Meniu Acasă

Standarde in munca

Apropo de postarea anterioara coroborat cu faptul ca numai ce incepe long weekendul de Ziua Muncii, m-am gandit sa scriu ceva despre munca mea ca sunt sigura ca vi se par super interesanți oamenii care vorbesc despre joburile lor. Daca va întrebați de-mi place au ba, ba, nu-mi displace chiar deloc. Motivul pentru care nu-mi îngădui un categoric raspuns afirmativ e pentru ca singurul lucru care imi place cu adevarat si pentru care cred ca am si oaresce înclinație, nu insa si timp sa mi-o exercit la adevăratul potențial, e sa stau degeaba. Right next e ce fac acum. Good and fair enough. Bine, imi mai place si sa scriu, dar pe asta n-o pot face nici la norma, nici la program, nici macar pentru bani, asa ca ramane in sfera hobby-ului. Cel putin pana se hotărăște cineva sa ma plătească pentru asta.

Revenind la job-ul de acum, as vrea sa scriu doua chestii care mi se par esențiale in relatia mea cu el. Ca e exact ca o relație. Ca sa intelegeti mai bine de ce zic asta, o sa va dau un exemplu. Daca vreodata, printr-o nefericire, voi fi nevoita sa-mi caut alt barbat, stiu ca intotdeauna il voi cauta in ala pe cel de acum. Slabe șanse sa-l si gasesc ca e one of a kind, dar ati inteles ideea. Mi-a trasat un standard. Asa e si cu job-ul asta.

Compania aceasta in care lucrez eu nu e atat de mica incat sa nu conteze, dar nici atat de mare incat sa nu contez. Nu e nici o firma cu sediul in subsolul vreunei cocioabe, dar nici ceea ce se intelege printr-o multinaționala, desi activitatea si-o desfășoară in mai multe tari. Marimea ei imi permite astfel sa-mi cunosc colegii mai mult decat pe nume sau dupa numarul de pe tricou. Imi permite sa stiu unde se duce fiecare in vacanta, cati copii au acasa, daca au nevasta sau nevast. Chestii pe care le discutam fara jena in meeting-urile noastre din timpul programului, la biroul celuilalt. Pentru mine sunt ca o familie, evident ca una pe care o abandonezi cu totul la ora 5, dar ideea de familie la job nu trebuie sa fie neaparat ca cea de familie acasa. Na, nu mi-as da viata pentru ei, dar imi face placere sa-mi petrec viata cu ei. Ca cele 8 ore cat stau acolo, tot din viata mea fac parte. Ok, scutindu-va de alte platitudini, mai zic ca sentimentul asta ca nu sunt chiar insignifianta, chiar daca nu am deloc calitatea de-a fi de neînlocuit, pentru mine conteaza. Pentru ca asa sunt eu, imi place stabilitatea, iar faptul ca stiu ca am locul meu undeva, mi-o ofera. Prin urmare, cand voi fi nevoita sa-mi caut alt loc de munca, mi-l voi cauta tot intr-o firma de mărime medie.

Un alt standard pe care mi l-a trasat are mai putin legatura cu partea emoțională a subiectului si mai mult cu cea tehnica. Eu lucrez acum intr-o firma de productie. Pe ușile ei ies zilnic produse create din nimic. La sensul ala in care si Dumnezeu a avut nevoie de lut ca sa creeze ceva. Nu i-a iesit foarte bine, dar deocamdata nu are concurenta. Ei, firma mea are concurenta, doar ca produsele ei sunt top of the line in industrie. Le gasiti in cele mai moderne concepte de design interior. Prin urmare, sunt si foarte scumpe. Zilnic, din mainile mele ies invoice-uri, fiecare in parte, cam de cat e salariul meu anual. Iar astea sunt printre cele mai ieftine. Intreg ciclul acesta de creatie si de creare a unui produs, din stadiul de materie prima pana la urcarea lui in tir, pe mine a ajuns sa ma fascineze. Ca sa nu ma zic ca mi-a oferit sansa de a capata (moca, deci) cunostinte si experiente adiacente fata de ceea ce fac eu efectiv zi de zi. Ca nu poti sa lucrezi intr-o fabrica fara a intelege cum ii functioneaza intreg sistemul, chiar daca tu esti doar o mica rotita a lui. Prin urmare, daca ma duc in alta parte, dar si daca raman aici, pot face si alte job-uri decat cel pe care il fac acum. Nu chiar pe toate, ca nu pot fi un inginer sau un designer, dar pot lucra in tot ceea ce presupune departamentul de Accounting si, in general, pe toata asa numita parte de „supply chain”. Prin urmare, desi accounting pot face in orice fel de firma, cand imi voi cauta un alt job, il voi cauta tot intr-o fabrica.

Ok, acestea fiind zise, va doresc Happy Labour Day(s)! (celor care traiesc in Canada, dar nu numai).

Categorii:Jurnal

Fran

4 răspunsuri

  1. Nu ai nici o garantie ca daca pleci intr-o alta firma medie lucrurile vor fi la fel. Cultura unei firme nu are prea mult de a face cu marimea ei.
    Eu am plecat dintr-o uriasa multinationala, una dintre cele mai mari din lume, intr-o firma canadiana 100% si de marime medie si oamenii erau tratati mult mai bine in multinationala si atmosfera era mult mai faina. Totul tine de management si ce fel de environment se vrea.
    Stii vorba aia ca pestele de la cap se impute. Daca senior managementul tolereaza anumite comportamente, aia de jos abia asteapta sa isi dea in stamba.
    Colegii tai draguti s-ar putea sa nu mai fie la fel de draguti in alt mediu. Vrem nu vrem mediul ne afecteaza si influenteaza comportamentul intr-o oarecare masura.

    1. Asta e adevarat ca nu am nicio garanție ca in alta firma, chiar si de aceeasi marime, va fi la fel. Eu am chestia asta cu oamenii. Pentru mine conteaza enorm cu cine lucrez. E o chestie la fel de importanta ca si salariul, desi din cauza oamenilor as pleca mai repede decat din cauza salariului. Stiu ca sunt oameni carora nu le pasa de chestia asta si zboară din firma in firma cu super mare usurinta. Mie, atata timp cat imi lipseste garanția ca oamenii sunt ok unde ma duc, nu mi-e asa usor sa dau vrabia din mana cu cea de pe gard. La mine la job oamenii sunt super misto si asa au fost dintotdeauna. Asta e motivul pentru care am stat atatia ani. Salariul meu, desi nu e mai jos decat piata, stiu ca ar putea fi si mai mare daca as pleca in alta parte, ca asa se intampla, se poate mari substanțial daca pleci la alta firma. Dar am multe motive super importante pentru mine pentru care in alta parte nu am garanții ca vor fi la fel si de aceea nu plec. Nu am niciun motiv serios sa o fac.

      1. Da, te inteleg, teama de schimbare e ceva natural pentru toti, e in genele noastre. Chiar si cei care par sa zboare din firma in firma cu super usurinta, cu siguranta au si ei temerile lor.
        Cel mai mult am stat intr-un loc aproape 5 ani si desi aproape ca am plans cand am plecat de acolo, pentru ca am avut colegi super si ca si tine imi era teama de ce va urma, acum imi dau seama ca a fost o greseala sa stau atat de mult.
        Vad in jurul meu oameni de peste 10 ani in aceleasi joburi si sunt blazati si nemotivati si nedeschisi la schimbare si sa invete ceva nou.
        Problema e ca lucrurile se schimba tot timpul si firma ta maine poate sa aibe un management nou si se va schimba total si sa nu mai fie asa grozav sa muncesti acolo.Si te trezesti peste noapte ca esti dat afara sau pleci tu ca nu-ti mai place si realizezi ca piata muncii s-a schimbat f mult si tu nu esti la fel de adaptabil ca cei care au schimbat joburi mai des.
        Parerea mea e ca desi stai 8 ore sau mai mult la munca, nu trebuie sa te implici prea mult; it’s just a job. Invata cat mai multe; fa-ti treaba bine si cand incepi sa te plafonezi si nu mai ai nimic nou de invatat, move on.
        Inteleg, ca atunci cand ai copii vrei mai multa stabilitate; e mai greu cand schimbi jobul sa iti faci programul de asa natura sa ajungi la daycare etc., desi in ziua de azi cam toate firmele serioase ofera program flexibil, muncit de acasa, etc. Au cam realizat ca oamenii nu se mai uita doar la salariu in ziua de azi, ci sunt alte beneficii ce cantaresc la fel sau chiar mai bine.

  2. Eu as schimba jobul, am incercat, dar se pare ca joburile mai bine platite sunt fie prin To, fie la ceva distanta de satul meu, asa ca asta e, keep trying…😊

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: