Meniu Acasă

Viata de emigrant e dura

Ce ti-i si viata asta de emigrant! Tough shit! Daca derulez filmul inapoi, dar repede, repede, ca n-am prea mult timp de scris, si ajung inapoi cu aproape 10 ani, cand abia scuturam de pe noi colbul din avion, realizez ca emigrarea asta ne-a schimbat foarte mult. Ca sa vedeti ca strainatatea asta nu-i usoara, pe atunci eram oameni la locul lor, desi inca ne cautam locul, fericiti cu toate lucrurile simple care ni se intamplau. Acum am ajuns sa strambam din nas la orice si cu greu sa ne mai multumeasca ceva. Am devenit niste mofturosi, niste blazati, pe care e greu sa-i mai impresionezi in vreun fel.

Sa va dau un exemplu concludent! Tin minte si acum cat de bucurosi am fost cand a primit Bobi primul lui CEC. Era un CEC de 500 de dolari, primul salariu pe care l-a luat ca femeie de servici. Ooo, ca sa nu mai zic jobul asta, pe care, cu greu, l-a obtinut, ne-a propulsat doi metri in sus stima de sine. Sau primul meu CEC. 100 de dolari, dupa ce am numarat pesti la Costco. Probabil ca am numarat de 100 de ori mai multi pesti decat valoarea CEC-ului, dar tocmai de aia l-am pretuit atat. Aproape ca am plans de fericire. O vreme nici n-am vrut sa-l bag la banca, mi se rupea sufletul sa raman fara el.

10 ani mai tarziu…

Ieri, Bobi mi-a aratat iar o oferta pe care a primit-o. Ceva consultant de proiect, functie importanta. Mneaa, nu l-a impresionat prea tare. Cica sa se mai gandeasca. Acum ceva vreme, pe neasteptate, desi pe meritate, a fost ridicat in rang, dupa ce fusese ridicat si-n slavi. L-au facut Resident Engineer. I-am zis ca nu-mi place cum suna numele asta. Parca imi placea mai mult Inspector. Ca sa vedeti si voi, cand era femeie de servici, nu m-am intrebat niciodata cum suna asta?!

Categorii:Jurnal

Fran

11 răspunsuri

  1. Felicitari, francisca si la mai mare ! Stiu ca ati muncit pentru asta, insa eu va consider un caz norocos. In spatele unui caz de succes stau mii de cazuri de emigrare esuata, din nefericire, si asta nu pentru ca nu ar fi muncit si ei pe brinci in directia corecta.

    1. Nu eu am muncit, el a muncit, eu sunt un caz mediocru, nicidecum de succes, am insa prieteni, care din punctul de vedere al carierei, sunt super ok. Ma, eu vad altfel lucrurile. Daca noi am putut, in principiu, poate oricine. Trebuie doar sa se alinieze niste planete, ceea ce, e adevarat, nu intotdeauna se intampla. Norocul joaca si el un rol important, dar nu e suficient. Nu poate fi folosit nici ca scuza, nici ca acuza.

  2. Apropo, chiar saptamana trecuta era prin parc o tipa, care m-a intrebat daca la mine la firma se primesc co-ops, ca ea merge acum la o asociatie care se ocupa cu astfel de plasamente. Ca si mine, si ea e de ani buni in Canada, doar ca eu mergeam pe la asociatii din astea (inutile) acum vreo 10 ani in urma. Ea ce pana mea a facut pana acum?!…Tin minte ca atunci cand mergeam eu pe la kkt-uri din astea, adica atunci cand abia aterizasem si nu stiam in ce parte sa o iau, erau pe acolo si unii veniti de 9 sau 16 ani in Canada, printre altele sa invete si engleza. Nothing wrong, but still. Atunci sa nu ne mai mire ca nu ies niciodata din zona asta.

    1. Sefa mea vorbeste cu parintii ei in engleza ca ea nu stie mandarina, iar ei raspund in mandarina ca nu stiu engleza. Si ea e venita cu familia de copil de pe la vreo 3 ani, deci ai ei au peste 30 ani in Canada si nu vorbesc engleza dupa atata timp. Mi-a zis ca au stat numai in comunitatea chineza, in joburi care nu cereau prea multe cunostinte de engleza si abia rup cateva cuvinte. Si nu sunt putini ca ei, mai ales in comunitatile de asiatici ca sunt mari si se ajuta unii pe altii.
      Si pana la urma ce inseamna emigrare de succes? Sunt unii cu joburi si cariere super si care abia asteapta sa iasa la pensie sa se intoarca in Romania ca nu au simtit niciodata ca e locul lor in Canada, iar altii fara cine stie ce cariera dar fericiti si se simt ca acasa aici. Poate ca amandoi considera ca povestea lor e de succes, sau poate ca nu.

      1. Vorbeam cu Bobi aseara si chiar ziceam ca noi nu cunoastem romani care sa nu se fi descurcat pe aici cu job-urile. Unii foarte bine, cum sunteti voi 😉, altii nu au neaparat functii de conducere, dar au joburi decente. Acum poate joburile astea nu sunt ceea ce si-au dorit ei si nu le convine situatia. De f multe ori insa nu e vina nimanui, nici macar a lor. De exemplu, unei familii care a emigrat cu copil in Canada i-a fost mai greu sa se concentreze pe partea asta cu cariera decat unora care au emigrat fara. Cum ar fi fost s-o am pe Cati atunci? Pai eu n-am timp sa respir, d’apoi sa emigrez? Stiu si cateva cazuri, foarte putine, care nu s-au descurcat aproape deloc, dar unii dintre ei inca incearca, altii n-au incercat niciodata. Stiu pe cineva care cand primea sfaturi sa faca niste cursuri ceva, ca meseria pe care o avea nu-i va fi de niciun folos, zicea ca nu crede in sistem. Cazul acesta a emigrat, a dezemigrat, a emigrat iar, cica dezemigreaza iar. Fiecare are povestea lui, dar si propria perceptie asupra povestii, ceea ce nu e acelasi lucru.
        Deci, prin comunitatea de romani pe care o cunosc eu, romanii sunt destul de bine majoritatea. In general, e o diferenta mare intre situatia romanilor din Canada si cea a romanilor din Europa in ceea ce priveste joburile pe care le fac. Bine, comunitatea din Canada e si mult mai mica, iar in Canada n-au emigrat chiar toti satenii. In plus, societatea este foarte diferita, la sensul ca te ajuta sa te integrezi, chiar daca tu trebuie sa faci treaba singur.

  3. Desi noi n-am ajuns la nivelul vostru, observ si eu ca parca ne-am domnit. Cosmeticale aproape bio si am ajuns sa cumparam de la Farm Boy mult mai des decat credeam. Acuma, noroc cu magazinul de fabrica de mezeluri polonez, ca luam multe si la preturi f bune. La incaltaminte am ajuns sa ma uit si le cele de 200$ (majoritatea nu merita), deja cand vad ceva average decent la Marshalls pe la 60-70$ e un must buy.

    Cat despre cazuri ratate de emigrare, personal nu cunosc pe nimeni, as zice ca aproape cam toti pe care-i cunoastem o duc mai bine ca noi :))) . SI in general, la toata lumea parcursul e cam la fel: slujba de rahat la inceput, tras tare, incercat la mai bine, eventual mutat in alta parte. Romanii si moldovenii, in general reusesc sa ajunga la un nivel decent in cativa ani, pacat ca noi nu sintem la fel de uniti ca chinezii sau evreii. Dar strict din ce-am observat eu, putini emigranti romani nu se integreaza si se duc inapoi.

    P.S: Resident Engineer suna ca un loc la stat, unde doar tu existi pe functia aia si de unde iesi direct la pensie la 50 de ani 😀

  4. Nu cred ca e doar la romani, dar multi emigranti sunt mai ambitiosi decat unii nativi. Am si eu destui la munca care sunt nativi, deci limba o vorbesc perfect, plus toate celelalte avantaje de a fi nascut si crescut aici, au mai multe cunostiinte, alea alea si care stau pe acelasi job de zeci de ani si n-au vise de crescut in cariera. Poate ca e si dorinta de a demonstra ca pot, ma refer la emigranti, dar la mine la birou, intr-o firma 100% canadiana mai mult de jumatate din manageri sunt nascuti si crescuti in afara Canadei si au emigrat ca si noi la maturitate.

    Eu am fost surprinsa cand m-am angajat aici de procentul de emigranti in functii de conducere, pentru ca la firma anterioara, desi erau multi emigranti, managerii erau in proportie de 90% canadieni nativi sau veniti de copii aici. Poate ca e vreo legatura aici si despre ce discutam niste posturi anterioare referitor la discriminare. Nu e ea asa pe fata in Canada ca in alte locuri, dar daca te uiti la ierarhia in unele firme iti cam pui semne de intrebare.

    Bineinteles ca poate sa existe si reversul medaliei, cand sunt numai emigranti intr-o anumita firma ca s-au adus unii pe altii si tu nu mai ai nici o sansa sa intri acolo nici daca esti mai bun. Imi amintesc ca imi cautam job acum cativa ani am citit un anunt care cerea candidatului sa vb fluent mandarina, la o firma 100% canadiana. Si am si fost la un interviu in care am fost intrebata daca am vreo problema daca in jurul meu se vorbeste numai ruseste. Unele natii sunt f unite si daca unul nimereste bine undeva isi aduce toate neamurile si prietenii.

    Din pacate, se intampla destul de des ca joburi bune sa se dea pe pile sau criterii rasiale, de sex, ca doar avem nevoie de femei in IT indiferent ca sunt bune sau nu, dar asta e, trebuie sa fim politically corect zilele astea si in loc sa il angajezi pe cel mai bun, il angajezi pe cel care se potriveste cel mai bine cu politica firmei.

    1. Romanii nu sunt uniti nu e un mit, chiar asa e. Nu numai ca nu ne ajutam, dar cumva ne si ferim unii de altii. Romanii reusesc pe cont propriu, e adevarat, dar preferam sa nu avem de-a face unii cu altii. Astia suntem, asta e adevarul!

%d blogeri au apreciat asta: