Meniu Acasă

Vecinii mei refugiați

4ACF8112-984A-4427-83E1-646CD8AF409A

Vizavi de casa mea, s-a deschis de curand un centru de refugiați. Nu, nu niste corturi, ci o clădire modernă din sticla si oțel. Refugiul le este temporar. Nu stau aici decat cateva luni, pana li se fac acte probabil, dupa care li se deschide larg usa pe Yonge (strada cea mai lunga a orasului). Vreo 200 de oameni locuiesc deja aici. Cand vin de la job, ii vad in fiecare seara cum mananca cu totii in jurul mesei. Nu stiu de babele din blocul meu care si mai dihai probabil isi pun acum viata (sexuală) in mainile băieților de la security, pe care Bobi, ca potențial viitor președinte de bloc, ii are pe agenda risipei, dar pe mine, noii mei vecini nu doar ca nu ma sperie câtuși de putin, dar prezenta lor pe strada mea ma face cumva sa ma simt mai bine pe pământul asta. Imi da un sentiment înălțător. Si nici macar nu glumesc. Cand am auzit, primul sentiment a fost de bucurie. Chiar daca initial nu imediat pentru ei, ci pentru faptul ca am acum cui da de pomana hainele vechi (desi aproape noi) ale Catiusei. Doar ca nu. Nu sunt familii cu copii, ci oameni singuri. Femei si barbati. Majoritatea originari din Africa. Nu ma întrebați cum ajung ei la poarta Raiului si cum trec de sfântul Petru, credeti-ma ca pentru mine e un mister, dar tocmai misterul acesta naște cumva respectul pe care li-l nutresc si cu care dau cu flit oricui vine si-mi da peste nas ca sa ma simt prost de sentimentele mele, cum ca tara asta ar trebui sa aiba mai intai grija de amărâții ei, ca are destui. Marș ma, ca eu pentru amărâții ei n-am pic de compasiune. Aia sunt amărâți ca asa vor ei, de ce mi-as dori eu altceva in locul lor?! Daca eu, acum 9 ani am venit in Canada aproape in curul gol, avand bani in buzunar cat sa-mi schimb cu ei nu, nu doar hainele de pe mine de cat mi-ar fi ajuns de fapt, ci toata viata, si am putut, inseamna ca oricine poate. Si nu, n-am cerut un chior de la stat. Dar am dat cat sa-mi iasa pe ochi (ca tot vorbeam de chiori). Singurul ajutor pe care l-am primit de la tara asta a fost ca nu mi-a pus bete in roate. Si nici macar n-am avut nevoie de mai mult. Daca in tara asta, unde ai sau ai avut toate premisele unei vieti decente, esti atat de rupt in cur ca ajungi a te compara cu niste amărâți din Africa, iesi sa nu te vad! Esti doar un las si nu meriți nimic! Nu banii din taxele mele, cel putin. Refugiații din Africa ii merita. Pentru ca ei sunt niste luptători. Stiu sa lupte pentru o viata mai buna. Iar pentru asta merita sa fie ajutați.

Categorii:Jurnal

Fran

18 răspunsuri

  1. „Daca in tara asta, unde ai sau ai avut toate premisele unei vieti decente, esti atat de rupt in cur ca ajungi a te compara cu niste amărâți din Africa, iesi sa nu te vad! Esti doar un las si nu meriți nimic! Nu banii din taxele mele, cel putin. Refugiații din Africa ii merita. Pentru ca ei sunt niste luptători.”

    De acord ca probabil majoritatea saracilor nascuti aici sint lenesi (mari liberali si socialisti though 😀 ) si ca taxele platite de mine nu ar trebui sa se duca acolo (pt asta ar trebui sa desfiintam asistenta sociala cred 🙂 ). Dar nici ‘refugiatii’ din Africa nu merita nimic din taxele mele. Unde optez out ? Pt ca nu cred ca sint refugiati reali si intr-un final nici tu nici eu n-am primit nimic special de la stat cand am ajuns aici. De ce ei merita mai mult decat am meritat noi sau decat cineva care vine acum din… Bulgaria?

    Cat despre ei sint niste luptatori, asta putem spune si despre tiganii veniti in Ca, tot luptatori sint. Si potential ii prefer pe ei fata de ‘luptatorii’ din Africa din motive pur culturale.

    P.S: Imi mentin predictia de maxim 10 ani 😀

    1. Canada nu primeste refugiati pentru prima data acum. Canada a primit refugiati dintotdeuna. SEFA mea e fosta refugiata (fosta Iugoslavie). Colegul meu e fiul unei familii de refugiati (Vietnam). Eu, personal, am fost la un centru de refugiati asemanator acum ceva ani si am vazut ca nu sunt ireali. Erau exact de unde sunt si acestia: Etiopia, Eritrea, etc. Nu s-a intamplat nimic cu orasul acesta intre timp (apropo de profetia ta).

      Daca tu simti afinitati culturale cu tiganii romani e treaba ta. Eu nu simt ca as avea nimic in comun cu ei. Cel putin nu cu aia de vin pe aici la ciordit din magazinul romanesc.

  2. Fara suparare din pacate 80% din cei pe care ii am pacienti si care vin de pe pozitia de refugiati fenteaza la greu sistemul venind aici sau dupa ce ajung aici . Pe bani mei si ai tai . Lucrez cu ei si stiu mai multe amanunte . Pot scrie o carte . Da , e frumos sa ai sentimente umanitare dar nu e cazul . Daca afli povestile lor reale iti trece . Sunt unii care abuzeaza la greu sistemul .

    1. Eu n-am nici cea mai mica suparare, dar tot fara suparare, te rog sa-mi dai mai multe detalii. Cum anume abuzeaza sistemul? La ce te referi mai exact? De unde stii ca pacientii aia sunt refugiati? Te intreb pentru ca chiar nu stiu.

      1. De unde stiu e simplu . Ei vin pe cale diferita de a ta , actele cu care vin la mine sunt altele , beneficiaza de niste drepturi pe care tu nu le-ai avut . Nici eu . Exista un sistem diferit . Beneficiaza de scoli platite . La care nici nu se mai duc . Pentru ca intra pe disability destul de repede . Se invata unii pe altii cum sa ceara drepturi ( meritate sau nemeritate ) la care tu nici nu ai visat ca exista … .Sunt cativa ani de cand vad acelasi patern comportamental .
        DACA ar fi refugiati reali eu sunt prima care sa le sar in ajutor. Familia mea chiar a facut concret ( mai multe amanunte nu iti pot da) . Dar din pacate procentul real e foarte mic dintre cei veniti . Asa ca entuziasmul meu nu este general ci strict specific pe caz .

  3. Apropos de ce zice universul magic (Elena!?) , stiu din surse sigure de reteaua pakistaneza care cel putin in Montreal se ocupa cu d-astea. Dar sint sigur ca au branches si-n Ontario :)) . Partea trista e ca pt ei e normal sa faca asta, poti spune ca e cultural… Si e exact din cauza saraciei de unde vin. Dar asta nu mai e problema mea sau a ta.

  4. Și el a venit ca imigrant aici, dar nu se pișă cu boltă pe toți cei care n-au avut noroc in viață (norocul de a se naște în Canada, de parcă Canada ar fi raiul pe Pamant, unde nu există crime, violuri, accidente, abuzuri, sărăcie, traume etc. în urma cărora să rezulte vieți distruse, depresii etc… Și asta o zic eu, unul din cei mai mari fani ai acestei țări…). Poate ar trebui să citești câteva din cărțile lui, nu degeaba e profesor de renume mondial la UBC, cred…

    ps : îmi place că toți trei cam sunteți pe aceeași lungime de undă, „săracii și ghinioniștii și ne-luptatorii să moară, dă-i dreacu'”, chiar dacă nu vă înțelegeți cine în care categorie intră…
    pps : FYI, Fran, rata depresiilor (din care poți să dai în altele foarte ușor) în rândul imigranților și refugiaților e mult mai mare decât în rândul celor născuți aici… oare de ce? Ah, știu, pentru că nu-s luptători adevărați… așa ca tine, care fără bărbată-tu nu ajungeai în Canada ever 😂

      1. Păi așa rețin, că ai venit pe dosarul lui. Da, știu, ca familie, logic blah blah blah, dar tot parcă țin minte că în România ai avut niste meserii care nu ți-ar fi permis să aplici singură. Corectează-ma dacă greșesc…

      2. Contează? Da, am emigrat singur, n-am fost așa „norocos” ca tine să am pe cineva ca sprijin. Dar știm toți că o grămadă de căsnicii de emigranți se destramă pe aici, deci poate a fost mai bine așa…
        Don’t get me wrong, nu vreau sa piss on your parade, chiar mă bucur pentru povestea ta de succes, dar m-a deranjat tonul tău condescendent cu privire la cei născuți aici și care nu-s miliardari, de parcă asta e singura condiție necesară și suficientă…
        Viața asta e atât de complexă și are uneori obiceiul să-ți dea peste bot fix când nu te aștepți încât nu-i poți băga pe toți în aceeași oală. Există puturoși canadieni? Da. Există lepre printre refugiați, cum zice Elena și Mike? Da. Dar există și oameni „ghinioniști” și printre refugiați și printre canadieni și printre imigranții economici etc.
        I hope you get my point…

  5. Lol, deci am aflat și cine e Elena… După stil bănuiam eu că e tanti aia din Windsor, venită aici tot pe lângă bărbat, care dă lecții de viață și zice că ea are dreptul să-și cumpere 5 SUVuri și să polueze cu ele pentru că în România n-a avut mașină și deci poate recupera… Ginerele ei tot pe lângă nevastă a ajuns în Canada, prin sponsorizare…
    Suntem cunoștințe vechi… 😂

    1. Pai, ce sa zic, si pe mine ma deranjeaza tonul tau condescendent din toate comentariile tale, si nu numai de pe blogul meu. Am vazut ca iti iei flit cam de peste tot. Hai sa ti-l iei si de la mine ca te-am suportat destul.

      1. Chill, woman, să știi că- mai mult „de partea ta” decât a altora. Nici mie nu-mi plac canadienii (și nu numai, avem și imigranți români ca Mike sau Elena care-s de aceeași părere, după cum vezi) care zic că n-ar trebui să ajutăm refugiații, că majoritatea-s niște lepre etc.
        Reacția mea a fost când ai dat-o pe „dacă eu am putut, oricine poate”, care dacă ne gândim bine nici măcar n-are vreo legătură cu subiectul, nu știu de ce a trebuit s-o bagi la înaintare.
        La fel gândește și Elena, deci din punctul ăsta de vedere semănați 😂

        Eu unul cred că trebuie ajutați toți cei care au nevoie, indiferent că-s refugiați sau canadieni care au avut norocul să se nască aici (și ghinionul să nu aibă parte de o familie iubitoare sau care să-și permită să-i trimită la școli sau să nu se îmbolnăvească de cancer etc.). Poate și pentru că eu sunt unul care n-a „reușit” în Canada, deși am fost și sunt unul din „fanii” ei, îți poate confirma Elena…

      2. Nu stiu de ce crezi ca parerea ta iti da dreptul sa te dai superior pe blogul meu. Nu ma intereseaza sa fii “de partea mea”, nu de asta ma evervezi, ci ca ai un stil de-a trata pe toata lumea ca pe ultimii prosti, de parca tu cine stie ce rahat zici. Iar faptul ca pui toate linkurile pe aici, nu schimba situatia. Parerile tale sunt ca ale oricarui alt comentator, nu inteleg de ce ai impresia ca ai fi vreo scula in bascula. Si asta nu are nicio legatura cu succesul sau insuccesul tau in Canada, cu care simti tu nevoia sa ma ataci pe mine. Unde dracu’ am scris eu ca as fi vreo poveste de succes, asa cum mi-ai zis mai sus?! Nu poti comenta fara sa te iei de mine, sau de altcineva?! Eu cred ca poti, daca faci un efort si daca mai vrei sa comentezi pe aici. Daca nu, nu-i niciun bai, eu ma pot lipsi de comentariile tale. Eu zic ca te-am tolerat destul. Pe alte bloguri unde comentezi in acelasi stil, ti-ai luat flit imediat.

        Daca ti se pare ca aberez, ca folosesc un ton nepotrivit, ca n-am dreptate, zi-mi, dar nu ma lua in caruta ca nu stiu multe. Dar stiu macar sa folosesc butonul de block. Uita-te la Mike. Nu e niciodata de acord cu mine. Ti se pare ca m-am luat vreodata de el din cauza asta? Dimpotriva, el chiar mi-ar lipsi de pe blog daca ar decide sa plece. Nu cred ca-ti cer asa de multe. Iar daca ti se pare ca-ti cer prea multe, atunci, iti spun din nou: my house, my rules. Aici eu sunt sefa 😎

  6. Oh, Elena, acea Elena pe care nu o sa o uit in veci cum facea spume la gura punind diagnostice pe bloguri, confundind un true INFJ cu Asperger Sindrome. Pe de-o parte o inteleg, ca INFJ-ul e mai rar decit unicornu’, da’ parca totusi teoria ar fi trebuit sa o stapineasca, pentru ca prea se tinea ea cu coada pe sus. Oricum, Elena a fost epica la faza asta, o sa o tin minte cit ‘oi trai …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: