Meniu Acasă

Ce mai zic?…

Am inceput acum sa scriu pe blog, fara sa am vreo idee despre ce, dar in speranta ca, aberand putin pe-aici, asta-mi va da ceva adrenalina sa-mi continui munca. Sau macar ziua. M-am sculat azi cu noaptea in cap determinata sa fac curat prin casa, si chiar am facut, dar se vede treaba ca asta m-a secat intratata de energie ca, desi am venit la munca, cu drag, nu mai am niciun spor. Iar una fara alta nu-i de niciun folos. Daca mi-am irosit in doua ore energia pe toata ziua, va dati seama ce-am trudit de dimineata. Era casa ca la Glina, cu jucarii de-ale Catiusei bagate si-n cur la taxatoare. Dar cred ca ce m-a secat cel mai tare a fost ca dupa ce am reusit sa le adun (macar la gramada, una peste alta), s-a trezit Cati si le-a pus la loc. Nu la locul lor, ci la locul in care erau inainte de-a le aduna. Ca sa nu ma deprime foarte tare inutilitatea risipei mele de energie, m-am inviorat la gandul ca tare o sa-mi mai fie mie dor de jucariile astea cand o creste, o pleca la casa ei, lasand-o pe a mea, in ordine, dar goala. Gandul asta pozitiv, chiar daca nu foarte optimist, m-a ajutat, la sensul ca am apucat-o de obrajori si i-am plesnit cateva pupaturi, de-a plecat rosie la gradi.

I-am dat pe ea costumul de baie, ca vinerea au water play, si cica dupa-masa, mi-a zis Melody, au si party. E probabil ziua unui copil. Vor manca cupcakes si salata de fructe. Nu stiu daca v-am povestit cand a fost ziua ei si mi-am luat liber de la job, de pe la mijlocul zilei, ca sa particip si eu la petrecerea ei, in ziua aia. Cat s-a bucurat, Doamne, nu pot sa va spun! Cat se bucura copilul asta cand ma vede, si cat ma bucur eu s-o vad cat se bucura cand ma vede!!! A fost clar cel mai pretios cadou pe care i l-am putut face. Pe mine. Ba cred ca s-a bucurat de petrecerea aia numai pe jumatate, pentru ca neintelegand de ce sunt acolo si voind sa fie sigura ca nu plec, ma tinea numai de mana si nu ma scapa o secunda din privire. A fost recent o perioada cand mergeam eu s-o iau de la cresa, ca Bobi trebuia sa lucre pana mai tarziu. Cum ma vedea intrand pe usa, sau cand ma prindea ca ma uit la ea prin geam, indiferent de ce facea in momentul ala, lasa totul din mana si striga mami, mami, si fugea sa-mi sara in brate. Chiar tin minte ca-i povesteam si colegei ca nu-i moment mai fericit nici pentru mine decat sa intru pe usa aia de la gradinita. Daca as trai intr-un film, as repeta scena asta la nesfarsit!!! Ca scena chiar e de film. E o bucurie dubla. O data c-o vad si o data c-o vad atat de bucuroasa! Mai ales ca motivul bucuriei ei sunt eu (daca aveti impresia ca ma magulesc singura, chiar asa e :)). Am mai auzit de copii care asa de bine se invata la gradinita ca la sfarsitul zilei nu vor sa mai plece acasa. Ba tin minte ca asa ma incurajau unii la inceput si pe mine. Catiusa trece acus la pre-school, dar inca nu i s-a intamplat asta niciodata. Nu mai plange la gradinita demult, desi mai are si ea momentele ei, dar sa vrea sa ramana acolo in loc sa vina cu mine, n-ai sa vezi. Ba, fara sa cunoasca ceasul, stie cu precizie ora cand trebuie sa plece. Oricat de tare s-ar distra acolo! Si chiar se distreaza, dupa cum tocmai va spuneam. Dar ea asa face si cand, dupa cateva ore de absenta, ma vede intrand pe orice usa. Nu prea sunt ore din astea, cu exceptia celor cand eu sunt la job si ea la gradi, dar cateodata, din an in pastele cailor, se mai intampla, cum a fost saptamana asta, c-am avut programare la dentist. Cand am intrat pe usa de la casa, ea a sarit de la masa (si peste masa) direct in brate la mine. Am uneori impresia ca asta-i tine si de foame, dar asta nu pot sa zic ca ma si bucura vreun pic. In fine, sa nu stricam mood-ul postarii! N-am crezut in viata mea ca voi produce atata bucurie in viata cuiva. Ma iubesc si mama, si sotul, na, ca sa nu credeti altceva, dar ei nu se bucura chiar asa cand ma vad! 

Categorii:Jurnal

Fran

2 răspunsuri

  1. Ce frumoase momente, bine ca le-ai scris sa nu le uiti nicodata. Ca vine timpul cind singurul care se va bucura cind vii acasa, va fi ciinele tau:) . Eu stiu…

    1. Va trebui sa-mi iau câine la un moment dat :)). Asa e, si pentru mine sunt cele mai frumoase momente, de aia imi petrec atat de mult timp cu ea, tot timpul cand nu sunt la munca si ea la gradi, ca momentele astea nu tin mult.

%d blogeri au apreciat asta: