Meniu Acasă

Petrecerea copiilor, distractia parintilor!

De nu stiu cate ori am auzit ca petrecerile copiilor, in primii lor ani de viata, sunt de fapt, petrecerile parintilor, pentru ca cei mici oricum nu-si vor aduce aminte nimic. Gresit. Si foarte lipsit de imaginatie. De fapt, e exact asa, dar invers. Ca nu-si vor aduce aminte nu conteaza, poti face sute de poze cu care sa ii dovedesti mai tarziu ca a avut party la 2 sau 3 ani, daca asta ti se pare asa de important. Mie nu mi se pare asta asa de important, ci ca sarbatoritul sa se simta bine de ziua lui, in momentul ala. Pentru restul exista aparate foto. De aceea, am avut grija ieri ca invitatii Catiusei impreuna cu ea sa se simta bine si sa se distreze si stiti cum stiu ca am reusit sa o fac? Desi media de varsta a invitatilor ei a fost de 2,3 ani, nu a plans niciunul pana au plecat, iar cand au plecat aveau toti o privire stoarsa, acea privire care ii face pe parinti sa strige de bucurie, dar singurul motiv pentru care nu o fac e sa nu le strice starea de somn in care intra. Au plecat toti cu capul pe umeri. Pe umerii parintilor. Mai stiu ca am reusit sa fac o petrecere pentru copii si nu pentru parinti, pentru ca desi au fost cativa, nu ne-a umblat niciunul printre picioare agatandu-se, plictisiti si mofturosi, de ele, dimpotriva, singurul lucru care alerga mai repede decat ei prin camera, era privirea celor mari care-i cauta din cand in cand pe cei mici, cei mici fiind peste tot, numai pe langa noi, nu. Pentru ca le-am adus multe jucarii: un cort cu bile colorate, o piscina gonflabila, fara apa, dar care s-a umplut de ei, bubbles, multe bubbles, pe care nici macar nu trebuiau sa le faca ei, ci un monstrulet pe care au invatat sa-l umple cu sapun, au avut la dispozitie si Play-Doh (plastilina), ba si jucariile pe care le-a primit Catiusa cadou. Le-au desfacut acolo si s-au jucat cu ele, inclusiv c-o bicicleta si o trotineta. Ca nu-i asa, sharing is caring, toti copiii stiu cantecelul asta, caci si muzica a fost tot pentru ei. Le-am pus numai muzica pe care ei o cunosc: The Wheels on the Bus, Itsi Bitsi Spider, If You’re Happy, Baby Shark, mai ales Baby Shark. Deci, daca vreti sa va simtiti si voi cu adevarat bine la petrecerile copiilor, faceti-le pentru copii, nu pentru adulti, asa cum va zic unii. Pentru ca doar atunci poti sa bei in liniste (desi in galagie) un pahar cu vin, fara sa iti scuturi mereu copiii de pe picioare.

Petrecerea a fost una tematica: Peppa Pig Party. Catiusa o iubeste pe Peppa Pig, toti copiii o iubesc pe Peppa Pig, deci am cumparat de pe Amazon tot felul de decoratiuni, de la baloane si tablouri pana la servetele si scobitori cu Peppa Pig, i-am comandat si un tort cu Peppa Pig, pentru o seara intreaga deci, Peppa Pig a iesit din televizor si a venit la petrecerea lui Cati. Petrecerea s-a tinut acasa la noi, dar nu chiar in casa, ci in party room, la parterul blocului in care locuim. Acest party room este un concept cu care romanii care traiesc in Romania nu sunt familiarizati, dar cei care traiesc aici, in mod special la bloc, sunt, pentru ca foarte multe cladiri au astfel de dotari in lista lor de “amenities”. Este practic o camera imensa, atat cat sa acomodeze vreo 100 de persoane, ceea ce in casa ta n-ai putea face niciodata, dotata cu tot ce-i nevoie la o petrecere: scaune, mese, boxe si izolatie fonica. A noastra arata efectiv ca o casa de om. Are televizor, fotolii, bucatarie cu frigider si aragaz, iar baia este chiar langa. Noi stam la un etaj superior, deci nu-i nimeni nevoit sa urce scari sau sa ia liftul ca sa faca un pishu. Singurii care au folosit liftul aseara am fost noi, ca sa mai coboram jucarii de-ale Catiusei la party sau sa ne intoarce acasa ca nu-i nimic mai fain decat sa tii o petrecere acasa la tine, dar nu in casa la tine.

Dar cred ca am uitat sa povestesc despre cel mai important lucru: masina de popcorn pe care am avut-o la party, o masina din aia de vezi la cinema, care face popcorn ca la cinema, pe care am inchiriat-o de la un magazin din asta care numai cu chestii din astea se ocupa. Data viitoare inchiriem de la ei si o trambulina. Deci n-am avut artificii, ba am uitat sa deschidem si sampania, dar pocnituri s-au auzit toata seara de la floricele. Si inca un lucru si ma retrag, a fost o seara in care eu nu am facut poze, ceea ce mie nu nu se intampla des. O data pentru ca nu am avut timp si apoi pentru ca m-am simtit atat de bine ca am uitat. N-am uitat insa sa-l rog pe-un prieten s-o faca in locul meu. Si a facut peste suta. Voua va arat doar cateva. Pe restul le pastrez ca sa-i dovedesc Catiusei c-a avut party la 2 ani, in cazul in care uita 😋. Desi la cat de bine s-au simtit, si ea, si prietenii ei, nu cred ca vor uita. Nu prea curand!!! (ceea ce nu e intotdeauna de dorit ca n-o sa-i pot face party in fiecare zi asa cum vrea ea, ca de dimineata de cand s-a trezit vrea la “paty”!!! 🤪)

E2439C5C-4DF9-446C-AE74-C2722821C2BDB29B9612-9E8D-45C1-82B7-7ADED9B7CDD41C1CE312-B02B-4B14-AEB0-DF52BF7CCD23F798D0CE-5A15-4BC9-A722-6DE9189B6912707A24A4-322A-44AF-96B9-76BF19156A0C

Categorii:Jurnal

Francisca

%d blogeri au apreciat asta: