Meniu Acasă

Se intampla peste tot

Apropo de nenorocirea aia din Caracal, despre care initial eu n-am avut nicio intentie sa zic nimic, m-am trezit (vorba vine, ca n-am dormit toata noaptea) ca fac o comparație cu patania mea de aseara, cand pe la miezul noptii aveam in casa un instalator. Lucra de zor, departe de zorii zilei, pe care ma rugam sa nu-l prindă tot in casa la noi, la aerul condiționat care a inceput sa dea pe-afara si sa se duca pe sub parchet. Din momentul in care l-a chemat Bobi si pana am auzit din dormitor ca i-a deschis usa de la intrare, sa fi trecut vreo jumatate de ora, chiar mai putin. Si uite asa, poate putin fortat, poate nu chiar, ma gândisem ca noi am avut in miezul noptii, si duminica pe deasupra, o mare problema cu cateva picături de apa si n-a întârziat nimeni sa ne-o rezolve. Acolo mor oameni cu zile si nimanui nu-i pasa. Ah, sa nu ii includ printre nepăsători si pe cei care se dau cu capul de peretii facebook-ului si mai bat c-o sticla de asfalt dupa vreo tragicomedie din asta românească, ca, lasand saraca fata sa se odihneasca in pace, cat priveste statul romanesc si reacția lui la belele, totul e de ras, daca n-ar fi de plans.

Si uite asa, acum, fara s-o mai planuim si pe asta, trebuie sa schimbam si parchetul din casa, sau macar bucăți din el. Tot ce sper acum, si nu doar sper, ci insist, e sa fie pe cheltuiala managementului, nu a noastra. Instalatorul ala on call, care-si incepea az-noapte ziua de luni in casa la noi, de ei e platit. Din banii nostri, bineinteles, dar ideea e, ca de aia platesc maintenance fee luna de luna, ca, din an in paste, cand ni se intampla si noua cate-o nedorita din asta, sa nu mai platim inca o data. Oricum avem asigurare si oricum mare damage n-a facut, ca Bobi are niste instincte de conservare a proprietatii iesite din comun (eu nu mi-as fi dat seama niciodata ca au intrat cativa stropi de apa pe sub parchet). Masina de spălat si aragazul n-o sa ni le schimbe ei insa, ca ni s-au rablagit si alea si ne vedem nevoiți ca in curand sa le innoim. Ca noi n-am înnoit nimic de cand ne-am mutat in casa asta. Am cumparat apartamentul cu tot cu recuzita, de la masina de spalat pana la aragaz si draperii verticale, totul a fost inclus, doar ca nu erau ele chiar ultimul racnet. Poate doar ultima strigare. Nu ne-am batut capul cu astea ca am avut destule altele cu care sa ni-l batem avand in vedere ca eu m-am mutat gravida in casa noua, dar incetul cu incetul ne gandim sa le punem si noi la punct si de la capat. Nu ne grabim insa pentru ca, daca mai sunt fani ai blogului meu vechi pe aici, isi aduc aminte cand, extaziata prea tare ca numai ce devenisem proprietareasa, ziceam ca vreau sa-mi iau in apartament mobila de lux. Lumea ma indemna pe-atunci, nu din ciuda cred, ci din buna credinta, sau macar din experienta, sa nu o fac, cel putin nu inca, pentru ca mobila de lux si copilul mic n-au ce cauta in aceeasi casa. Mare dreptate au avut, ma vad nevoita sa recunosc si chiar sa dau mai departe. Ma bucur acum ca nici macar o varuiala nu am dat ca daca o faceam banuiesc ca nu mai eram, cu asa o mare bucurie, martora la manifestarile artistice timpurii ale Catiusei. N-as fi avut inima sa-i interzic sa-si exprime maiestria, fie ea pe pereti, pe covor sau pe frigider, ca ce mama as fi fost, dar o lacrima tot mi-ar fi curs de necaz. Chiar zilele trecute picta o casuta din lemn, pe care i-o cumparasem de la Dollarama ca sa invete sa-si faca brățări din aur (sau macar sa-si gaseasca de lucru cu ea cateva minute), si dupa ce si-a inmuiat bine odata cu pensulele si mainile in vopsea, si le-a sters de tricou (pe care nu l-am mai putut scoate din boale si l-am aruncat), iar stropi din paleta ei de acuarele au ajuns si pe covor. Si asta e asa, doar cea mai recenta, nu si prima data cand o face. Prin urmare, acum am de-adevaratelea motive sa ma bucur, caci covorul nostru din living e, de fapt, un (art) work in progress, si, in curand, va fi mutat de pe jos, pe perete. Spoit deja cu toate culorile, va fi, in curand cel mai pretios tablou pe care il vom avea in casa.

In fine, am deviat maxim de la subiect. Subiectul era ca a venit meseriasul, fara intarziere, duminica in miezul noptii, cum nici adevaratii prieteni nu ar fi facut-o, si ne-a salvat de cateva picaturi de apa. Asta ca sa le dau dreptate tuturor celor care zic pe tot internetul ca peste tot se intampla lucruri naspa, nu numai in Romania.

Categorii:Jurnal

Fran

%d blogeri au apreciat asta: