Meniu Acas─â

Victoria Day – long weekendul cel mai frumos

De Ziua Reginei, Catiusa trebuia sa invete sa stea pe tron ­čśé, asta era planul. Doar ca nu ne-am ales deloc momentul potrivit, avand in vedere ca pentru asta trebuia sa stam mai mult pe-acasa. Toate long weekendurile in Canada sunt intr-un anumit fel: Family Day e cel mai rece, Canada Day e cel mai rosu chiar daca Thanksgiving e cel mai colorat…. Victoria Day insa e cel mai frumos. Cel mai frumos afara. Nu poti sta de Victoria Day in casa pentru ca orasul e in perioada lui cea mai proaspata, dupa ce il spala ploile si-l imbraca pamantul cu tot ce are el mai frumos. E atat de verde, de cazi in genunchi. Si nu numai ca se inverzeste de la primava, asta se intampla peste tot, dar primavara si are ce inverzi la el, iar asta se intampla mai ales aici. Anul acesta, nu mai stiu daca si in anii din urma la fel, au iesit si papadiile chiar de Victoria Day, iar eu astept momentul acesta, cum asteapta altii, sau cum asteptam si eu odinioara, ghioceii. Acestia sunt, de cativa ani incoace, noii mei vestitori ai primaverii (sau mai degraba, direct ai verii). Cand zic papadii, nu e ca atunci cand zic ghiocei insa, sa le cauti cu lumanarea, de fapt, cauti orasul pe sub ele. N-am avut ocazia sa ma sui in CN Tower in perioada asta niciodata, dar daca ar fi s-o fac, nu m-ar mira ca sa vad de sus zgarie-norii de pe Yonge itindu-se timizi dintr-un lan galben de dandelions. Sunt atat de multe, ca de-ar tine mai mult, n-ar mai fi nevoite primariile sa cheltuiasca un cent pe panselute sau gardenii, ca mie imi plac toate florile, dar lanurile acestea de papadii sunt dumnezeiesti. Iti vine sa opresti masina in mijlocul drumului si sa te uiti la ele indelung, ca eu nu stiu cum sa-mi exprim altfel bucuria sufleteasca pe care mi-o dau cand le vad. Nimic din ce fac parca nu-i de-ajuns sa-mi astampere adoratia. Papadiile acesta nu ies salbatice doar pe dealuri (asta nu cred ca m-ar impresiona), sau aiurea pe terenuri intravilane, ci prin centrul orasului (tot orasul arata ca in pozele de mai jos), separa sensurile de mers ale drumurilor, pe marginea soselelor (marginile soselelor aici arata ca niste trotuare largi, asa incat, din mersul masinii nu mai vezi doar polka-dot, ci o pensula galbena continua), apoi in gradinile oamenilor pe langa lalele, fiind chiar mai frumoase decat ele. Eu sunt innebunita dupa lalele, am rezervat ziua a 3-a de weekend unei vizite speciale sa le vad in gradina botanica, dar pur si simplu, in perioada asta, papadiile imi atrag mai tare camera foto.

5AA1C595-A0D3-4AD5-B222-57F66805C7DDC4BF58BB-4829-46AC-9C7F-ABD39665CC14616C721C-0CF7-430D-B2A5-5A5167A2ED83

Am zis ÔÇťgradina botanicaÔÇŁ, de fapt, in articolul acesta nu o voi mai numi asa, cum nu voi mai zice nici ÔÇťgradina zoologicaÔÇŁ, pentru ca daca nu ati fost niciodata pe aici, unde va invit, va pot creea o impresie foarte gresita. Le voi numi pur si simplu gradinile orasului, caci gradina botanica din Toronto, EdwardÔÇÖs Gardens, si mai ales gradina zoologica, nu sunt ceea ce ne vine, in mod obisnuit, in minte, atunci cand auzim de astfel de locuri, ci cu totul si cu totul altceva: sunt niste parcuri imense, un fel de paduri urbane, caci, nu m-ar mira sa existe orase in Romania mai mici decat gradina zoologica din Toronto.

Noi am fost acolo in doua din cele 3 zile ale acestui weekend lung, ca te duci la zoo in fiecare weekend si de fiecare data faci altceva: in prima zi am fost la The Biggest Playdate in the World, un eveniment organizat de Little Tikes, o firma de jucarii pentru copii, foarte populara in Canada. Orice copil de pe aici a auzit de Cozy Coup. El le produc. Fac, in general, produse de mari dimensiuni, potrivite pentru jucat pe-afara, de montat prin curti sau prin playground-uri. Erau acolo atat de multe jucarii ca la un moment dat, Catiusa, de bucurie, nu mai stia la care sa se duca prima data. A fost, intr-adevar, cel mai mare playdate din lume, la care au venit probabil, mii de copii. Poate nu toti deodata, dar de la 9 dimineata pana la 3 dupa-masa, cat a tinut joaca, s-au adunat sigur atatia. Ca la Toronto Zoo asa vin copiii, cu miile, weekend de weekend. Ieri, cand noi, mai matinali din fire deja placam, pe Meadowvale, strada care iese de pe autostrada si duce spre gradina, stateau masinile cam cum stau in weekenduri pe Valea Peahovei, in Romania. Sa-si petreaca deci oamenii, sarbatorile, nu intr-o statiune montana, ci intr-un zoo. Cam pe-acolo e comparatia.

47001D9C-D112-4E6A-9F98-713C5D64F46598E20144-C6C8-4E2B-9510-7CFC5820B032B4EF52CA-B4C9-44B7-99AE-2942A5C189844A06EA64-11B7-419B-9DF7-9046A37B489BF548086A-82EB-4DFE-BFDF-2BAFE66777FA886F7D55-FC52-4C3F-8C78-373A24E457B3

Ieri, n-am mai fost la playdate, ci la plimbare cu zoo mobilul. Sau Chu-Chu Train, cum ii zice Catiusa. E un trenulet cu care te plimbi pe dealurile de la zoo, daca vrei sa si vezi ceva totusi si n-ai timp sa te mai intorci, ca pe jos, la cat de mare e, nu apuci sa vezi mare lucru. Ca sa va faceti o idee, eu am facut ieri vreo 10,000 de pasi si am vazut…3 animale. In felul acesta, si cu abonament anual care ne permite accesul cand vrem noi, tot nu vom apuca sa vedem tot, socotind ca are vreo 5,000 de specii. Am facut si un minipicnic, ca sa nu sarim peste masa de pranz, dar sa putem sta pe-acolo pana mai tarziu. Intentionam sa mancam pe iarba, dar ne-a stricat ploaia intentiile, asa ca ne-am desfacut pachetelul, facut de dimineata de-acasa, la o terasa, unde, de la aerul ala abia spalat de ploaie am mancat si mai cu pofta.

BD108488-0723-4927-88D2-4717A4EF26A70C2261B6-FE7B-4E27-B989-55B9D9E27A886A2B0F1E-60CB-4D5C-9CF0-8197D4DDA98B8463BCCF-44AE-419A-8C12-1F20D5580443BA27C2F1-F020-4A49-A993-7FE16D0F1915BC22C891-3AC6-40D8-92D6-1D3BBD99D48BE6B90E7B-61A5-408A-91DD-82B32409E39D

Daca in oras e puzderie de papadii, in EdwardÔÇÖs Gardens e parada de lalele. De toate culorile, marimele, formele si etniile. Prezenta mea e negresita an de an la spectacolul lor. Mai ziceam si-n anii din urma, unii miros florile, altii le rup si si le puna in casa, sau pe mormant, altii le preseaza, altii le planteaza, altii le studiaza, altii le mananca (am avut eu odata o sefa care manca flori, nu e nicio gluma), fiecare isi exprima in felul lui simpatia pentru flori. Eu le fac poze. Primul impuls care imi vine cand vad una, e sa-mi scot macar telefonul, daca o camera profesionista se intampla, ca acum, sa nu am la gat. Catiusa pare sa-mi semene, ca azi de fiecare data cand ajungeam in dreptul unui palc de lalele sau a unei magnolii in floare, se oprea in loc si striga la mine ÔÇťpodi, mami, podiÔÇŁ (poze, mami, poze), iar, la final, cand i-am dat telefonul sa faca si ea cateva, nu mai voia sa vina acasa, ca nu stie ea inca sa stea pe tron, nici de Ziua Reginei, dar stie sa faca poze, si si mai important, si la ce sa le faca.
6B68F96D-685D-490F-BAA0-B624680987D84D735B04-FF26-48E9-A74C-C4F1EB29A218

Categorii:Jurnal

Fran

%d blogeri au apreciat asta: