceva. De aceea are loc tot timpul la final, intre oameni care au capatat deja skill-urile necesare pentru a se bate intre ei de la egal la egal pentru a obtine ceva. In procesul de invatare, nu vad cu ce ajuta really sa compari un copil cu colegul de clasa.

        Apreciaz─â

      3. Competitia il determina pe copil sa vrea mai mult . El nu este un adult . NU constientizeaza ca si adultul beneficiul autodepasirii . Pentru el e un joc procesul invatarii . Iar jocul trebuie sa aiba acel strop de adrenalina dat de competitie pentru a fi atractiv . Trebuie sa fie interactiv . Nu putem pune copii in bule care sa-i izoleze . Din acelasi motiv personal nu sunt adepta homeschooling ului . Copii trebuie sa fie in relatie unii cu altii . Sa invete sa socializeze , sa faca proiecte impreuna , sa intre in competitie . SA invete cum sa se intreaca cu fair play si fara sa intre in depresie cand descopera la maturitate ca lumea este un loc competitiv si nu unul in care toti iau premiul intai .

        Apreciaz─â

      4. Dupa cum zice tanti Elena, competitia aka presiunea creeaza diamante…. putin stress n-a omorat pe nimeni…
        N-am screenshot, am direct link:

        Emy Stoicescu : Cred ca cei care criticati atat de aspru sistemul romanesc de educatie nu ati fost niciodata in alt sistem si nici nu ati lucrat cu oameni scoliti in alte tari. Asta e tipic romanesc, sa apreciem mai mult capra vecinului. Nu zic ca nu e loc de imbunatatit insa aveti grija ce va doriti…romanii sunt mult mai adaptabili si capabili in alte tari datorita sistemului de invatamant. Scopul in general in alte tari este prostirea populatiei pt a fi controlata mai usor ( ex. Reducerea materiilor …. , francezii (cu carte)) habar n-au care le sunt vecinii, pt ca si ei acum 50 de ani au facut ce se incearca acum in Romania, iar azi in scoli se face doar geograf├şa Frantei, istoria Frantei etc…si va pot da cel putin 100 de exemple si din UK si Suedia) . Pentru mine, daca invatamantul romanesc nu era asa cum l-am prins eu, nu as fi avut atatea oportunitati in viata. Putin stres nu a omorat pe nimeni, se spune chiar ca „presiunea creaza diamante”

        Apreciaz─â

      5. Gicuta mama, stress ul este parte din viata . Ca iti place sau nu . Cum ii faci fata este important . Viata nu e fair . Unii castiga , altii pierd . Nu stiu cine e e personajul de mai sus dar ca si acum vreo 10 ani tu ai timp de pierdut si de protestat . Eu nu , asa ca opresc argumentatia ta aici . Pentru ca tu nu intelegi ce citesti . Ce am afirmat eu si ce ai inteles tu .By, by Gicuta .

        Apreciaz─â

      6. Da, nici pe mine nu prea ma intereseaza validarea opiniilor prin ce zic toti anonimii de pe internet, asa ca si eu zic sa ne oprim aici (ma includ si pe mine nu pentru ca as fi participat la discutie, ci pentru ca eu am aprobat comentariile astea, pe care de aseara le primesc unul dupa altul ca niste gloan╚Ťe de nici nu apuc sa le urmaresc. Ba am si unele in pending pe care nici n-am apucat sa le aprob, dar la cat sunt de multe, sunt sigura ca nici nu li se va observa lipsa. Nu sunt obisnuita cu genul asta de a comenta si nici nu-mi place pentru ca se pierde topicul in animozit─â╚Ťi personale, iar blogul meu nu e forum). E o discutie care pur si simplu continua a prost. O zi buna va doresc!!!

        Apreciaz─â

  5. Liceul ca liceul, dar mie facultatea din Romania mi s-a parut o gluma proasta. Stii vorba aia: „am intrat bou si am iesit vaca”, ca pe bune daca am invatat ceva in facultatea aia. Sa nu mai pomenesc de master, ca ala a fost si mai si.

    In Canada in schimb am observat mari diferente intre colegiu si universitate. Am luat cateva cursuri pentru CGA si la una si la cealalta si era o diferenta ca de la cer la pamant. La colegiu am avut unii profesori de nici nu erau in stare sa citeasca ca lumea din manual. Pe unul l-a corectat sala de vreo 2 ori ca era pe langa.
    Cred ca mai bine predam eu daca incercam.

    In schimb la universitate erau f misto profii, cum ziceai si tu de Franta, plecam cu lectia invatata din clasa din exemple concrete din viata de zi cu zi.

    Diferenta mare am observat si la nivelul studentilor. Am avut o profesoara de engleza care era vecina de-a noastra din Bugaria si ne-am imprietenit si era primul ei an la colegiul asta. Mi-a spus ca s-a minunat de nivelul slab. Cursul care il faceam eu era de academic writing ca era pentru CGA designation si aia nu stiau reguli simple de gramatica, ce sa scrie eseuri si memos.

    Eu si acum ma intreb cum de accepta CGA sa transferi cursuri de la colegii ca asta cand nivelul era clar mult sub alte colegii si universitati.

    In schimb examenele finale pentru designation au fost de departe cele mai grele din viata mea. Pentru ca s-au axat pe studiu de caz. Puteam sa stau si cu cartea deschisa ca nu ma ajuta prea mult daca nu stiam cu ce se mananca. Si am vazut si la birou o diferenta mare intre cei cu designation si cei fara, ca profesionalism, technical skills, communications skills, tot ce vrei. Sunt si exceptii, ca peste tot, dar de regula, unul cu designation iti da o oarecare garantie ca cam stie ce face.

    Apreciaz─â

    1. Da, designation, la fel ca si Peng-ul la ingineri si toate ocupatiile reglementate de ordin, sunt garantia ca cei care le au, stiu meserie. Si sunt si priviti special in societate. La sensul ca in Romania, un inginer in zilele noastre e un oarecare care a terminat o facultate si cu ceva noroc si-a gasit si-un job. Aici astia sunt doar tehnicienii. Adica cei care fac ceva munca de inginerie sau contabilitate, dar nu au designation. Cei cu designation sunt o casta, super respectata, care, intr-adevar, ofera garantii de expertiza in domeniu si profesionalism, tocmai pentru ca examenele de designation (care sunt altceva decat cele de licenta din Romania, la terminarea facultatii) sunt grele si axate pe studii de caz. In plus, la dosarul de obtinere a designation trebuie sa ai si experienta practica in munca, semnata, de asemenea, de unul care are designation la randul lui.

      Apreciaz─â

  6. Buna discutia pana acum. Cred ca cu cat se ducea Ro in jos „pe turnul din PISA” cu atat crestea mitul educatiei din comunism. Vreau sa remarc forta articolului https://republica.ro/educatia-mea-a-fost-un-dezastru , recomandat mai sus. Parca e scris cu cuvintele mele. Romania mea, asa era. Stiu ca pentru altii a fost altfel dar eu, asa cum e descris in articol, eram doar unul dintre multi. Dintre multi! Asa era bucata mea de oras, de viata.
    In liceu si in facultate – m-am descurcat… La bloc, pe strada? Unde trebuia sa orice, am facut cum am facut si – m-am descurcat. M-am descurcat… uite aici cuvant puternic in limba romana. Nu „dor” cum ne invata la limba si literangura romana. Oare ce isi doreau parintii mei, sa stiu din prima cum se calculeaza aria cercului sau sa fiu in stare sa ma descurc? As mai mentiona ca articolul omului descrie EDUCATIA romaneasca, cei 7 ani de acasa,
    A nu se confunda cu sistemul de invatamant romanesc.

    O regula de baza ramane insa: Dacă toată lumea ar învăţa carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.(citat din dialogul unui taran moldovean catre fiul sau).

    Apreciaz─â

    1. Si mie mi-a placut articolul din Republica. Nu m-am identificat poate in toate punctele, dar este o radiografie foarte buna a mediului in care am crescut.

      „O regula de baza ramane insa: Dac─â toat─â lumea ar ├«nv─â┼úa carte, n-ar mai avea cine s─â ne trag─â ciubotele.(citat din dialogul unui taran moldovean catre fiul sau).” – eu cred ca diferenta dintre cei cu carte si cei care ne trag ciubotele se face abia de la facultate incolo. Pana la facultate insa, cred ca orice copil ar trebui sa stie sa aplice niste reguli de baza in viata. Despre asta cred ca e vorba in testele asteaq PISA.

      Apreciaz─â

%d blogeri au apreciat: