Meniu Acasă

Un fulg inaintea…

Stiti vorba aia romaneasca, din cauza careia multi au emigrat, ca „iarna nu-i ca vara”. Bai, si-aici e la fel. Nu-i vorba, aici intra plugurile in zapada de-a doua zi cresc panselute pe sosele, de-ti si pare rau ca n-apuci niciodata sa te bucuri de ea. Nu ca nu s-ar curata zapada-i baiul, ci ca oricat de pregatit ai fi, nu stii niciodata cand vine.

Acum vreo doua saptamani a nins in Toronto sa ne ingroape. N-a nins deloc pana atunci, dar cand a venit a zis sa ne-o dea pe toata odata. Si pe cea nedata in ultimii doi ani, cel putin. A fost catastrofa. Pentru prima data m-am dus acasa cu metroul, si nu cu bus-ul, pentru ca, desi inconjoara tot orasul de doua ori si-o data inapoi pana ajunge la mine, m-am gandit ca era totusi mai safe si mai sigur ca ajung totusi acasa (nu mai conta cand) decat sa ma risc 5 kilometri cu autobuzul si sa nu mai ajung deloc. A fost prima data cand Bobi a luat-o pe Catiusa de la gradi mai tarziu de ora 4 pentru c-a facut el din downtown vreo 3 ore. Cam cat facusera, in medie, si colegii mei, cei care nu stau foarte departe. A fost efectiv white out si puteti vedea asta in poza de mai jos, pe care am facut-o chiar cand, cu chiu cu vai am reusit sa ies de pe usa firmei, cea din spate, ca in cea din fata doar ce se proptise un munte de nameti. Dar cumva, cumva, nimeni nu s-a asteptat la asa ceva. Habar n-aveam niciunii ca urma sa vie „snow storm”. Ba cea mai tare a fost colega mea, care de-acasa lucrand in ziua aia, si-a dat seama de ce-a trecut pe acolo numai a doua zi cand n-a mai putut iesi din casa de frica sa n-o ia avalansa din fata portii. Astia de pe la meteo mai au prostul obicei sa exagereze, ca Nica ala de pacalea satul ca vine lupul, si probabil nimeni nu i-a mai bagat in seama. Si daca au anuntat vreun snow storm, stiam cu totii ce inseamna asta: un fulg inaintea…, ma scuzati.

72296F71-00C2-4E65-828F-6D22570A91AE

Ieri, cu invatatura de data trecuta, deja eram cu totii mult mai pregatiti. Venea the blockbuster of this winter. Toata lumea stia. S-au inchis toate scolile, a treia oara in 20 de ani, noua ne-au dat drumul acasa la 2, mai aveau putin si scoteau armata in strada. Serios, era o panica de aproape mi se facuse frica. Cand imi faceam in gand socotelile de cum sa ajung teafara la domiciliu, am zis ca ma duc direct la metrou, nici nu-mi trecea prin cap sa iau bus-ul. Am plecat chiar cu vreun sfert de ora inainte de 2, ca sa evit un eventual trafic de ora fixa…dar cum am vazut ca la ora aia nu era inca asa de nasol, m-am incumetat sa urc in bus, ca numai ce oprise unul sub nasul meu infofolit. Mi-am zis, merg cu asta pana la metrou si de-acolo mai vad eu. Acolo, am vazut ca inca tot nu era asa de nasol si m-am incurajat singura ca-n trei ore si cu cateva rugaciuni fac eu 5 kilometri. Cand am vazut ca am si telefonul incarcat in caz ca raman blocata prin mijlocul orasului, aproape ca nu-mi mai faceam griji deloc. Spre nocorcul meu, nici pe traseu nu s-a pornit inca si-n mai putin de jumatate de ora deja imi bagam, usurata, cheia in usa de la casa. La cateva minute au intrat si Bobi cu Catiusa si bucurosi ca suntem la adapost, asteptam acum sa inceapa sa ne bombardeze. Si-am asteptat asa pana s-o innoptat, dar nu ne-a mai bombardat geamul nici macar cu fulgul ala de dinaintea…, ma scuzati.

PS: Singura chestie buna, pe langa faptul ca mi-am dat inca-o data seama ca astia-s mai prosti ca noaptea la meteo, desi toata ziua vorbesc de vreme, a fost ca inchizand scolile si trimitand lumea devreme acasa, traficul a fost mai light chiar si decat vremea.

Categorii:Jurnal

Francisca

3 răspunsuri

  1. Pai nu a fost asa nasol tocmai pentru ca multi au stat acasa sau au plecat devreme, dar de nins a nins destul ieri si era si viscolit de nu prea se vedea mai nimic la un metru in fata, cel putin asa era in downtown. Noi ne uitam pe geam si ne minunam ca nu se mai vedeau cladirile din fata. La noi de-aia au si dat drumul devreme la oameni ca le era teama ca daca o tine tot asa o sa fie groaznic la 5, numai ca pe la 5 deja se linistise si oricum nu prea mai era nimeni, batea vantul pe la metrou la ora aia.

    1. Da, n-am vazut strazile orasului atat de goale niciodata. Dar tocmai asta mi se pare ideea, ca e complet disproportionata reactia fata de vreme efectiv. Mie nu mi s-a parut nimic altceva decat o zi banala de iarna. A nins ceva, dar nu chiar atat cat sa ajunga sa inchida toate scolile. Pai cand iei o masura ca asta te astepti sa vina prapad, mai ales cand numai cu doua saptamani in urma, cand chiar a fost naspa, n-au luat nicio masura. Data trecuta a fost atat de nasol ca la un moment dat nici nu mai circulau autobuzele, dar nu din cauza traficului, ci pentru ca nu se vedea nimic in fata si era periculos. Am luat metroul dupa ce un sfert de ora ma uitam din statie cum trec toate autobuzele pe langa noi fara sa opreasca. Ieri, circulau in voie. Nici n-a trebuit sa astept. M-a asteptat unul pe mine sa trec strada ca sa nu il pierd.
      Dar am inteles ca primaria s-a laudat la stiri ca de data asta s-au pregatit mai bine. Asta e adevarat, doar ca nu era cazul. Oricum, mie imi convine. Daca ne da drumul acasa mai devreme de fiecare data cand fulguie, eu nu ma supar. Si, intr-adevar, sa golesti orasul de masini cand ninge, oricat de ciudat ar fi, e eficient.

      1. Eu cred ca ar fi fost la fel si acum daca nu inchideau scolile, fortandu-i astfel pe multi sa stea acasa, si oricum e imposibil sa estimezi exact cat va ninge. Nu e o stiinta exacta. Si eu ma bucur cand ninge si sta lumea acasa sa pot si eu sa muncesc in liniste. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: