Meniu Acasă

Duminica învățăturii

Azi cica e Family Literacy Day, un eveniment national care promoveaza cititul in familie. Dar nu numai cititul, ci si alte activitati educative sau creative, pe care copiii si parintii sa le faca impreuna si din care sa invete ceva. Eu am aflat de chestia asta ieri la library, ca am fost cu Cati sa ascultam o poveste si sa cantam un cantecel. Am aflat-o ca fapt divers, asa cum v-o spun si voua, ca noi, desi zic ca-i foare bine ca exista si o zi din asta, nu sarbatorim cititul in zile speciale, ci il practicam in fiecare zi. La fel cum si la activitati prin diverse centre culturale nu ne ducem doar cu ocazii deosebite, ci macar cand n-avem nimic mai bun de facut. Iar cu vremea asta, ocazii sunt destule. La Gardiner Museum aveam bilete dinainte de a sti de ziua asta. Avem si vizavi, la ROM, tot dinainte, dar o lasam pe o saptamana viitoare. La Gardiner Museum am fost azi. Daca numele nu va spune mare lucru, nefiind, ce-i drept, prea inspirat, aflati de la mine ca e cel mai mare muzeu de ceramica din America de Nord. Este, dintr-un motiv de neînțeles pentru mine, unul din secretele bine-păstrate ale orasului. Despre muzeul acesta chiar ar trebui sa se vorbească mai mult.

Daca va plac muzeele si veniti vreodata in vizita in Toronto, neaparat sa nu-l ratati. De ce? Pentru ca in alte muzee gasiti poate o sala, sau cel mult un etaj, cu obiecte din ceramica, dar acesta este un muzeu numai cu portelanuri. Mie, in toate muzeele in care am fost, intotdeauna mi-a atras atentia “raionul” asta. Nu l-am gasit niciodata plictisitor ca altele. As fi stat si aici ore intregi sa ma uit la bibelouri si servicii de ceai (are peste 4,000 de exponate din toate timpurile si de peste tot), dar, din pacate, azi n-am apucat sa le vad decat pe fuga, ca nu de aia ne-am dus acolo. Eu as mai fi stat, dar Cati obosise de tot dupa cat muncise la lut. Au avut un program special pentru familiile cu copii: “Play with clay”. Trebuia sa facem animale din lut, căței daca se putea, dar daca nu se putea, puteam face orice. Noi, posesori de doua mâini stangi, am facut ceva despre care doamna voluntara a zis ca “looks like a monster”. Am fost de acord cu ea. Macar ea ii gasise o asemanare. Catiusa nu s-a miscat o ora de pe scaun, ceea ce e ceva, ca sa-i gasesti ei o activitate pentru care sa investeasca atata rabdare, nu-i usor. In ceea ce ma priveste, nu mi-am descoperit vreo pasiune sau ceva, eu nefiind o persoana foarte crafty, dar cunosc pe cineva care merge la cursurile lor de olărit, ca Gardiner Museum nu e doar un loc unde sa privesti exponate, ci si sa creezi exponate.

0f5efc5e-d515-4d1d-8d2b-f7cbd5a96c79f0bd48bf-013e-4213-9be4-190dd90be4274f30d5cc-e393-46ce-9b9b-9a835ba8f789a68f6c89-0ac8-49c8-90d5-1fbdb4f80d26

878cb5c4-6cd5-4944-a5d6-0c892ed82cd773a73ea2-102c-441c-a5ef-580369e03f114beecabf-be35-4293-8213-87518a50783568cc413b-8d01-473b-a03d-173cceac46b1

Categorii:Jurnal

Francisca

2 răspunsuri

%d blogeri au apreciat asta: