Meniu Acasă

Tot un fel de maraton

V-am aratat Fitbit-ul meu, de care de cand l-am pus prima data la mana, m-am indragostit ca la prima vedere. Are o gramada de functii, dar cel mai mult imi place ca acum am alarma la ceasul de mana. La ora 6:00 imi vibrează incheietura, de ca si cum m-ar trage cineva de maneca. De cele mai multe ori, ma trezesc “fara ceas”, dar dimineata chiar as fi facut tot ce-i posibil sa nu-l fi avut la mana, nu de alta, dar la ora aia abia adormisem si eu cum trebuie. Va zic mai incolo de ce. O alta functie a acestui minunat Fitbit e ca imi monitorizeaza bataile inimii. In afara de cateva momente, cand alerg dupa autobuz, si nici alea prea dese, sau cand beau prea multa cafea (dar asta nu cred ca se pune), inima mea e intr-un continuu repaus. Nu sta, dar e relax. 60-80 de batai pe minut.

99e6524d-efdc-4005-bcac-4d2f153c2432

Inainte insa de a ma intoarce la ideea asta, sa va zic de ce n-am dormit az’ noapte. Sunt ocupata pana peste cap la job. Am inceput Year End, cum ii zice, si una din treburile pe care le am de facut e sa reconciliez G/L against Subledger (nu conteaza ca nu stiti ce-s alea, de dragul argumentului, sa trecem peste). Chestia asta eu o faceam luna de luna inainte, acum, ca s-a schimbat sistemul, am fost mai ocupati sa-l invatam decat sa-l folosim, si uite asa avem acum de recuperat cam vreo jumatate de an. Incep eu ieri, cu incredere, cu Commissions Payable UK. Nu sunt asa multe tranzacții, imi zic, n-ar trebui sa dureze mai mult de cateva ore, si asta daca apare vreo diferenta intre G/L si S/L. Ma pricep la reconcilieri, in mod normal ar trebui sa le termin pe toate saptamana asta, imi mai zic eu cu si mai multa incredere. Doar ca n-a luat mult ca increderea mea sa faca pe ea, si mi-am dat seama ca ma pricepeam la ele cand le faceam in sistemul vechi. In sistemul asta nou, nu mai e chiar asa. Reconcilierea insa e ca si condusul masinii. Nu conteaza ca schimbi masina, principiul e acelasi. Si asta e adevarat, doar ca sistemul asta nou e un pic mai sofisticacat si creeaza, in anumite conditii mai multe tranzactii decat necesar, facand abuz de mai multe conturi pentru o simpla operatiune. Asa ca mi-am prins urechile. Si pe dreapta, si pe stanga, avand impresia ca ma scarpinam, in acelasi timp, in amandoua, cu mana cealalta. Daca Fitbit-ul meu monitoriza si „bataile” mintii, asa cum o face cu cele ale inimii, probabil ca eram la mult peste suta de batai pe minut ieri dupa-masa. Intr-un final insa, dupa cateva ore de genuflexiuni, flotari, stat in maini si dat peste cap, pe foaia de hartie, am ajuns la un rezultat aproape satisfacator. Mai aveam o diferenta de mai putin de $5, ceea ce, la momentul ala nu insemna nimic, motiv pentru care, chiar inainte de-a pleca acasa, i-am si zis sefei, pe un ton din care putea usor intelege si satisfactie, si aronganta, ca am reusit. Dar n-am iesit bine pe usa si deodata, cu mintea inca in sport mode, parca impiedicandu-se, mi-am dat seama ca reusisem numai in S/L, dar ca mai erau in G/L niste tranzactii de care nu tinusem cont in rezultatul final. Ceea ce insemna ca rezultatul nu era deloc final. Si de acolo, desi parasisem de mult programul de lucru, mintea mea a inceput un maraton, pe care n-am putut sa-l mai abandonez pana dimineata. M-am trezit noaptea de nu stiu cate ori cu desfasuratoarele alea in fata, mai adaugam ceva colo, mai luam ceva de dincolo, totul mental, ca nu aveam in fata mea decat tavanul intunecat al dormitorului. Chestia asta mie nu mi se intampla adesea. Jobul pe mine nu ma streseaza niciodata si, de obicei, dupa ce ies pe usa, nu-mi mai bat capul, nici la propriu, nici la figurat, cu el. Dar nici acum nu-mi bateam capul cu jobul de fapt, ci era o problema pe care muream daca nu o rezolvam. Si cum-necum, pana dimineata, intorcand-ma pe toate partile, si problema pe toate fetele, am reusit sa-i dau de cap. Si asa cum te simti obosit, dar bine, dupa o alergare cu bataile inimii la maxim, asa ma simteam si eu bine dimineata cu bataile mintii intinse, dar ca dupa un bun stretching. In felul asta mi-am dat seama, ca eu n-am numai inima pe repaus, ci si mintea mi-e la fel in majoritatea timpului. Poate versiunea viitoare a Fitbit-ului include si functia asta. Desi nu stiu cum o sa mai stau cu inima cand o sa vad ca mintea nici nu prea-mi merge, d’apoi sa alerge.

Categorii:Jurnal

Francisca

1 răspuns

%d blogeri au apreciat asta: