Meniu Acasă

Emigrarea – ca masura de precautie

Inainte sa am copil, emigrarea a fost o aventura. Dupa, a devenit un scop. Sau macar o masura de precautie. Iata mai jos ce vreau sa zic cu acest citat inspirational care mi-a venit nici mai mult nici mai putin, pe toileta. Metaforic vorbind, bineinteles.

Si acum si serios vorbind, nu cred ca mai uimesc pe nimeni cand spun ca am vazut de curand Romania pe o lista a tarilor care si-au pierdut drastic si iremediabil populatia. E doar o alta statistica, dar aceeasi de ani la rand. Eu fac parte din cei care au parasit tara demult. Na, nu ca cei de-au fugit dupa revolutie, sau inainte, dar avand in vedere cati au plecat dupa noi, cel putin la categoria tineretului suntem veterani. Au trecut aproape 10 ani de cand ne-am pus traista-n bat. Intre timp, traista aia a devenit tot mai mare. Si nu ma refer acum ca am devenit intre timp mai avuti, desi si asta e adevarat, dar nu despre asta e vorba, ci ca ni s-a umplut desaga cu mai multe experiente de viata si mai multe amintiri. Ne-am adaptat in tara asta pana intr-acolo incat s-o numim cu usurinta “a noastra”, ne-am integrat, pana intr-acolo incat sa fim de-ai lor, si chiar peste. Cand spun “peste”, ma refer la faptul ca avem de exemplu, joburi mai bune decat au unii nascuti si crescuti pe-aici, nu ca oameni, ca inca nu m-au inscaunat regina. Tara mi se pare fantastica, nu fantasmagorica, asa cum au crezut unii, suficient incat sa inteleg de ce e categorisita ca una dintre cele mai fericite de pe pamant. Apropo de asta, pana de curand, credeam ca fericirea n-are a face cu tara in care traiesti, ci ca e mai degraba o chestiune pur personala. Acum, dupa o alta idee venita pe toaleta intr-o zi, metaforic vorbind bineinteles, nu mai cred asta. Fericirea aia persoanala e usor de atins (in Canada marijuana e legala), dar cred ca fericirea aia adevarata necesita ceva mai mult efort si ba da, are mare legatura si cu locul unde traiesti. Revenind, ca asta e deja subiect de alta postare, imi place deci tara asta enorm. Iar asta este un lucru bun, evident, doar ca imi place atat de enorm incat am ajuns sa rup pur si simplu legaturile cu cealalta. Iar asta s-a intamplat si ca un subtil si chiar perfid defense mechanism, la sensul ca nu as fi capabila sa traiesc nici macar cu curu’, daramite cu mintea in doua luntrii, dar si ca o risposta fireasca, dupa parerea mea. Pana la urma n-am plecat de-acolo de drag, ca sa-mi fie Romania draga in continuare, sa fim seriosi. Nu-i poti cere asta unui roman care si-a luat lumea in cap si picioarele la spinare.

Sentimentele mele fata de tara aia insa n-ar trebui sa ma incomodeze prea tare. As putea trai bine-mersi, mai ales ca Romania ma afecteaza in viata de zi cu zi, mai putin si decat o durere undeva. Doar ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Pentru ca inca mai am familie in tara, iar chestia asta ma roade. E un ros din ala sufletesc datator de sentimente contradictorii, de dor, si uneori chiar de dureroasa instrainare. Am parintii inca acolo. Fratii nu traiesc niciunul in Romania, nici din partea mea, nici din a lui Bobi, dar nu traiesc nici aproape de noi, ceea ce, chiar daca pentru ei e mai bine, pentru noi e acelasi lucru. Faptul ca inca am parintii acolo si vreau sa-i mai vad cat sunt in viata, inseamna ca trebuie sa ma mai duc si prin Romania, desi e impotriva vointei mele. Nu ca as uri tara, nu intelegeti asta. Ba e chiar mai rau. Mi-e complet indiferenta. Doar ca daca parintii mei ar fi aici, motive sa-mi fac drum, un drum atat de lung, obositor si costisitor, eu pur si simplu, si cu scuzele de complezenta, daca cineva simte vreun disconfort la cuvinele mele, nu am. Acum eu nu vreau sa pun nicidecum vreo responsabilitate asa de mare pe umerii parintilor mei, dar vreau cu tot dinadinsul sa evit pentru Cati o asemenea povara. De aceea ma bucur ca am plecat eu, ca sa nu fie nevoita sa plece ea in aceleasi conditii. Ca sa nu simta ea ce simt eu uneori: parere de rau ca nu traim, ca o familie normala, aproape unii de altii. (Si eu, ca parinte, de asemenea). Si da, sa nu simta ea, colateral, si povara unor drumuri lungi si anevoiase. (Iar eu, ca parinte, vreo responsabilitate si neputinta pentru asta). Si da, si pentru ca eu as innebuni de dorul ei. (Iar ea, ca fiica poate, de al nostru). Nu mi se pare nimic grav ca vreau sa traiesc toata viata alaturi de ea, chiar daca ii doresc si, de voie-de nevoie, ii voi accepta fericirea, oriunde si-ar gasi-o. Caci, pana la urma ea poate sa plece din Canada, la randul ei, si sa-mi dea mie socotelile peste cap. Poate o sa-si gaseasca un iubit la celalalt capat al lumii, sau vreun job mai bun, ce stiu eu. Dar frate, iubiti se mai gasesc, da-i in pisici, joburi, nici nu mai zic, ba chiar se poate si fara! Dar o tara ca asta unde mai gasesti?! Nu, serios, tari ca Romania, ba si mai rau, sunt peste tot! Dar ca asta, nu prea. Iar cele putine care sunt, sunt cel mult ca asta, nu mai bune decat asta. Asa ca nu merita deranjul.

PS: nu cred ca trebuie sa-mi fac griji avand in vedere cum canta Catiusa imnul: “Ooooooo Caaaanaaadaaaa” (in rest nu mai inteleg nimic din ce zice, si cred ca nici ea, dar talentul ii e de-a dreptul chinuitor). Il stie de la gradinita, un fel de scoala patriotica. De restul se ocupa (tara)-muma’sa acasa la ea 😉.

Categorii:Jurnal

Fran

36 de răspunsuri

  1. Daca nu ar fi atit de ingrozitor de lunga iarna si frigul de dupa-dinainte de iarna, parca-parca m-as putea acomoda oarecum in tara asta. Insa am intilnit un tip venit din alta parte a lumii in Canada, care s-a prabusit de ris cind m-a auzit plingindu-ma de iatna si frigul de aici. Ca el simte ca iarna din Canada e vreme de strand, comparativ cu iarna si frigul din locurile lui natale.

      1. La poalele muntilor Himalaya, o vale la altitudine de vreo 4.000 -5.000 metri, inconjurata de munti in Pakistan. Nici eu nu m-am putut gindi la ceva mai naspa decit Canada, ca si eu l-am intrebat de unde vine, dintre pinguinii de la Polu’ Nord ?

  2. Azi am citit un articol pe cotidianulpunctro unde un deputat sau ceva zicea ca „nouă adulți pe oră care părăsesc țara, majoritatea având studii medii sau superioare.” Statistica e clara de mult dar partea asta e interesanta: „nu merg doar pentru un salariu mai mare sau pentru o viață mai bună. Majoritatea încep să-și pună problema de a avea, pentru copiii lor, un sistem de educație sustenabil și corect și un sistem de sănătate care să poată să le asigure în timp buna existență în țară”.

    E chestie de pedigree.

    1. Eu am cunostinte in Romania cu copii mici si aproape toti ii dau la gradinite private. Toti fug de sistemul de stat. Grădinițele alea costa in Romania cat ma costa si pe mine aici, ceea ce inseamna ca bani au sa-i dea. Doar ca…guess what? De acolo tot pe străzile (lipsa) ale României vor iesi. Eu ma gandesc insa ca de fapt asa ii pregătesc parintii sa plece. Ceea ce in principiu e bine, dar pe mine m-ar deprima rau situatia.

      1. Primele 4 milioane au plecat mai ales din foame. Foame de bani, foame de o viata mai buna, o societate mai normala, din frustrare, etc.
        Astia de acum, de care ni se zice ca pleaca acum, par altfel decat noi plecati in mai demult. Imi pare ca poate ultimii visatori incep sa renunte la Visul Romanesc, isi accepta infrangerea personala dar nu si a copiilor, facandu-i sa actioneze.

        E foarte important ce-si spune viitorul emigrant ca sa se motiveze sa plece. Mereu imi amintesc ca de o pilda de romanii plecati in timpul lui Iliescu ce au crezut apoi 10 ani ca bsexu e un fel de mesia. Si, foarte interesant acest exod romanesc prin anvergura lui si implicatiile resultate, atat interne cat si externe… cat si crearea unei Diaspore cum Romania nu a mai avut.

  3. Eu am locuit in Canada intre 1997 si 2002. E o tara buna pentru cei care vin din lumea a 3-a. Hai sa lasam la o parte vremea urata si mancarea fada (poate te obisnuiesti cu ele) Costul vietii a crescut enorm, casele au preturi aberante, iar asigurarea auto e hotie pe fata, cablu, internetul si telefonia sunt scumpe rau. Piata muncii este crunta, asa numita „experienta canadiana” este discriminare. Oamenii sunt in general falsi si indiferenti. Si ajungem la sistemul medical, gratuita, fara spaga sau mizerie, cu respect fata de pacienmt, dar cu timpi enormi de asteptare. 3 luni sa vezi un specialist? 6 luni sa faci un RMN? Vacanta e deobicei 2 saptamani, daca stai multi ani la o companie se poate mari la 3 (o fi si mai mult, nu stiu). Cum spuneam, e o tara buna, daca vii de la cuca macaii. Si trebuie sa muncesti pana mori. In comparatie, SUA, unde am trait mai bine de 5 ani, e la ani lumina fata de Canada: clima mai buna in partea sudica, de la California la Florida, costul vietii mai mic, oportunitati imense pe piata muncii.
    So, singurul motiv pentru care m-as intoarce in Canada este ca fiica mea sa plece in US cind se face mare.

    1. Tu, personal, de ce te-ai dus inapoi? Presupun ca te-ai intors in Romania (apropo, tara de lumea a treia, de asemenea). Ce spui tu sunt aceleasi lucruri pe care le-ar zice si cineva care n-a trait niciodata aici. Experiente personale, daca nu sunt indiscreta, care sa dovedească ce ai zis mai sus, ai? Mersi.

      1. Am pasaport canadian, e suficient? Am trait destul acolo ca sa imi fac o idee. Da, Romanie e o mizerie de tara, fara nici un viitor, dar nici Canada nu mai este ce a fost. Eu mi-am permis sa traiesc in mai multe locuri, avand multi bani (thanks God US for that!) si nici o obligatie. Sint multe tari mai bune decit Canada, doar ca e mai greu sa ai cetatenie pe acolo.

      2. Deci e buna si Canada la ceva 😉. Mie imi place tara asta, dar asta banuiesc ca stii daca citesti demult pe aici, dar, daca as avea posibilitatea si eu m-as muta in US in zona calduroasa. In mod special pentru vreme. Alta tara din Europa nu ma intereseaza. Te-am intrebat chestia aia mai sus pentru ca de cand tin blogul asta si cat am mai citit forumuri de romani, multi, mai ales din cei decisi sa se intoarca, spuneau aceleasi lucruri ca si tine (chestii statistice, de pe internet), doar ca sunt multe chestii relative. De exemplu, experienta canadiana. Da, si noua ne-a fost greu sa o obtinem, dar am obtinut-o pana la urma si acum pot sa ma laud cu reusite profesionale chiar remarcabile (mai ales ale sotului). Cu doctorii iar nu este chiar asa. Da, sistemul fiind gratuit nu e available cand te doare in cot putin, dar daca ai o urgenta, nu te lasa nimeni sa mori. Si am exemple clare cand spun asta. Eu, din fericire, am avut nevoie de ei doar cand am fost insarcinata. Am avut sarcina destul de grea, dar n-am platit un cent si am avut parte de tratament pentru care romanii platesc mii de dolari la privat. Si nu m-au lasat sa astept luni de zile 😂. Cu pretul caselor, iar e cu dus si intors. Depinde de care parte a baricadei de afli. Noi am castigat cel putin 200,000 de dolari in valoarea apt de cand l-am cumparat. Toronto e in mod special scump ca naiba. Si nici nu se va ieftini niciodata. De ce? Pentru ca e inca la mare cautare. De cetateni ai tarilor de lumea a treia cu extrem de multi bani. Si mai pot continua asa a la long, dar nu tin sa conving pe nimeni de nimic ca nu am de ce. Si nici pe mine nu ma prea poate convinge nimeni de nimic pentru ca in Europa eu nu vreau sa traiesc. In US, da. Iar daca fiica mea vrea sa se mute acolo, voi fi foarte fericita. US e aproape.

  4. Multe lucruri sunt relative, iar experientele de viata subiective. Important e ca te simti bine acolo. Sistemul medical este bun, daca nu ai probleme (si din pacate sotia are). In Toronto am stat si eu, mi-a placut, pana cind m-am mutat in California, diferenta e imensa. Nu stiu daca mai merge sa lucrezi cu in US cu viza TN, ideea e ca cetatenia se obtine foarte greu (dar daca vrei neaparat, o poti obtine dupa multi-multi ani). Nu inseamna nimic ca apartamentul tau „valoreaza” 200K mai mult, decit daca vrei sa cash out; ca daca iti cumperi altceva tot acolo, nu ai facut nimic. Si daca platesti cu banii jos apartamentul, condo fee si taxele de proprietate sunt mari. Sunt multe tari cu clima buna si in alta parte, de ex. in sudul Europei (Franta, Spania, Portugalia, Grecia, Cipru, Malta), sau, preferata mea Asia de Sud Est, dar nu poti sa ai numai avantaje, trebuie sa vezi ce compromisuri faci acceptabile tie. , Crescutul unui copil, insa, schimba problema mult. De aia e destul de posibil sa ma intorc in Canada, in lipsa de alte optiuni mai bune pentru fiica mea (nu si pentru mine). Fericirea nu se masoara in cate lucruri poti cumpara. Eu m-as uita la numarul de sinucideri si la citi oameni sunt pe antideprimante (cam 25% in Quebec). Nu exista nicaieri raiul pe pamant.

    1. Nu sunt de acord ca sistemul de sanatate e bun daca nu ai probleme. In conditiile acestea ar fi de-a dreptul inutil, ca nu ar avea nimeni de ce sa apeleze la el. Repet, eu cunosc oameni tratati aici de afectiuni grave. Nu mi-e deloc teama ca ma imbolnavesc (Doamne fere, sanatate sa fie la toata lumea) si sa n-am cum ma trata aici.
      Apoi, cunosc o familie, sora unor prieteni apropiati care anul trecut in iunie s-au mutat in San Francisco, iar acum, exact in perioada asta se intorc in Canada. Motivul principal: e mai scump chiar si decat aici. Iar eu vorbesc acum de o familie in care amandoi lucreaza in IT. Deci, nici California nu-i raiul pe pamant. Eu personal m-as muta acolo. Fara garantia ca mi-ar si placea, dar ma atrage locul. Cand spuneam in text ca sunt putine tari in lume ca si Canada, si si alea cel mult la fel, nu mai bune, exact la asta ma refeream, ca nicaieri nu-i raiul pe pamant, ca una e mai buna la un capitol, alta la altul, dar per total ramane valabil ca in lume exista foarte putine tari la fel ca si Canada, adica civilizate, fara ca asta sa insemne ca tara asta ar fi perfecta (cand voi spune asa ceva inseamna ca m-am ramolit de tot si ca voi cititi blogul unei nebune). Oricum, faptul ca ai cetatenie canadiana, fiica ta e la adapost, iar pentru asta chiar te felicit. Nu ti-a placut, dar ai stat sa-ti iei cetatenia, fie si numai pentru ea.

  5. Timpul de asteptare sa vezi un medic specialist este mare, la fel pentru imagistica sau o operatie, chiar daca e gratuit. O tara care se lauda ca este printre primele din lume nu poate oferi timpi de asteptare rezonabili (nu am mai mentionezi cit stai la urgente) si/sau un sistem alternativ, sa platesti si sa iti rezolvi problema mai curind. Da, pentru afectiuni grave este OK, daca sunt descoperite la timp. San Francisco este o exceptie, dar California de sud este foarte rezonabila. Fiica-mea (de 2 ani si 4 luni) are deja 3 cetatenii, dar nu alea care imi plac mie 🙂 Sigur, daca o sa creasca acolo ar putea sa-i placa, se inoculeaza patriotismul in copii de mici 🙂 (asta pana creste si mai vede si alte tari). Civilizatia o apreciez si eu mult, nimic de spus aici (doar daca nu ai bani de stat decit la Jane&Finch). Am spus ca mi-a placut la inceput, pana am fost in US si am vazut ca se poate (mult) mai bine (pentru mine). Prima generatie de emigranti este de sacrificiu, chiar daca eventual se adapteaza. Copiii au alte oportunitati.

    1. Ai dreptate, sistemul de sanatate trebuie imbunatatit si probabil, un sistem alternativ, care sa functioneze pe baza de insurance (cum e la dentisti, de exemplu), ar fi o solutie. Ceea ce sustin eu insa e ca in conditiile de acum, sistemul se ingrijiste de pacienti in functie de cat de grava este boala. La fel ca si la urgente. Daca ai realmente o urgenta, esti luat primul, nu astepti deloc. Eu cunosc un caz caruia i s-a descoperit tumoare la creier si a intrat in operatie a doua zi. Daca sunt sau nu sanse sa supravietuiasca nu stiu, ceea ce stiu sigur e ca nu a stat nicio secunda la coada din momentul in care boala i-a fost depistata. Eu in schimb am fost la urgente cand eram insarcinata in cateva saptamani pentru ca simteam o durere intr-o parte. Dupa ce mi-au facut un screening initial, am asteptat 7 ore. De ce? Pentru ca nu aveam nimic. Deci, da, sunt perfect de acord cu tine, si nu numai eu, ca sistemul de santate trebuie imbunatatit, dar nu si ca nu beneficiezi de tratament in caz de nevoie, chiar si in conditiile astea.

      Daca emigrezi in Canada sa stai la Jane&Finch (pentru cei care nu stiu, un fel de Ferentari, doar ca mai rau :)), ce pot sa zic? Great success. Doar ca eu nu cunosc niciun roman, efectiv niciunul, in asemenea situatie.

      Eu sunt prima generatie, si nu consider ca m-am sacrificat in niciun fel prin aceasta emigrare. In afara de faptul ca mi-ar placea sa am familia mai aproape, nu am efectiv niciun motiv sa consider emigrarea un sacrificiu. M-as fi sacrificat daca ramaneam in Romania, doar ca nu pentru cauzele corecte (copilul meu si viitorul ei sunt mai important decat orice).

  6. Vorbind de timpi de ateptare: tocmai am primit programare pentru fiu-miu la dr ORL-ist pt anul viitor in Aprilie. Nu e ceva critc, sper, doar ca pana atunci se chinuie saracul ca nu poate sa respire. 😦

    1. Asta e foarte nasol si imi pare rau pentru situatia voastra. Sper sa fie totul in regula pana la urma. Si eu am aici o colega al carei sot a primit in august programare la specialist pentru ianuarie. In urma unor analize de sange, i s-au descoperit niste probleme la ficat, despre care i s-a zis ca nu ar fi urgenta, dar oricum, e intr-adevar foarte mult sa astepti atata pentru o programare. Intre timp, am inteles ca tipului astuia ii e monitorizata mereu situatia cu analize de sange, ca sa se observe orice eventuala schimbare. Da, e foarte nasol sa ai probleme de sanatate si sa astepti atata sa te vada cineva. Mai ales cand e vorba de copil!

  7. Azi dimineata am fost la clinica la 8 si ceva, an gasit programare la Ora 11:40 la medical ORL. Nu Era urgent, o banala otita. Ptr RMN am asteptat 2 saptamani, dar daca vroiam sa o platesc eu si nu asigurarea gaseam in cateva zile. De aia spun CA daca ai probleme carenu sunt urgent, astepti. EU in locul vostru as prefer sa trec granita si sa platesc decit sa astept Luni de zile. E o mizerie CA Un doctor sa aiba 200-300k salariu si sa fie shortage de doctori cind sute de doctor din alte Tari fac munci de supravietuire si nu I-AR angaja nici CA brancadieri. 7 ore la urgent insarcinata? OMG… Chiar daca nu aveai nimic serious. In Ro te vedea cineva intr-o ora

    1. Pai si aici m-ar fi vazut cineva intr-o ora (medicul de familie sau orice medic la walk-in-clinic) doar ca era tarziu si clinicile inchise. Asa am ajuns la urgente. Nu ca as fi fost o urgenta. Femeile insarcinate pot avea dureri fara sa fie nimic OMG in asta. Exact asta era situatia mea atunci (eram insarcinata in cateva saptamani si speriata de bombe). Pentru problemele de sanatate pentru care nu ai nevoie de specialist primesti programare si in aceeasi zi la medicul de familie. Problema e cand ai nevoie de specilist. Atunci intr-adevar esti pus pe liste de asteptare in functie de gravitatea situatiei. Tu imi dai exemplul unei clinici private in Romania, la care by the way, din cate stiu eu, lucreaza aceiasi medici ca la stat. De ce nu te-ai dus la stat daca medicii sunt aceiasi?

    2. Si inca o intrebare: daca ai o problema grava acolo, tot asa repede o tratezi? Aici stii ca dupa ce ai ajuns la specialist (in conditiile de mai sus) esti deja pe maini bune. Poti spune acelasi lucru si despre sistemul unde pentru o banala otita te primeste in cateva ore, dar pentru ceva grav, mori cu zile? Nu prea. Ce vreau sa spun acum e ca sunt perfect de acord cu tine ca sistemul de aici trebuie imbunatatit, dar sa nu cadem in derizoriu laudand un sistem despre care stim cu totii ca e praf si pulbere (la cel din Romania ma refer).

  8. EU cred CA nu ai idee cat a scazut calitatea vietii in Canada n ultimii 20 de Ani. Si pare sa scada in continuare. Nu are rost sa in tram in polemici, pot doar sa spun CA pentru multi care au trait acolo au fost Mai fericiti in Alta parte (cam jumate din cei care au ajuns in CA in anii 90).

    1. Ma rog, nu stiu de unde scoti statisticile astea, doar ca daca tu crezi ca eu nu am idee cat a scazut calitatea vietii, si eu cred ca stiu totusi mai bine decat tine. Na, fiecare e liber sa creada ce vrea. Daca au trait fericiti in alta parte, eu ma bucur pentru ei. Eu traiesc fericita aici. So, sa se bucure si ei pentru mine. Nu vreau nici eu sa intru in polemici, ba chiar mi-ar placea ca toate discutiile pe care le am in contradictoriu cu cineva sa nu se lase niciodata cu suprare. Eu nu ma supar deloc, dar nici nu vreau sa las asa chestiile pe care le consider incorecte sau nejustificate (macar si numai din punctul meu de vedere).

  9. Interesantă discuția chiar dacă conține unele opinii personale care nu par a se regăsi în realitatea canadiană și nici în cea românească, pe care le cunosc eu. Este o marotă privind clima, și aceiași climă din Montreal o cam găsești și la Brașov, căci sunt la aceeași latitudine, pe paralela de 45 grade, nordică. Unele din iernile copilăriei, din anii 60-70, au fost mai grele, ca temperaturi și cantitate de zăpadă, în Moldova, decât cel din Montreal din anii 2014- 2015.
    La fel de bine cum domnul Cristi a găsit fericirea și împlinirea cu vreo 7 grade mai la sud și vre-o 40 grade mai la este de Toronto, alți emigranți europeni, care au descălecat în USA, au făcut drumul invers spre nord-vest și au găsit fericirea și împlinirea în Toronto sau Montreal.

    1. Da, si eu sunt de acord ca problema climei este o marota si chiar un mit. Am scris un articol pe tema asta la un moment dat aici: https://placenouveau.com/2019/01/28/canada-tara-unde-iarna-tine-2-luni/

      La fel cum o alta idee reciclata de romanii un pic suparati pe tara asta, care ma face sa-mi dau ochii peste cap, este mancarea. Sa spui ca in Canada mancare e fada este de-a dreptul hilar. Eu mananc aici mult mai bine decat in Romania (nu ma refer ca in Romania nu aveam ce manca), ci ca oferta este mult mai diversificata. Numai in Toronto sunt vreo 6,000 de restaurante cu bucatarie de toate felurile (traim laolalta vreo 100 de natii, cu bucatariile proprii, la propriu si la figurat). Cum sa spui, in conditiile astea, ca mancarea e fada? Si cu toate acestea eu cel mai mult tot romaneste mananc. Daca a locuit in Toronto, Cristi trebuie sa fi gustat macar o data ciorbele Savetei. Daca nu, nu vad de ce o ciorba sau orice fel de mancare facuta in casa aici, ar fi mai rea decat una facuta in Romania?

  10. MA refer doar la fructe si legume, Omul obisnuit nu mananca la restaurant in fieecare zi. Doar in Asia mancam afara tot timpul. Vremea e o chestie de gust. Nu e atat frigul cit peisajul mohorat si trist. Mie imi place caldura si zile insorite. Statistica este personal, din Romani pe care I-am cunoscut. Sunt foarte multe lucruri care nu imi plac in Ro, dar stau aici acum fiindca imi permit sa imi realizez planurile. EU spun CA nu aveti termene de comparatie, comparati doar cu Ro, e o lume mare si frumoasa. Am facut bine cind am emigrant in Canada, am facut si Mai bine cand am plecst in California, rau cind m-am intors in Ro, fantastic cand am plecat/trait in Asia. V-as sugera Un an sabatic, dar stiu CA e imposibil pentru voi.

    1. Sper sa nu te superi pe mine ca-ti spun asta, dar in conditiile in care ai posibilitatea, pe care nu oricine o are, dar si-ar dori-o, de a trai in atatea locuri, iar tu alegi (gresit, cum tu insuti ai zis), sa traiesti in Romania, ce crezi ca te califica sa le sugerezi altora ani sabatici? Repet, chiar daca tie iti e atat de greu de acceptat, eu nu-mi doresc sa ma mut in alta parte. Eu mi-am gasit locul.

      1. Eu da, sotia nu. Gresita a fost alegerea sa ma intorc in RO atunci, trebuia sa merg direct in Asia. Dar acum, situatia este alta, Ro e cea mai buna optiune, repet, pentru noi, acum, si pentru planurile din viitorul apropiat. Nu incearca nimeni sa te convinga de nimic, cine vrea sa faca ceva, face oricum. Frumusetea am vazut-o cu ochii mei, la fata locurilor respective. Cand plecam pe I95 in jos vinerea dupa-amiaza (iarna) si ajungeam in Florida a doua zi, parca eram in paradis, asta era senzatia. Tu in cate tari ai trait (vorbim de trait, nu de o vacanta mica), ca sa poti compara?

      2. In Romania pana la 26 de ani si inca 9 aici. Atat. Da, nu m-am plimbat foarte mult pana la varsta asta, ca am avut treburi mai importante de facut. Poate de aia sunt acum asa de fericita. Si nu vad de unde ai tras tu concluzia ca eu as fi comparat ceva? Am zis doar ca sunt putine tari ca si Canada pe lume si asta este foarte adevarat. Nu e nevoie sa traiesc efectiv in toate ca sa stiu asta. Nu am fost in Asia niciodata, dar am in plan sa merg acolo in vacanta cand va mai creste copilul. Acum nu pot călători prea mult din cauza asta. Sa traiesc acolo insa nu ma atrage. Nu-mi doresc si nu am motive sa plec din Canada, dar singura zona pentru care m-as mai gandi o data ar fi US (zona călduroasă), in rest anii sabatici pur si simplu nu sunt pe lista mea. Tu zici ca mi-e imposibil sa imi iau, eu zic ca trebuie sa-ti mai si doresti. Am insa treburi mai importante de facut acum. Un copil de crescut, un job de facut, treburi din astea de muritori de rand.

        Apropo de ce ziceai mai sus de oameni care fac joburi de rahat. Asta nu se intampla doar in Canada. Dar tin sa iti reamintesc ca tara asta si probabil si US au diaspora românească cel mai bine plasata pe piata muncii. Aici numai cine n-a vrut, n-a putut!

      1. Matale vorbesti din experienta anilor 97-2002 …. Hello , suntem in anul 2019 . Fa socoteala … poate totusi intelegi . S-au schimbat atat de multe din 2007 de cand am venit eu daramite din 2202 . Canada , sistemul medical nu e perfect dar nu e ce crezi matale …

      2. Oooo, Elena, ma bucur ca ai revenit aici. Sincer. Chiar si daca e doar pentru comentariul asta, recunosc ca m-ai facut sa zâmbesc. Welcome back! 🙂

      3. @Cristi: Te-ai răzgândit si mi-ai mai trimis un comentariu, pe care, pentru ca era malițios, l-am sters. Nu inteleg ce vrei de la mine. Nu eu sunt cea care a inițiat discutia cu tine. Esti liber sa pleci cand vrei.

  11. Nu laud sistemul de sanatate de stat din RO, dimpotriva, Doamne fereste sa ajungi pe acolo (cu oarece exceptii, totusi). Spun doar ca aici, o tara de lumea 3a, exista alternative extrem de comfortabile, iar acolo astepti enorm de mult, pentru o tara care spune ca este printre primele din lume. Si mori cu zile si in Canada, stiu personal pe cineva care a murit de cancer acolo, fiind descoperit prea tarziu. Mai spun ca e trist ca un numar imens de oameni educati fac joburi de rahat, unii mai putin, altii restul vietii. Ma indoiesc ca ei sunt fericiti ca tine. Daca tie ti se pare fantastica tara, n-ai decit. As alege oricind US peste Canada. Eu am sentimente neutre fata de Canada, nici n-o iubesc nici n-o urasc. Iti place acolo, bine, nu, pleaca, nu te tine nimeni acolo. US chiar imi place, iar Asia o iubesc, dar acum nu mai e vorba de mine, ci de viitorul fiicei mele. Nu discutam in contradictoriu, oamenii sunt diferiti, ce e important pentru mine nu e si pentru tine, si invers. Fiica-mea poate sa traiasca unde vrea ea, porneste din start cu posibilitatea de a alege intre 3 continente, plus sustinerea pe care o va avea constant cit voi trai. Chiar m-as bucura sa traiasca in diverse tari, pana va alege ce i se potriveste. Pana atunci, Canada este o tara mult mai buna sa iti cresti copilul de RO. Dar nu as incuraja-o sa ramana in Canada dupa fiindca sunt alte optiuni mult mai bune.

    1. Uite, apropo de sistemul de sanatate privat din Romania. Dupa ce am citit asta mi-am facut cruce cu amandoua mainile si bineinteles am mai scuipat o data in sân de bucurie ca am scapat de acolo. “Sistem alternativ confortabil“ zici – ar fi de ras daca n-ar fi de plans. Imi place cum scrie fata asta, singura chestie care inca ma uimește la ea, avand in vedere ca e chiar o tipa f desteapta, e ca si ea s-a intors din Anglia in Romania. Pur si simplu nu pot sa va inteleg. But this is just me.
      https://www.siblondelegandesc.ro/2019/10/07/trimis-mirela-radu-protectia-copilului-doua-saptamani-nastere/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: