Meniu Acasă

Toronto, pe doua roti (I)

Am gasit un app pe internet, AllTrails se numeste, care inglobeaza toate trail-urile din lume, le sorteaza dupa locatie si te ajuta astfel sa le gasesti pe cele mai apropiate. Aplicatia asta zice ca ar fi 42 de trail-uri in Toronto. Fabulos, daca te gandesti ca cel pe care am mers noi azi are 10 kilometri. Si e vorba doar de unul.

Cum suntem inca in etapa de adaptare la noile instrumente de pierdut timpul in weekend si de testare a Catiusei in ceea ce-i priveste nivelul de anduranta, am zis sa nu ne indepartam prea tare de casa, ci sa exploram, mai degraba, imprejurimile. Cum ziceam si data trecuta, Finch nu ne place si am vrut sa scapam de el. Asa ca am permis aplicatiei sa ne detecteze locatia si sa ne ofere rute alternative. In ordine crescatoare a distantei, ne-a listat cateva trail-uri pe-aproape care ne-ar putea interesa. Primul e Newtonbrook Creek Pathway, de care aplicatia mi-a amintit de fapt, ca de stiut, il stiam de anul trecut, cand o plimbam pe Cati cu caruciorul pe acolo. Uitasem de el, desi e un trail pana la care nu facem mai mult de 10 minute, pe jos, din spatele blocului. E intr-adevar mai mult un pathway decat un trail pentru ca drumul e semi-pavat si foarte ingust. Abia incape o biclicleta pe el, one way. Desi aplicatia zice ca e potrivit si pentru walking, doi oameni care se tin de mana nu incap pe drumeagul ala stramt pe sub padure. Mie, personal, tipul asta de traseu imi place foarte mult. E putin salbatic, e putin off-road, desi esti in mijlocul orasul, nu te simti asa. De fapt, uiti complet ca esti in mijlocul orasului. (Un oras in mijlocul naturii.). In acelasi timp, nu te ratacesti prin salbaticie, esti safe si bine indrumat. Din pacate, trail-ul acesta s-a terminat foarte repede. Probabil ca mai continua si pe partea cealalata, dar noi n-am mai putut continua ca am dat de obstacole si avand in vedere ce greutate caram pe spate, nu le-am putut depasi. Am dat peste un raulet de-a curmezisul la un moment dat, iar pe ala am incercat sa-l trecem, Bobi luand-o in carca pe Catiusa, iar eu in carca pe amandoi si bicicletele 😋, dar cand am ajuns dincolo, un ditamai copacul era tavalit peste drum si, destul de dezamagiti, am renuntat. Oricum, partea buna e ca pe asta macar l-am bifat, chiar daca nu ne mai intoarcem.

35259DD9-74C5-40FB-A87A-0A4D9598EC11

Azi, ne-am dus putin mai departe. Tot la 10 minute de casa, dar cu masina de data asta. Am incarcat bicicletele pe un suport atasat de portbagaj, pe care l-am cumparat zilele trecute de la MEC, si am plecat spre East Don Parkland. Sau Don River Trail. Acesta, aveam sa descoperim, este un trail super tare, asemanator cu cel dupa care plangeam eu in postarea trecuta. Are o gramada de vegetatie, e umbros, e strabatut si de-un raulet, e flancat de flori si armonizat de pasarele. De dragul naturii, facem abstractie de tantari. E, practic, un drum pavat prin padure. Partea interesanta la trail-ul acesta insa abia acum incepe. E, de fapt, o ramificatie a Finch Trail, pe care am ajuns din nou, oricat de mult am vrut noi sa scapam de el. Deci am coborat ce-am coborat si la un moment dat am dat de-o rascruce. Era punctul de intersectare a Don River cu Finch. Partea buna-i ca sunt trail-uri de sine statatoare, chiar daca se si unesc, iar partea si mai buna e ca, stiind acum traseul, putem pleca de-acasa direct pe biciclete, fara masina. Ramane totusi de vazut cum ne intoarcem, ca din locul in care am ajuns, Finch se vedea serpuind foarte la deal, iar noi chiar avem deocamdata boii prea mici.

D6065928-ABA1-4F73-A52A-F01C139F23BA

3C3D56FB-0D65-478D-9200-4614C26E4C01FE6E5AFE-76EF-4228-85D8-046D3BE0DA82274DB52A-8160-46DD-96B5-BE28960728ED7B738EC4-EED9-4B9B-82BD-11CA4ED242E9BC4C8626-3D94-4C4C-8A31-5165199D582C49A39E5D-D650-4144-965C-D2BB97E76E08
EBD22AAC-78A9-4CF6-B0DA-442AFE3B59BBF19456A9-48AB-4627-913E-11E2224588B5 D14231C5-E297-44CD-A63C-4C8F2BD5EBB9

Fun fact: Banuiesc ca stiti cu totii ca Toronto Raptors sunt noii campioni NBA. Orasul e-n delir si colegii si-au luat liber de la job sa se duca maine la parada. Ce sunt sigura ca nu stiti e de cand sunt eu asa mare fana. Eu, de fapt, sunt foarte mandra de hanoracul meu, pe care sper ca nu va imaginati c-am dat si bani. L-am gasit in dulap la Bobi, nou-nout. L-a primit cadou acum cativa ani de Craciun, dar nu l-a imbracat niciodata ca-i era mic. Mie imi venea, dar nu mi-a trezit niciodata interesul pentru ca…eu nu stiam cine-s Toronto Raptors 😘.

Categorii:Jurnal

Fran

%d blogeri au apreciat asta: