Meniu Acasă

Facebook – I don’t like this!

Apropo de postarea anterioara cu excluderea mea voluntara de pe rețelele de social media. Nu bat toba acum ca sa ma laud ca uite ce treaba mare am facut eu sau ca sa conving si pe altii sa ma urmeze, ci pentru ca hotărârea asta a presupus niste schimbări in viata mea si pentru ca, exact ca si cu fumatul, de cand am renuntat, am ajuns cel mai vehement critic, pana la scarba, fata de aceste proaste obiceiuri. Mi-e mai scarba acum decat atunci cand am hotărât sa incheiem socotelile. Probabil pentru ca văzând cat de bine e fara, simt nevoia sa ripostez cumva ca m-am lasat atata vreme prostita si dusa de nas, ca am platit scump, in materie de timp, un kitsch ordinar.

Tin minte acum cativa ani, vorbeam cu o colega indianca la bucatarie. Imi zicea cum ea nu are cont pe facebook si nici vreo dependenta suspecta fata de telefon, pana intr-acolo incat il poate uita acasa fara sa-si dea seama. Eu, cu telefon ca un fel de coeficient al mâinii drepte, cand imi zicea asemenea grozavii, aproape ca gandeam despre ea ca nu-i om. Eu nu aveam cum sa-mi uit telefonul undeva pentru ca, pur si simplu, eram non-stop conectata. Inclusiv cand vorbeam cu ea. Facand o paranteza, telefonul inca este jucăria mea preferata, si singura (n-am tablete, nici alte gadget-uri), dar din alte considerente acum. Nu ca sa-mi astampere sevrajele (severitatea carora era cel mai vizibila in viteza de scroll pe facebook a degetului mare sau cel arătător), ci pentru ca de pe telefon scriu pe blog, sau citesc blogurile preferate, de pe telefon imi comand haine noi, de pe telefon imi rezerv hoteluri, de pe telefon platesc bill-uri, chem taxiul sau verific o harta. Are deci o importanta vitala in viata mea, din perspectiva utilitara. Deci, telefonul mi-ar lipsi foarte mult daca deodata nu l-as mai avea. Mă ajuta sa castig timp prețios. Facebook insa nu-mi lipseste. Si spun asta dupa o experienta fara de mai bine de 2 ani acus. Lipsa acestei iconite albastre din viata mea, ma ajuta sa castig timp prețios. Inainte, cand aveam ceva timp liber era cel mai usor sa mi-l folosesc scrolland pana la bătături de deget decat sa fac ceva demn de scopuri mai nobile, chiar si daca scopul nobil nu era decat un smotru prin bucatarie sau spălat wc-urile din casa. Imi distragea astfel atentia de la treburile mele, poate nu tot timpul cele mai placute, dar necesare, si, cu singuranta, mai importante decat „ce le trecea prin minte” unora cu care, in cele mai fericite cazuri, nu ma voi (mai) intalni niciodata. Unii imi vor spune ca are tot felul de setari care sa-l faca util. Da, ca igrasia, vorba cuiva. O singura setare m-a ajutat, intr-adevar, sa scap de intruziunea care-l caracterizeaza: „Deactivate your account”.

Singurele chestii care erau cat de cat utile pe facebookul ala era usurinta cu care mai citeam si eu o știre, ca veneau singure pe feed, nu trebuia sa le caut eu. Dar, pe de alta parte, poate nici asta nu e chiar asa de rau, ca daca tot caut, caut sa citesc ce vreau eu, nu ce-mi baga unii si altii sub nas si mi le îndeasă pe gat. Si alta chestie, faptul ca toate evenimentele sunt anunțate pe facebook, iar alea era ok sa-mi vina singure ca doar asa aflam de ele. Fara facebook risc sa aflu prea tarziu sau deloc de chestii la care as fi vrut sa particip. Poate pe motivul asta mi-as face un cont fictiv. Altfel, realitatea mi-e de-ajuns, chiar daca nu-i cu like si share. Ah, un alt dezavantaj e ca nu mai stiu prietenii ziua mea de nastere 😭.

I like this! Please don’t share! 😘

Categorii:Jurnal

Fran

13 răspunsuri

  1. Nu pierzi nimic. FB nu mai arata stiri demult dar cenzureaza in draci tot ce poate. Desi youtube a devenit cel mai al dracu la cenzura, urmat de twitter. Toate in numele sfant de a combate hate speech (definit de ei, fireste). FB rezista din inertie, dar probabil in 5-10 ani va deveni ca myspace.

    1. Singurul motiv pentru care nu am sters mizeria asta de tot, ci doar am dezactivat contul e ca foarte multi din familie folosesc messengerul ala si e, prin urmare, cea mai rapida metoda de a vb cu ei. Dar, asta pentru ca ei il folosesc excesiv si exclusiv, nu ca nu ar exista si alte metode de a da de ei. Apoi, mai e Instagramul, unde si eu mai postez ocazional cate o poza. Dar, am decis sa il rezolv si pe ala cat de curand ca ma, nu stiu ce se intampla, dar zici ca a dat strechea in toate muierile din Romania. Toate se cred dive de cand cu Instagramul asta. Eu am in lista aia oameni pe care ii aveam in Facebook, gen foști colegi de munca, de scoala sau de ce-or mai fi fost. De cate ori scrollez mai vad cate-o mu** din asta festita si umflata cu botox (scuze, dar nu ma pot abtine), cu tot felul de hashtag-uri deep si vorbe de duh (sarac). Unele se pozează asa cu copiii pe langa ele. Cateodata ma holbez in ecranul ala minute intregi pentru ca pur si simplu vreau si eu sa inteleg de ce? Ce dracu au astea (sau n-au) in minte de nu-si dau seama cat sunt de ridicole? E funny si paradoxal. Unde Facebook trebuia sa adune prietenii laolalta, pe mine m-a ajutat sa-i reduc si pe aia pe care ii aveam. Pentru ca Facebook scoate la iveală tot felul de probleme psihologice. Probleme pe care nu vreau sa accept ca cei cu care am de-a face le au. Sa-ti dau un exemplu. Era odata postata o femeie desfigurata. Cred ca era moarta. Si scria ala de-a postat-o ca cine vede poza aia, sa zica Amin. Fratele meu alb, erau acolo mii de comentarii, printre care si a “prietenilor” mei (pe care, de altfel, ii credeam oameni seriosi si intregi la minte) ca asa a ajuns mizeria aia si pe wall-ul meu. Are you kidding me? Really? WTF???!!! De restul, cu manipulări, fake news si altele asemenea nici nu mai zic.

  2. Mare , mare dreptate ai.O mare porcărie.Se trăiește excelent fără Facerbook.Sintagma : Nu ai Facebook nu exiști este de mult istorie.Cred ca istorie va fi si Facebookul in scurt timp.

  3. Ca tot pe lumea asta, daca il folosesti cu moderatie e ok. Eu si telefonul cateodata uit cu orele sa il verific si vad apel pierdut sau mesaj dupa cateva ore.

    1. Eu n-am stiut niciodata sa-l folosesc cu moderatie la fel cum n-am stiut niciodata sa fumez ocazional. Acum am ajuns in extrema opusa. Mi-e scarba sa ma gandesc la mine ca fosta fumatoare. Eu nu postam des pe facebook, ba as spune ca postam rar de tot, dar tot timpul eram la curent cu ce-i acolo, pentru ca il verificam tot timpul. In felul acesta eram, de exemplu, conectata la viata din Romania. Chiar daca eu nu mai aveam nicio treaba, eram foarte involved in tot ce se intampla acolo pe plan politic. Si asta pentru ca cei mai multi din lista mea erau fosti colegi de la ziare. Daca as fi avut lista plina de oameni din Egipt, sunt sigura ca ma implicam si in viata politica de acolo. Pur si simplu mi se pare ca esti tarat de colo, colo si tu nici macar nu-ti dai seama de asta. Cel putin in cazul meu asa era. Acum daca il folosesti cu moderatie banuiesc ca nu te deranjeaza sa fie acolo. La mine, din pacate, nu fuctioneaza asa.

      1. Daca vad ca cineva posteaza ceva ce nu ma intereseaza il unfollow sau unfriend sa nu imi umplu feed-ul cu toate prostiile. De regula feed-ul meu e plin de art related stuff ca asta ma pasioneaza. Singurul lucru ce ma enerveaza la Facebook e ca iti sugereaza din ce in ce mai multe ads sau sponsored posts, dar trec repede peste ele, nu prea obisnuiesc sa click pe ele. Tot sper ca daca le ignor next time nu o sa le mai arate, dar nu prea pare sa functioneze. 🙂

  4. Din motivele enumerate de tine mi-am șters si eu contul cu doi ani in urmă ,daaaar… dupa un timp mi-am făcut altul. Nu am decât cativa prieteni, toti membri ai familiei cu care ma gândeam ca aș tine mai ușor legătura așa, unii fiind plecați pe alte meleaguri.
    Toate bune și frumoase doar ca încet, incet am început sa urmaresc diverse pagini si din nou a început facebook să imi acapareze destul de mult timp, pe care as fi putut să il petrec intr-un mod mai util sau plăcut.
    Soţul meu nu are facebook, nici nu a avut vreodată si e foarte mândru de asta, de obicei când turma se duce într-o parte, el se duce in cealaltă, nu ii place sa meargă in aceeași direcție . 😃 Spune că nu-l interesează ce fac ceilalți, nici ce mănâncă, nici pe unde se plimbă, ii sunt suficienți prietenii pe care ii are acum și cu care comunică face to face.
    Acum, mi-ai dat si mie de gândit mai serios să iau măsuri in privința asta, in timpul petrecut cu telefonul in mana aș putea să fiu mai prezentă in viata copilului meu. Eram si eu conștientă de asta doar că tot amânam momentul in care sa fac ceva concret .

    1. FB e ca fumatul. Nu e suficient sa te lasi, trebuie sa nu te mai reapuci. Am zis eu in final ca mi-as face un cont fictiv ca sa aflu mai usor de evenimente, in realitate nu intentionez sa fac chestia asta pentru ca banuiesc ce efect are. FB e construit pe principiul network effect, nu ca sa avem noi doi prieteni si familia acolo. Daca eu imi fac acum alt cont si vreau sa am o singura persoana, pe sora-mea sa zicem, voi sfarsi iar a avea sute de “prieteni” pentru ca sora mea are niste prieteni comuni, sau rude, care ma vor vedea in lista ei, sau care vor vedea ca am comentat ceva sub o poza a ei, si vor sari pe mine cu “friend request”. Pot sa refuz cererea, sau sa o ignor, dar chiar pot? Ma spune lu’ mama. True story. Un neam al meu prin alianta s-a plans lu’ maica-mea ca nu i-am raspus la friend request. Si e adevarat. Nu ii raspusesem pentru ca pur si simplu, fara a avea ceva cu ea, e o persoana cu care nu am nimic nici in comun, nici de impartit, chiar daca suntem rude. Rudele, si nu ma refer aici la parinti, frati sau chiar verisori, ci la unii gen cuscri de cumatru mare, mi se par de-a dreptul enervanti. Ca sa nu mai zic ca se supara pe tine cand vad poze, in care te-au tag-uit altii, si-si dau seama ca nu i-ai invitat si pe ei la nunta. Chestiile astea produc neplaceri cu repercusiuni in viata reala. De exemplu, intr-o zi, mi-am dat seama ca una m-a sters din lista ei. Lasand la o parte faptul ca fusesem ceva colege, dar nu vorbisem niciodata una cu alta (in realitate ma refer, pe Facebook nici atat, deci era un om
      complet neimportant) tot m-am intrebat in sinea mea de ce m-a sters, ce i-am facut, ce are cu mine? Doar ca intrebarile astea nu se opresc la facebook, caci daca in viata reala intamplarea face sa ne reintalnim, nu o voi mai privi ca pe un om normal, cu care n-am nicio treaba, ci ca pe un mic dusman 🤪. I know, it’s stupid, dar cum am mai zis, fb scoate tot ce-i mai penibil din noi.

      Apoi, Facebook mai are o meteahna, printre multe altele. Cand stai pe fb timpul se condenseaza si trece atat de repede ca nici nu-ti dai seama ca stai acolo se ore intregi si inca nu ti-a ajuns. Problema e ca o faci in detrimentul altor chestii muuuult mai importante, cum ar fi, ai zis si tu, copilul. Si merita? Eu am ajuns la concluzia ca God, no!!! Fb este pur si simplu useless. Iti pierzi vremea de pomana. Nu pierzi niciodata nimic, nu ramai cu nimic in urma pe feed-ul ala, nu ramai cu nimic in cap de pe urma lui. Ca deschizi fb acum sau peste 2 ore, sau peste 2 zile, same shit care ruleaza continuu.

      Ziceai ca sotul tau nu are fb. Nici sotul meu nu are. A avut, dar si l-a inchis pentru ca are exact aceleasi pareri despre cina si plimbarile altora ca si sotul tau. Acum, eu nu aveam o problema cu pozele cu mancare sau din vacanta a unor oameni care imi plac si care ma intereseaza. Doar ca nu aveam control asupra chestiei asteia. Automat eram expusa la mult mai mult decat atat. Uite, un exemplu, sau contra-exemplu, sunt blogurile. Eu citesc bloguri personale, ale unor oameni cu care nu m-am intalnit nicioata. Dar aia e o chestie pe care o controlez eu. Era o tipa din Timisoara care s-a mutat in Germania si avea un blog care se numea Tomata cu scufita. Era un fel de jurnal. Eu pe fata asta nu am cunoscut-o niciodata personal, dar in fiecare dimineata cand ma trezeam ii deschideam blogul la cafea. Inca o fac din cand in cand in speranta ca va reveni, ca, din nefericire pentru mine, n-a mai scris de prin februarie.

      In rest, eu chiar imi folosesc timpul ala recastigat in cu totul alt mod acum. Ieri, de exemplu, Bobi si Cati au mers in parc o ora si jumatate, timp in care eu am facut curat in bucatarie, baie si living. Luna. Cand aveam facebook, imi lua juma de zi. De cand o am pe Cati nu-mi mai permit “luxul“ asta.

    2. M-am mai gandit un pic si cred ca sunt putin wrong. FB nu scoate la iveala ce e mai penibil in noi, ci asta se intampla pentru ca FB forteaza niste relatii care nu sunt naturale in viata reala. Cum e posibil sa am 500 de prieteni pe facebook cand in viata reala eu sunt pe aceeasi lungime de unda cu 1% dintre ei si tot numai de-atatia imi pasa cu adevarat? Lumea nu functioneaza asa pur si simplu. Pot tolera 500 de oameni, pot tolera 5 milioane de oameni, dar nu mi-i baga pe gat.

      1. Câtă dreptate ai, așa este, am păţit-o si eu cu un fost coleg de liceu. Pe Facebook ne dădeam like la poze iar când ne-am trezit într-o zi față în față, s-a uitat la mine si nici nu m-a salutat, am zis wtf, nu m-am schimbat chiar atât de mult încât să nu mă recunoască. Astea sunt relațiile forțate de care spuneai, in realitate nu prea ii mai păsa lui de mine doar că pe mine tot m-a deranjat situația si ghici ce am făcut: l-am scos din listă.😂
        Și mai e și faza cu hai să mă supăr pe x că eu îi dau like la poze și el nu îmi dă deci nu-i mai dau nici eu ,ceva copilăresc, știu . Facebook ne transformă în niște mici monstruleţi așa că scapă cine poate. ☺

  5. FB e un fel de “oglinda, oglinjoara”.Eu nu am pus nicio poza, doar vreo 2 au fost tag de o prietena (habar n-am cum se face chestia asta).Si nici nu l-am instalat pe telefon (recent am facut si eu upgrade la smartphone, caci nu ma mai accepta Rogers in retea cu vechiul meu telefon flip-flop care rula pe retea 2G) .

  6. Am doua conturi pe facebook, unul real si unul fictiv. Cu amandoua sunt multumita. Pe ala fictiv e mult mai liniste si pace, ca singurul friend acolo sunt eu de pe contul real. M-am alaturat multor grupuri cu subiect de tratamente alternative. Pe ala fictiv l-am organiza cum am vrut eu sa-mi vina pe feed news all pages that I like and all groups. The most important I get all notifications for health summits this way. Asta-i pasiunea mea de peste 20 de ani. Parerea mea e ca aceste grupuri m-au luminat si mai mult decat daca n-as fi apartinut lor. Pentru mult timp doctorii n-au fost interesati de dieta, sa-ti spuna prieteneste, nu mai manca dulciuri, sau vezi ca lactatele sunt inflamatorii (primul pas in majoritatea bolilor cronice). Prima mea slujba in Canada a fost la Tim Horton’s pentru 5 luni. Cam totul era gratis pentru angajati. Nu numai ca mancam muffins acolo, dar mai luam si acasa mizeriile alea de gogosi, briosi si torturi. Aproape mi-au distrus sanatatea. Asa ca intelegi de ce am pasiunea asta pentru alternative medicine. Daca un cont pe facebook n-are prieteni, atunci e numai muzica si dans. Si chiar daca are prieteni, tu controlezi setingurile. Singurul blog care-l citesc e a lui Garth Turner acuma. Obisnuiam sa citesc Mr. Money Mustache, Canadian Couch Potato si altii ca astia dar lista s-a micsorat in ultimul timp. Ce vreu sa zic e ca Facebook are partile lui bune daca nu te lasi manipulat.

%d blogeri au apreciat asta: