Meniu Acasă

Destept te faci de mic

V-am mai povestit eu despre cele 99 de locatii ale Bibliotecii Publice din Toronto. Cea mai apropiata de noi e North York Central Library. O vreme a fost inchisa pentru renovare, dar de cand au deschis-o, mergem des acolo, daca e frig afara, si de mai multe ori pe saptamana. Pentru ca la parterul bibliotecii au construit un playground, unde toti copiii din cartier au acces gratuit. Locul asta de joaca, facut din tot felul de chestii care sa-i stimuleze cognitiv, e inconjurat si de rafturi de carti, toate pentru copii, din care Catiusa isi alege si ia acasa cu bratele. Ea le scaneaza, ea le returneaza, vedeti in poza de mai jos cum arunca rand pe rand cartile intr-un tunel, pe care o banda automata le preia, ca sa ajunga, intr-un final, din nou, pe rafturi. O sa vedeti putin mai jos de ce e imbracata in pijamale.

9CAD1E72-B9AF-4EDB-B0DE-55035E3BFDBF

Acasa i le citesc pe toate, iar eu ma bucur de nu mai pot, nu numai ca arata interes pentru ele, dar si ca are rabdare sa asculte pana la capat, ba, dupa ce termin cate una, imi aduce alta, si alta. In ultima vreme Cati nu s-a mai uitat la Peppa Pig deloc, si nici la altceva, ca la altceva oricum nu se uita, pentru ca am citit o gramada. Ca nu numai ea are rabdare sa asculte, ci si eu sa-i citesc cat vrea, pentru ca eu, in lipsa de timp pentru lecturat carti pentru mine, simt aceeasi satisfactie si cand o fac pentru ea. Pare ca al meu creier nu face diferenta ce citesc, atata vreme cat o fac. Si-apoi cartile astea chiar sunt interesante si pentru mine. Intr-o seara, atata am ras, dar ras frate, din ala cu lacrimi, si de nepotolit, radeam si eu, radea si ea. Citeam Murilla Gorilla (ea ii zice Muia Gulia), si asa ne amuza maimuta aia ca a ramas cartea ei preferata multe zile, pana a trebuit s-o returnam. Si sa luam altele. Aventurile lui Rainbow Fish sau Prima zi de scoala a lui Splat the Cat…Uitati-va cate carti aveam aseara la marginea patului, inainte de a stinge becul. (Aseara a calcat din greseala pe „Splat” si cu toata candoarea, dovada ca are si sentimente pentru personaje, a ridicat cartea de jos si a zis: „Look at this funny cat!” si a imbratisat-o).

AD2FF366-F5CA-4EF4-ABD7-5517D0F01D05

Dar mai exista un motiv pentru care mergem noi la library. (Cati pronunta intr-un anume fel cuvantul asta, ca abia atinge „r”-ul, desi e acolo, de unde ii disting deja accentul englezesc, pe care eu nu-l am. Eu nu pot pronunta cuvantul „library” asa cum o face ea). Aseara am fost la Pyjama Time. 45 de minute de ascultat povesti si cantecele, 45 de minute in care Catiusa m-a placut surprins din nou cu rabdarea ei incredibila de copil de 2 ani. Pentru un copil de 2 ani sa stai locului 45 de minute, si atent pe deasupra, nu e putin deloc. Si nu, nu e genul de copil „unde-l pui, acolo sta”, e super energica si jucausa, dar cand vine vorba de ascultat povesti sau cantecele (pe care le canta si ea si bate din palme), n-o mai urnesti. La un program de genul asta pe ea n-o s-o vezi niciodata ca se ridica de langa mine si se baga pe sub scaune, sau printre picioarele altora, deranjandu-i. Si ma bucur foarte mult ca e asa, si daca n-ar fi asa, as invata-o. E strict o parere personala, dar cred ca acesti copii care stiu a sta si locului, pe langa ca nu sunt asa de enervati ca ceilalti (nu e vina lor), au si o capacitate de absorbtie a informatiei mult mai mare.

De fapt, tot programul a durat 45 de minute, dar povestile si cantecelele, numai 30, pentru ca un sfert de ora au facut lucru manual. Doamna educatoare sau ce era tanti aia, dupa ce le-a citit si cantat, a impartit fiecaruia cate o farfurie de unica folosita, un lipici, un betisor si cateva foite colorate si copiii trebuiau sa faca un copac cu frunze de toamna. Am vrut sa-i arat Catiusei ce are de facut, dar am sfarsit prin a ma holba eu la ea, pentru ca ea face chestii din astea zi de zi la gradi si stie mai bine decat mine ce are de facut. La fel cum zi de zi acolo citesc carti si canta cantecele, talente muzicale care pe Catiusa o apuca si pe afara. Ii stiti pe aia de fluiera pe drum a paguba, asa canta si ea a veselie.

Din pacate, North York Library tine programul asta doar o data pe luna. Alte cateva locatii il au saptamanal. As duce-o si la alte locatii, doar ca sunt prea departe, iar programele astea, unde copiii se duc de obicei in pijamale, incep tarziu, deci o plimbare lunga cu masina la ora aia, mai ales la intoarcere, ar face mai mult rau decat bine, cand ea a doua zi trebuie sa se scoale de dimineata sa mearga la gradinita. Unde face zi de zi exact ce face si la programele astea. Si-apoi, carti avem o tona, cantecelele le stiu si eu, chiar daca vocea nu ma prea ajuta, craft stie singura sa faca, deci putem face Pyjama Time in fiecare seara si la noi acasa 😉.

6A485FCE-71D0-42D2-9E21-7D6F3D84261336B230C6-2BCB-4E11-A12F-A5B19ECFBAE4DB47B292-0973-425B-8774-978FCF4FC172

Categorii:Jurnal

Fran

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: