Meniu Acasă

Nu ma impresioneaza nimic la Canada

Nu stiu cati romani mai intentioneaza sa emigreze in Canada in zilele noastre, dar banuiesc ca prea putini comparativ cu anii din urma, motivul fiind, ca Europa e mai avantajoasa, macar si din punctul de vedere al proximitatii si al pretentiilor, si-apoi nici Canada nu mai e, ca odinioara, chiar o destinatie pentru incepatori. Prin urmare, nici nu cred ca pe blogul asta mai intra prea multi romani interesati de Canada ca loc de expatriere. Adevarul e ca nici nu as mai avea ce sa le ofer in materie de informatie, decat, cel mult, la cerere. Bineinteles daca am chef si timp, ceea ce nu prea am. Cu cat trec anii si am mai multa experienta si cunostinte despre Canada, cu atat pot scrie mai putine despre asta. Desi stiu mai multe si pot oferi, prin urmare, informatii mai ca lumea si mai adevarate decat as fi putut s-o fac la inceput, cand ma aflam sub influenta impresiilor, faptul ca traiesc aici de-atatia ani si ca m-am obisnuit cu toate, pentru mine nu mai e nimic interesant de povestit. Nu ma mai impresioneaza nimic, nu ma mai mira nimic, nu mai am nimic de laudat si nici cu ce sa ma laud. Si nu pentru ca n-or mai fi, ci pentru ca eu nu le mai vad. Totul a devenit atat de normal pentru mine, incat pasiunea de-a povesti despre ceva nu mai e, ca la inceput, asa de mare.

Acum ceva vreme, un fost coleg de job din Romania mi-a zis ca intentioneaza sa-si deschida nu stiu ce site si ca ma invita sa colaborez cu articole despre viata in Canada. Cu toate sinceritatea i-am zis atunci ca eu nu stiu despre ce sa scriu pe site-ul lui. La care el, imi zice, hai, nu fi modesta, stim cu totii ca ai si cate inca!!! Modestia mea nu avea nicio legatura cu faptul ca n-aveam niciun chef sa scriu pe site-ul nimanui, ci cu faptul ca tara asta a incetat de mult sa fie pentru mine o ilustrata turistica sau vreun raspuns uluitor la vreo intrebare geografica. Viata mea aici e foarte simpla. Si usoara. Tara asta nu mai are nimic senzational pentru mine. Dar, culmea-i, ca abia cand am scapat de impresii, am inceput sa-i apartin cu adevarat.

PS: Acum m-ar impresiona mai multe chestii despre Romania, mai ales avand in vedere cand am citit eu ultima stire de acolo…Lipsa de contact (inclusiv virtual) cu viata de acolo, pe fondul lipsei de interes si mai ales a lipsei de timp, ma impiedica si sa mai fac vreo comparatie.

Categorii:Jurnal

Francisca

15 răspunsuri

  1. Și nici nu trebuie, deoarece asta e normalitatea. Sunt însă destui de mulți idioți români verzi care zic „hai că mare diferență față de România nu prea e”… ba chiar dacă lucrezi in IT și stai în câcatul ăla de Cluj chiar e mai bine decât la Berlin, chiar dacă câcatul ăla de țară se afundă în mocirlă din ce în ce mai mult. Uite un exemplu https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/fondatorul-companii-lucreaza-hugo-boss-swarovski-allianz-un-it-ist-cluj-calitate-vietii-mai-decat-unul-berlin-munchen-1_5c8b661b445219c57e44ad45/index.html

    1. Bine punctat, normalitatea nu trebuie sa impresioneze pe nimeni. Si ziaristii astia, iti vine sa ii iei la palme, si nu alta. Cica: „Iulian Iuga (43 de ani), un maramureşean de pe Valea Izei, care a terminat Informatica”. Asta e calificarea lui sa-si dea cu parerea la ziar si sa mai si conteze. De parca ar fi Bill Gates.

      1. Apropo de Cluj, pe mine orasul ala ma enerveaza de nu mai pot desi am fost acolo doar de vreo doua, trei ori si atunci cu treaba sau pe fuga. Deci nu l-am vazut niciodata cum trebuie ca sa imi fac o parere. Parerea pe care o am li se datoreaza alora de au emigrat din Cluj si pe unde au ajuns asa l-au ridicat si-l ridica in slavi de-a ajuns sa-mi faca greata.

  2. Pai si asta cu placutul sau neplacutul unui loc nu se incadreaza la fel la chestiuni subiective? Fiecare sta unde se simte bine. „ubi bene ibi patria”. Da, sunt unii care au plecat din Romania dar sunt cei mai infocati patrioti in Canada, Italia sau alte tara. Adica, ei cumva au senzatia ca sunt intr-un exil sau ceva, adica ei tin tare la tarisoara aia dar vezi doamne ceva sau cineva ii impiedica sa se intoarca acolo sa o insanatoseasca ei as acum se pare ca se pricep. Cum ar spune Hagi, „baietii „a” jucat bine dar „le-a” batut jigodiile alea”. In rest, Romania este si ea ca majoritatea coloniilor americane. Cu bune si cu rele, cu oameni si buni si rai, si harnici si lenesi…etc. Dar toate avand ceva in coman, multa confuzie, multa dezbinare, manipulare si disperare. Si bineinteles, toti stiu exact cine sta in calea fericirii si a bunastarii lor: guvernul. Si nimeni nu pare sa analizeze ultimii 30 de ani si sa-si dea seama ca s-au perindat tot felul de partide politice sau guverne la putere si nici o diferenta.

    peace!

    1. Eu n-am nicio problema cu cei carora le plac orasele romanesti sau oricare alt oras din orice alta tara din lumea asta. Eu am o problema doar cu clujenii pentru ca isi dau prea multa importanta cand vorbesc de orasul ala. Deci nu ma enerveaza ca le place orasul, ci ca se cred mai cu motz decat ceilalti romani doar ca-s de-acolo. Prin urmare, e logic sa nu-mi placa nici orasul :))). Am prieteni carora le place Iasi-ul de exemplu si n-am nicio problema cu asta. De ce as avea?
      Ai dreptate, pe pamantul acesta cele mai multe tari sunt precum Romania, nu precum Canada.

  3. Clujenii sufera probabil de un complex de superioritate care este alimentat de tembelismul celor care cred Ardealul sau de Clujil sunt un fel de Mecca civilizatiei europene. Este orasul lucrului bine facut. Sau asta se refera la alt/ceva/cineva. Ce le plac place oamenilor sa fie prostiti…
    P.s. eu la Cluj am fost prima data prin ’94 sau 95 sa stau la coada cu alte cateva mii de fraieri sa las 20 mii la Caritas. Tin minte ca am vazut pentru prima data paleti plini cu bancnote transportati de motostivuitoare la sala sporturilor unde venisera toti prostii din tara sa lase bani. Me included. Cred ca de acolo a plecat boom-ul economic al Clujului.

    1. Clujenii se impauneaza ca au au cel mai frumos oras cica, cel mai curat, mai nou, si cel mai scump. Eu am fost odata cu munca, nici daca ma screm nu mai tin minte de ce. Ba am asa un feeling ca il confund in amintirea mea cu Timisoara. Eu am vazut toata Romania, mai putin Maramures, pe acolo n-am ajuns niciodata, si singurul oras care mi-a placut cu adevarat a fost Brasovul. Nici Sibiul nu m-a impresionat, Marginimea Sibiului, insa da, foarte mult. Din Cluj tin minte un deal aglomerat de masini si o “belvedere” dintr-o camera de hotel comunist, de ultima data cand am fost in Romania si am avut ceva trecere pe acolo cu treaba. In rest, cred ca-l confund cu Timisoara. Atat e de inconfundabil.

      Imi pare rau de povestea cu Caritas. Multi romani au fost pacaliti atunci. Si nu numai atunci. Pacaleala continua pentru multi si-n ziua de azi.

  4. Mi s-a intamplat si mie sa ma racesc cand altadata ma incingeam imediat. Am tot povestit de parca imi explicam si mie dar s-a dus si asta. Am fost in Romania de curand. O bucata din ea. Eu vazusem diferente in bine dar sa pot explica ce am vazut si de ce cred asta ar lua mai mult spatiu si timp. Dar e adevarat ca si asteptarile mele sunt diferite de ale (inca) localnicilor romani.

    Totodata nu am intalnit vreun roman sau romanca sa nu aiba vreun masterplan daca nu pe rol macar in minte. Si nu e totul cu ironie spus. Unii chiar au un plan, doable, cand acum cativa ani nu ar fi mers nimic decat asa cum era deja „asternut”.

    Inca am vazut destui gata sa plece undeva in Europa, sau sa plece din nou. De Canada se vorbeste doar sa se vina in vizita. S-a diluat masiv dorinta de emigrare in Canada si m-am gandit de cateva ori care ar fi motivul. Probabil cate putin din mai multe. As fi curios sa aflu niste statistici despre numarul de dosare romanesti pentru Canada la, sa zicem, 5 ani dupa deschiderea granitelor europene pentru romani.

    S-a schimbat insa Canada de cand ai venit? 🙂

    1. Eu chiar vorbesc f serios ca nu as mai sti ce comparatii sa fac intre Canada si Romania acum pentru ca am pierdut legatura cu ce se intampla in Romania. Poate parea ciudat si neadevarat sa zic asta in era internetului, dar pur si simplu n-am mai avut timp sa ma intereseze si am ajuns acum ca nu mai stiu mare lucru din ce se intampla acolo. In plus, in toti anii astia in care eu nu am mai trait in Romania, tara s-a schimbat, ca in bine, ca in rau, nu am de unde sa stiu, ca s-a intamplat fara mine. De aia a inceput sa mi se para nefiresc sa mai vorbesc eu despre Romania, cand am ramas in urma, si nici n-am vreun gand sa recuperez.

      Canada s-a scumpit se cand am venit eu. Daca as fi venit anul asta in Toronto cu 10,000 de dolari probabil ca m-as fi intors inapoi ca dupa doua saptamani nu mai aveam bani cu ce trai. In schimb, noi inca avem intr-un cont bani din cei cu care am aterizat. Nu i-am cheltuit pe toti. Social, nu cred ca s-a schimbat. Situatia noastra insa s-a schimbat mult. Din punctul acesta de vedere, Toronto cel putin se “elitizeaza”, la sensul ca nu-si vor mai permite sa traisca aici decat oamenii cu venituri mari.

      Eu cred ca emigrarea in Canada a incetinit cand Romania a devenit parte din EU si romanii au inceput sa aiba acces la piata de munca din Vest fara pretentiile pe care le cerea Canada de la ei. Eu daca ar fi sa aleg acum intre a emigra in Canada sau in Europa, as alege tot Canada.

  5. Banuiam de mult un lucru si ramanea sa-mi confirm la fata locului. Romania a avut un numar, o proportie de romani ce aveau sa plece, manati de diferite considerente. Cred ca acel numar/acea proportie a fost atins(a) si plecarea s-a mai calmat. Ma indoiesc ca s-a oprit dar au mai fost si care au revenit in tara definitiv, contrabalansand putin numerele.

    La fata locului, ma uitam pe strada si nu recunosteam pe nimeni. Dar nu asta era cu adevarat frapant ci preponderenta pensionarilor. Revenind la cei plecati – floarea varstei e plecata. Tinerii ce vin din urma sunt „urmasi” ai starii de fapt unde Romania a fost membra a Uniunii Europene. Cand eu m-am hotarat sa plec si am ales Canada hotararea fusese luata macar in minte de niste ani frustranti. Faptul ca in acelasi an tara devenise membra UE in acelasi an nu a mai avut efect asupra mea sau asupra hotararii. Dar 12 ani de Uniune pentru un tanar roman de 18 ani are alta greutate.

    Ai dreptate, Canada s-a scumpit. Toronto s-a scumpit dar „elitarea” asta nu cred ca se va intampla fiindca tata lui Nica are dreptate si cineva tre’ sa traga si ciubotele din picioare nu pot fi toti elite. Programul de imigrare canadian e crucial pentru economie si daca nu-i ia din Romania inseamna ca-i ia din alta parte. Dar ii ia. Sa nu te miri daca vei afla noi co-operari multi-lateral dezvoltate pe lanag celelalte deja clasice: china, india, pakistan.

    Canada ramane o alegere buna si din considerente greu de explicat altora ce nu pricep cand le zici sincer „mie-mi place acolo”.

    1. Din Romania nu mai are cine pleca, pentru ca, dupa cum ziceai si tu, floarea e dusa deja. De aia sunt numai pensionari pe strada. Abia acum incepe scadenta. Aia care au mai ramas acolo, or fi avand ei masterplanuri si alte chestii din astea, dar sunt prea putini sa mai poata face ceva. Eu cred ca tineretul nascut si crescut in Romania post UE va pleca. Cei care au ramas si care vor ramane in continuare sunt cei de varsta mea care si-au gasit acolo un confort cat de cat, si-au deschis business-uri, au joburi Ok, chiar bine platite, si chiar daca spun ca ii deranjeaza societatea, nu mai sunt atat de tineri s-o ia de la capat, si ei stiu asta, asa ca stau acolo, unii fericiti, altii resemnati. Acestia au copii, dar sunt inca prea mici ca sa ne dam seama de pe acum care va fi soarta lor. Cu atat mai mult cu cat Romania se va schimba im continuare cum nici nu ne gandim. Data viitoare cand vom merge in Romania nu ne va mai frapa numarul pensionarilor de pe strada, ci a tineretuluic multicultural. Romania se pregateste sa primeasca 500,000 de muncitori pakistanezi pana in 2020. Cum ziceam, abia de-acum incepe scadenta.

      Si pentru mine cel mai puternic argument pe care nici nu mai simt nevoie sa-l explic e “mie imi place aici “.

%d blogeri au apreciat asta: