Meniu Acasă

Cand diferenta se accepta, nu se respinge

Catiusa a avut ieri la gradi Halloween Dance Party. Cum o vedeti pe ea in pozele de la articolul celalalt, toti colegii ei s-au costumat in personajele lor preferate. Toti, cu excepția unuia pe care ma-sa l-a trimis exact ca in oricare alta zi acolo, hainele de pe el neavand nici macar un inocent imprimeu, ci erau de-un gri complet, sters si plictisitor. E acelasi copil care de ziua Catiusei, si probabil si de ziua altora, nu a mancat muffin, ca toti ceilalti copii adunați in jurul mesei, pentru ca ma-sa le-a interzis educatoarelor sa-i dea dulce.

Acum, eu inteleg foarte bine ca fiecare parinte are dreptul de a decide orice pentru copiii lor, si nu asta contest, dar nu pot sa nu ma intreb, de ce a decis totusi sa il aduca in colectivitate, daca nu si-l doreste ca ceilalti? De dragul diversității, in cazul de fata diferenta o facea un costum altfel, nicidecum lipsa unui costum. Caci eu inteleg ideea de diversitate, dar nu prin respingere, ci, dimpotriva, prin acceptare, pentru ca daca tu ai decis sa nu mananci porc, sau muffin, whatever, asta nu inseamna ca nu exista. Iar faptul ca exista, copilul tau va trebui sa invete sa accepte. Si cum il poti invata sa accepte daca nu-l integrezi? Iar daca nu vrei si nu vrei sa aiba de-a face cu-asa ceva, atunci, pur si simplu, tine-l acasa. Cel putin, macar in ziua aia.

Daca nu vazusem si faza cu muffinul, mai ca as fi zis ieri ca ma-sa, din neglijența sau prea multe griji, a uitat de serbarea copilului. Si de aia l-a trimis la gradi nepotrivit îmbrăcat. Dar pentru ca e, de fapt, o chestie care se repeta, nu-mi ramane decat sa cred ca sunt niste cretini, ca un muffin dulce din cand in cand poate face copilului mai putin rau decat niciunul. Cand ma uitam ieri la el, asa vesel si fericit, mie mi se rupea sufletul. Păcat ca parintilor doar li se rupea.

Categorii:Jurnal

Fran

2 răspunsuri

  1. Unii parinti isi trimit copilul la gradinita sau la scoala sa fie educat de catre Stat, gen. Scapi de copil o perioada a zilei, il invata aia the basics, iar tu, Dumnezeul copilului tau, te ocupi de finisaj. De tweaking, fine tunning.

    In realitate, parintele fabuleaza pariind viitorul mental si de ce nu social al odraslei. La scoala gasesti ce gasesti si mai putin ce isi doreste parintele. Pe mine ma amuza cum o cetateanca ce a fost la gradinita in urma cu 25-30-35-40 de ani ia hotarari pentru copil avand niste asteptari care poate nu se mai intrunesc in prezent.

    Grupul social, haita, are niste reguli nescrise. Printre ele: ala diferit e marginalizat. Ala marginalizat de obicei dezvolta sechele fiindca nu e integrat ca restul. Culegem roadele cand copilul e adult, nu?

    Am auzit o poveste similara legata de Halloween, la scoala primara, dar invatatoarea, o finuta psiholoaga, avea costum de rezerva. Era un costum de clovn, accentuand situatia in care se gasea pustiul. Copilul a fost marcat puternic de eveniment. Nici nu ma gandesc ce gandeste copilul cand de fapt nu sunt bani acasa de costume si stie, si trebuie sa accepte.

    Am avut la bloc baieti ce nu erau lasati afara in fata blocului de mamicuta lor. Au crescut neintegrati, cumva tolerati, ultimii alesi la jocuri si mai ales cei sacrificati cand grupul facea caterinca si cineva trebuia sa pice de fazan.

    Nu cred ca e o reteta perfecta. E o aruncare de zaruri pana copilul reuseste sa controleze sentimente, etc. Daca reuseste.

    Dar astea sunt nuante prea fine pentru unii ce judeca caractere cu „e exact ca tac-su”, etc.

    1. “Grupul social, haita, are niste reguli nescrise. Printre ele: ala diferit e marginalizat. Ala marginalizat de obicei dezvolta sechele fiindca nu e integrat ca restul. Culegem roadele cand copilul e adult, nu?” —- Exact. In situatia lor eu as fi facut altfel. L-as invata acasa ca noi nu credem in Halloween, dar pentru ca face parte efectiv dintr-un grup social care celebreaza ziua asta imbracati in costume, l-as imbraca si pe el, spunandu-i ca facem asta, copile, din respect pentru ceilalti. In felul acesta, eu mi-as asuma resposabilitatea pentru valorile familiale in care vreau sa creasca (si pe care mai tarziu el va alege sau nu sa le urmeze), dar si responsabilitatea de a nu-l marginaliza de grup, pentru ca da, in mintea unui copil asta produce sechele, pe termen lung. Si poate nu efectiv din cauza ca n-a purtat costum si n-a fost ca ceilalti, ci pentru ca ceilalti il vor da deoparte din cauza asta. O cauza stupida, de altfel.

      Pe de alta parte, cineva mi-ar putea spune: dar de ce nu accepti tu ca ei nu celebreaza Halloween si pentru ca platesc daycare au tot dreptul sa vina cum vor ei imbracati, inclusiv in ziua aia. Este foarte corect. Doar ca absolut toata lumea acolo a acceptat chestia asta. Nimeni nu i-a obligat pe parinti sa-l costumeze, cum nimeni nu le-a interzis sa intre in scoala. Toti au acceptat. Doar ei sunt cei care nu au acceptat.

      Intamplarea face ca e unul din “best friends” a lui Cati, cum le zice ea :))). Vreau sa fiu f bine inteleasa. Eu nu am absolut nimic cu copilul, doar judec cum ma pricep (poate nu ma pricep) ca nu e ok, ca parinte, sa-ti marginalizezi copilul. La varsta asta ei nu stiu prea multe si nu se simt marginalizati, asta apare mai tarziu, dar Cati, de exemplu, fara ca eu sa-i mentionez absolut nimic, Doamne fereste, mi-a zis: “mami, X…nu e nimic”. La sensul ca ea era Peppa Pig, altul era Mickey Mouse, el nu era nimic. Un detaliu pe care un copil de 2 ani l-a observat. Bineinteles fara a judeca in vreun fel situatia cum fac eu acum, dar a vazut ca el era diferit de toti ceilalti. Bineinteles ca eu nu am insistat deloc pe chestia asta, pentru ca eu vreau s-o invat sa accepte pe toata lumea, dar de ce i-as da eu copilului meu (ne)șansa sa se simta in plus, asta nu pot sa-nteleg… Asta nu inseamna ca e musai sa te supui grupului in orice situatie, nu asta vreau sa se inteleaga. Ci ca, pana cand copiii devin capabili sa-si gestioneze singuri sentimentele, tu, ca parinte, trebuie sa te cobori la nivelul lor, nu sa le impui atitudini de oameni adulti, pentru care ei nu sunt pregatiti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: