Meniu Acasă

The poppy

Poate e putin cam devreme postarea asta. Ar fi fost mai potrivita pe data de 11 Noiembrie, dar acum am eu timp si chef s-o scriu…

Unul din primele lucruri pe care mi-amintesc ca le-am vazut cand am ajuns, acum fix 9 ani, in Canada, e un camp rosu de maci, purtat la piepturile oamenilor. Sincer, din incultura generala, nu stiam la acea vreme ce inseamna, si si acum asociez floricica asta, prinsa, ca un martisor, la gulerul hainei de iarna deja, mai mult cu venirea mea decat cu orice altceva. Dar bineinteles ca acesta este un simbol mult mai insemnat in istoria, nu foarte lunga ce-i drept, si nici foarte zbuciumata, a acestei tari, decat descalecarea mea. Marcheaza Poppy Day, cum mai este recunoscuta in Canada, Remembrance Day, si ne amintește de cei care au murit In Flanders Fields (una dintre cele mai indragite poezii canadiene, binecunoscuta in tot Commonwealth-ul). Campurile pline de sange, dar si de maci, ale Celui Dintai Razboi Mondial.

In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
  That mark our place; and in the sky
  The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.

We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
  Loved and were loved, and now we lie
      In Flanders fields.

Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands we throw
  The torch; be yours to hold it high.
  If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
      In Flanders fields.”

(Strofa a doua imi place cel mai mult. Parca e mai mult decat un cantec de razboi).

An de an, zilele astea pana la „the 11th hour of the 11th day of the 11th month” (11 Noiembrie la ora 11 a.m. – cand a intrat in vigoare Armistitiul din 1918, incheind ostilitatile pe campul de vest), canadienii poarta in piept „the poppy”. Toata lumea o poate primi de la cadetii care stau zilele astea la intrarea in orice magazin, in schimbul unei mici donatii catre veterani. Dar nu toata lumea o poarta, la fel cum nu toata lumea pastreaza un minut de tacere la ora 11 fix pe data de 11 a 11-a, asa cum e obiceiul cu ocazia acestei zile comemorative. Asta si pentru ca tara e plina de imigranti care nu imparasesc aceleasi sentimente pentru simbolurile istorice sau culturale ale tarii. Poate le imbratiseaza, cu siguranta le respecta, dar nu cred ca au un sentiment real pentru ele. Copiii lor insa vor avea. Pentru ca li se sadeste samanta (florii de mac) in mintea si sufletul lor de foarte mici. Li se creeaza emotii in jurul lor si amintiri pentru totdeauna (am deja doua sertare pline). Cati, care fix pe 11 Noiembrie implineste 2 ani si jumatate, stie deja ca traieste in Canada, asociaza frunza de artar cu numele tarii, ba ii canta si imnul. In felul ei, e drept, dar il stie mai bine decat mine LOL.

Asta pentu ca nu exista zi importanta sau celebrare de vreun fel in care copiii sa nu fie implicati la gradinita, prin diverse activitati artistice si prin joc. Cum o puteti vedea si in poza de mai jos, aratandu-mi pe panoul de la intrarea in clasa (curatat intre timp de panza de paianjen de Halloween), „the poppy”, pe care ea, cu mânuța ei a facut-o, dintr-o foita de cupcake si un betisor de inghetata.

BE332E73-C07D-4709-B9EC-0E4FBB09E914.jpeg

Categorii:Jurnal

Fran

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: