Meniu Acasă

Pumpkinators

Sa va povestesc pe unde am umblat ieri. Am mai fost o data acolo, dar data trecuta am plecat cu o impresie mai buna. Ma rog, nici acum n-a fost rau, dar am stat atat de mult ca mi s-a luat. Cel putin asa imi explic sentimentul de meah pe care il am cand scriu acum despre asta. Am fost iarasi la o ferma, dar de data asta ne-am indepartat mult de Toronto, am ajuns pe undeva prin Newmarket. Celor care locuiesc pe-acolo si fac zilnic naveta la oras, probabil ca nu li se pare o distanta mare, dar pentru noi, in buricul targului traind (zic asta ca sa-i enervez 😈) si neobisnuiti cu “calatoritul”, nu ne prea sta bine cu drumurile astea. Se numeste Brooks Farm si de data asta nu ne-am dus la cules de mere, ca inca avem camara plina de saptamana trecuta, nici de pumpkins, chiar daca sunt la moda, ci ne-am dus sa sarim in sus. Stiam ca au acolo o trambulina gigantica si-am zis sa-i facem Catiusei o bucurie mare si noua una si mai mare, ca n-o mai vedem sarind pe pat.

Ajunsi acolo, trambulina aia nu mai exista, dar au adus alta la fel de mare, dar nu plata ca cealata, ci una care arata ca o burta uriasa. Asta nu a fost singura schimbare pe care am observat-o fata de data trecuta. Pe locul unde inainte era o pajiste verde pe care circulau masinute Little Tikes, acum au construit un loc de joaca cu leagane, tobogane, scari si tot felul de chestii din astea pe care alergi dupa copii. Noi am nimerit in cadrul unui festival de toamna, Fall Fun Festival, inca in desfasurare pana dupa Thanksgiving, si aveau loc tot felul de spactacole. Gen un concert de muzica country pentru pici, cantat la chitara de „grandpa”, o cursa de purcei, pe care, din empatie pentru bietele animale, nu pot sa zic ca l-am apreciat neaparat (cel putin nu mai mult decat hamburgerul pe care l-am mancat pe drum incolo), dar cel mai mult mi-a placut cum ne-au scapat de spiritele rele de Halloween. Cu tunurile, frate! De fapt, pumkinators. Adica tunuri pe care le incarcau cu bostani (pozele sunt furate de pe internet pentru ca mie tocmai atunci mi se terminase bateria la trogloditul meu iPhone, iar Bobi numai ce plecase sa ne ia de-ale gurii). Trageau cu bostani in aer pana se faceau pulbere. Numai aplauzele si strigatele noastre huiau in vale mai tare decat impuscaturile. Bostanii erau proaspat culesi din patch, in jurul caruia noi ne-am plimbat cu trenuletul. Catiusa nu e asa de vesela in poza pentru ca numai ce-si revenise din supararea ca ratase prima tura cu „chu-chu train”. Asta pentru ca daduse prea mult timp graunte la gaste. 25 de centi pumnul.

Canadienii au un talent incredibil la a face din rahat bici. Asta daca nu ati inteles inca ce am vrut sa zic cu postarea asta. La fel ca si cu exemplul din postarea anterioara, si cu multe altele despre care am mai tot scris, si aceasta demonstreaza cum fac ei bani. Ferma asta ar muri daca si-ar vinde bostanii la piata. Daca ii arunca in schimb in aer cu salve in onoarea toamnei, oamenii vin si platesc inzecit pentru ei!

F70B90AD-BF26-4FE6-BEF1-07B8D531858DFAC9B6B7-9EC3-4F4C-B4E3-1EE88E7F0E6E

71E2E257-B311-452C-B560-2FF3051A4702

Sursa: Pinterest


Categorii:Jurnal

Fran

2 răspunsuri

  1. Francisca, draga, scrii inca atat de frumos, ca atunci cand mai intru sa te mai citesc la cateva luni, nu ma opresc pana nu citesc tot ce ai mai scris intre timp. Ai o fetita minunata, si voi doi pareti sa aveti o viata atat de linistita si frumoasa. Imi pare un pic rau ca n am insistat mai mult la Renato atunci cand ati plecat sa mergem si noi in Canada. Eu sunt in frankfurt de cafeva luni, mi am gasit ceva pe domeniul meu, foarte fain, iar el inca in romania, facem relatie la distanta pentru ca pt el lucrurile sunt mai bune acolo. Citesc asa cu drag ce scrii si ma gandesc ca am putea fi si noi la fel de linistiti in cativa ani aici si ma va durea sufletul sa renunt si sa ma intorc inapoi dupa el, offf, dar asta e viata…iti doresc multa sanatate si tie, si Catiusei si lui Bogdan, va salutam cu drag din..Europa 🙂
    Ps: trebuie neaparat sa ti faci timp sa scrii o carte

    1. Salut Adina! Nici nu stii cat m-ai bucurat cu mesajul asta. Mersi ca ti-ai facut timp sa mi-l lasi. De scris, am ajuns sa scriu in autobuz si la cafea cand ma scol, fara gluma. Toate postarile mele sunt scrise in graba si pe fuga si de aia ma bucura faptul ca-l gasesti interesant, ca ma faci sa cred ca nu se cunoaste. Eu insa stiu asta si poate o voi face mai pe indelete, deci si mai bine, intr-o carte cum zici tu, la batranete, ca acum slabe sanse.
      Ma bucur foarte mult ca ai plecat, si oricat vei sta, sper sa te bucuri din plin de experienta asta. Noi n-am apucat sa ne cunoastem mai bine cat am fost la București, dar tin minte si acum ieșirea aia impreuna la restaurant inainte de-a pleca 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: