Meniu Acasă

Cel mai mare ajutor al nostru

Dupa vreo patru ore de trabaluit casa mea arata bec. Iar acum am grija sa nu calce careva pe el. Am spalat toate hainele murdare, mai multe saptamana asta, c-au fost si alea de le-am murdarit in Cuba si pe care abia acum le-am scos din bagaje, am smotruit gresiile si frecat wc-urile, singurele pete care au mai ramas sunt cele lasate de abur pe oglinda din baie, ca am facut si un dus la final sa scap de sudoare. Intre timp, Bobi cu Catiusa s-au dus la Saveta de-au cumparat de-ale gurii: sarmalute, iahnie de fasole, dar si batuta, langosi cu varza, Dobosi si cornulete cu gem. Cand s-au intors, pentru ca eu nu terminasem inca treaba ca sa mergem impreuna, cum facem de obicei, s-au dus doar ei doi si la Community Centre sa se joace cu copiii si-apoi s-au oprit si-n parc la tobogane. Cand au venit inapoi, Catiusa era deja ready pentru somnul de pranz. Acum ea doarme, iar eu scriu chestia asta pe blog.

496CAD96-5289-4F23-98CB-3D4D78B91857

Daca va intrebati cum ne descurcam de unii singuri cu toate cele si cu copil mic, va spun ca foarte bine. Prin organizare stricta pana la rutina si prin faptul ca nu sunt niciodata singura in povestea asta. Chiar daca am zis mai adineaori ca ne descurcam singuri, singuri nu-i acelasi lucru cu singura. Ne impartim si distribuim sarcinile dupa posibilitati, capacitati si priceperi, asa incat la final, treaba e gata, dar niciunul nu se simte depasit. Cand n-aveam copil nu stiam, pentru ca nu era necesar sa stim, a ne organiza asa de bine, si desi aveam mai mult timp liber, casa nu ne era tot timpul curata si mancam mai des pizza ca nici mancare proaspata n-aveam tot timpul in frigider. Acum am ajuns la un stadiu de organizare de un ajutor nu numai ca nu ne trebuie, dar mai tare ne-ar incurca. Si spun asta pentru ca prin asta am trecut cand au fost parintii la noi si ne-au ajutat. Desi le apreciam bunavointa si efortul, si le multumeam pentru ele, noua ne era mai bine fara ele. Nu pentru ca nu ne placea cand ne facea cineva treaba in locul nostru, ci pentru ca ne tulbura linistea pe care noua ne-o dadea rutina. Noi stiam sa facem lucrurile intr-o anumita ordine, ca tipicarii, iar cand n-a mai fost asa, eu m-am simtit data peste cap. Aveam tot timpul impresia ca nu ma pot aduna. Nu ca abia asteptam sa plece, dar abia asteptam ca dupa ce pleaca sa ma linistesc in rutina noastra de zi cu zi.

Catiusa ajunge in fiecare zi la gradinita la aceeasi ora, eu nu intarzii niciodata la munca, Bobi o ia negresit la timp cat sa vina amandoi sa ma ia si pe mine dupa program, casa ni-i tot timpul curata si mancarea proaspata, eu citesc mai cu spor ca niciodata, chiar daca pentru asta ma trezesc la 5 dimineata, si Catiusa se bucura si de ma-sa, chiar daca tot timpul ne-ar placea si mai mult. E adevarat ca nu mai umblu prin mall-uri si-mi cumpar hainele online, iar in loc de Facebook, pe care l-am desfiintat, verific acum comenzile de pampers de pe Amazon. Nu-mi mai petrec sambetele la restaurant, cel putin nu sambetele tarziu, dar toti 3 iesim mereu. Nu mai am, ca inainte, de timp de toate, dar am timp de tot ce-i important.

Categorii:Jurnal

Fran

2 răspunsuri

  1. Ce fain, noi cu toata organizarea tot nu suntem organizati :))) casa noastra e curata, dar intr-o dezordine permanenta…

    1. Si la noi imprastie Cati toate jucariile peste tot si intoarce casa pe dos. Dar tocmai de aia avem o zi pe saptamana cand schimbam aerul din casa. Eu daca nu m-as organiza, nu as face fata. Asa, am timp de tot ce trebuie si timp numai de relaxare. Ieri, de exemplu, am fost toata ziua la playground si in vizita la doua perechi de prieteni sa se joace Cati cu copiii, fara niciun stres pentru ca totul era facut si pus la punct. Eu sunt f mandra de mine cand vorbesc despre asta ca acum vreo 3 ani eram cel mai dezordonat animal de pe pamant.

%d blogeri au apreciat asta: